Romanian Times | August 2023

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Spinii și pălămidele lumii în care a fost alungat omul au schimbat atât de profund statura umană încât omul a devenit ființa în al cărei centru de preocupări este propria lui supraviețuire. Din omul pentru care existența era sursa desfătării a rămas doar omul în căutarea desfătării pierdute. Există ceva atât de adânc în zâmbetul noului născut… Ați văzut cât de ceresc este? Este ceva care trece de puterea mea și a ta de a înțelege. Și poate că nu sunt singurul care îmi exprim mirarea… Ce este, de unde vine, ce strună în ființa nou născutului este mișcată? Este expresia unui absolut deliciu în surâsul acela! Am spus deliciu? Oh, da, deliciul sau desfătarea în sensul cel mai pur al cuvântului nu este de natură terestră. Noi avem doar imaginea acestuia într-o oglindă informa. Aproape tot ceea ce ține de plăcere sau desfătare este mai mult sau mai puțin pervertit în realmul nostru. Dar surâsul pruncului în somn este fără îndoială expresia unei desfătări pe care noi n-o mai putem percepe. Batrânii locului unde am crescut spuneau că atunci când pruncul surâde în somn el “vede” chipul lui Dumnezeu. Vedeți, nou născutul nu are puterea discernerii asa cum o pricepem noi, n-au noțiunea absurdului dar nici a relativului, el n-are asa zisul sens al umorului ca să-i provoace râsul…Vedeți? până și râsul este pervertit în realmul nostru! Umorul, sursa generală a râsului pe tărâmul muritorului, se bazează pe distorsionarea realității sau crearea unei stări absurde…Și pentru ca asta vine în direct conflict cu normele acceptate ale perceprii existenței noastre, apere râsul…Un astfel de râs rareori aduce laude lui Dumnezeu. El este mai degrabă iluzia plăcerii pe cheltuiala ltcuiva. Bilblia ne spune că plăcerea vine din rai întrucât tot ceea ce a existat acolo a fost creat ca să fie plăcut la vedere și bun la gust. Desfătarea cea generatoare a unui adevărat surâs era ca fumul tămâii în nările Creatorului. De fapt toată existența în Eden era o reflecție a prezenței lui Dumnezeu. Acolo râsul era la el acasă și plăcerea era fondul pe care relația dintre om și Dumnezeu și implicit dintre om și creație se desfășura. Și nu era nevoie de un concert de Mozart sau de vraja vreunui maestru al versului ca să aducă deliciu in inima omului. Toată existența era în starea ei ideală deci nu exista nevoie ca aceasta să fie idealizată prin artă. Desfâtarea și râsul erau acasă în grădina Edenului. În prezența idealului sau a sublimului, răspunsul omului este adorarea și cântecul lui era doar proclamare a cesteia. În prezența lumii ideale singurul răspuns al omului este suprema desfătare. Poetul și marea (5) Apoi a venit căderea urmată de cea mai dureroasă consecință posibilă: blestemul. De fapt atât de profundă a fost schimbarea încât cuvintele noastre și-au pierdut puterea de a exprima fie chiar și o fărâmă din idealul pierdut. Spinii și pălămidele lumii în care a fost alungat omul au schimbat atât de profund statura umană încât omul a devenit ființa în al cărei centru de preocupări este propria lui supraviețuire. Din omul pentru care existența era sursa desfătării a rămas doar omul în căutarea desfătării pierdute. Ca să fim mai cuprinzători am putea spune că de fapt omul a devenit ființa unui efort susținut înspre reintegrarea lui cu mediul din care a fost alungat. Din clipa alungării și până azi, mâinile lui nu au încetat să se înalțe înspre ceva ce nu mai putea fi atins. Divinitatea cu care cândva a fost în termeni de “Bună ziua!” a devenit dintr-o dată partida învingătoare a unui război cu care tratatul de pace nu a fost încă semnat. Au fost încercări de toate felurile dintre care religia și arta au fost dintre cele mai importante. Religia sau încercarea omului de a se pune față în față cu Dumnezeu prin birul muncii și al supunerii în așteptarea anului de grație, și apoi arta ca mod de a sublimiza această realitate prin inspirație și mai apoi prin expresie. Deseori arta a fost limbajul cu care Dumnezeu însuși se adresa ființei umane. Ceea ce încerc să comunic aici, în articolul de față, nu este un tratat de filosofie sau un eseu pe tema artei ci doar o meditație prin care încerc să pătrund în tainele pe care Dumnezeu le-a semănat pe drumurile peregrinării noastre tocmai cu scopul de a ne oferi încă o fereastră înspre sublimul în care am fost creați si suntem rânduiți să ne întoarcem. Menirea poetului pe care Dumnezeu l-a așezat în mine este de a stârni în semenii mei dorul după acest sublim. Creația artistică în sensul adevărat al cuvântului este sarea cu care Dumnezeu dă gust pământului prin poeții născuți din el. Din nefericire, mintea omului a creat alternative ale desfătării prin gratificare imediată. Așa cum am spus, acestea nu sunt desfătări ci doar alternative sau surogate care nu produc altceva decât o satisfacere vremelnică a setei de placeri. Și asta prin pervertirea a tot ceea ce are origine divină. Râsul devine răspunsul la ridicol și nu la starea ideală a existenței cea generatoare de desfătare. Expresia celei mai adânci intimități conjugale, sexul, este pervertit până acolo încât încetează să mai fie taină si este comercializat în tot felul de ambalaje înspre interesul meschin al câtorva… Ceea ce așa zisa arta de azi face, este să idealizeze grotescul nu înspre reintegrarea omului cu sublimul ci înspre orbirea lui față de sublim. Mai privește odată, dacă vei avea prilejul, surâsul noului născut, în somnul lui. Ochii lui sunt închiși pentru realmul nostru dar pot vedea ceea ce nouă ne este inaccesibil. Sublimul care îl desfătează nu stă în cuvinte pentru că pruncul n-are încă o limbă, nu stă în culoare pentru că pruncul nu poate discerne culorile, nu în sunet pentru că pruncul nu a fost încă expus vacarmului lumii acesteia… Este ceva, în prelungirea acestui surâs, care vine dintr-o realitate, de fapt singura realitate pentru care merită să trăiești. Poate că ochii lui, ai pruncului, văd Împărăția… (continuare in pagina 20) (continuare în pagina 9) VITEZANU-I UNATRIBUT TEOLOGIC Este umitor la ce viteza putem gati in timpul nostru. Poti avea o pizza in 15 minute si cartofi prajiti in alte 5 min. Desigur nu ca astea ar fi optinuile cele mai sanatoase din punct de vedere alimentar insa tehnologia ne serveste in nevoile de baza. Ceea ce inainte dura ore intregi acum poate fi completat in cateva minute. Cum am zis, nu comentez factorul nutritional sau rezultatul papilelor gustative. Dar cred ca aceasta rapiditate in executie s-a imprimat in subconstientul nostru incat daca avem procese ce dureaza mai mult de cateva minute, atunci ni se pare o vesnicie. La nivel relational daca scriem un mesaj text pe telefon unei persoane iubite si aceasta nu ne raspunde imediat devenim agitati si banuim ca s-a intamplat ceva rau. Am uitat de perioadele in care o scrisoare era trimisa cu postalionul, trenul, avionul si la care (poate) nu primeai poate niciodata un raspuns. Cultura instant afecteaza modul in care apreciem evenimente si persoanele din jur. Aceasta mentalitate nu se oprește la lucruri marunte, precum pizza sau scrisorile ci se imprima si asupra lucrurilor spirituale – punandu-ne in postura de a interpreta gresit intelegeri de nunanta teologica. Noi vrem totul acum iar Dumnezeu vrea totul bine (chiar daca asta e camuflat in suferinta). De exemplu - daca vorbim si impartasimEvanghelia unui prieten sau unui coleg de munca ori celor din familie, copiilor mei și nu vad un raspuns de acceptare (roade) imediat, sunt tentat sa declar ca nu merge. Ne rugam frugal, rapid si ne miram apoi ca nu primim raspunsuri detaliate. Suntem indignati ca Dumnezeu are alt program si alt timp decat al nostru. Dorinta de a sluji cu dedicare este afectata de incetineala cu care se schimba lucurile si devenim dezamagiti. Dumnezeu nu este un duh dintr-o lampa ce implineste rapid orice dorinta (noi ii spunem rugaciune ca sa o cosmetizam pocaieste). El nu este o divinitate pasiva care raspunde la fiecare capriciu al nostru – oferind raspunsuri la cele mai profunde dorinte. El nu este un automat (ATM) cosmic in care punem ceva monede (rugaciuni, fapte bune), apasam butonul corect și apoi ne bucuram de suc sau de bomboane. Citeam recent in Evanghelia lui Marcu capitolul 5 si am vazut cat de rapid lucreaza Domnul Isus cateodata dar nu in directia in care ne asteptam. Iair are o nevoie disperata si are catre Isus o cerere clara pe care o formuleaza la un nivel emotional ridicat. Modul in care Iair actineaza arata ca el nu sta in fata unei masinarii divine ci in fata unui Suveran al Universului ce poate da viata. Domnul Isus intelege acest lucru si impresionat de credinta și respectul acestui om, decide sa mearga alaturi de el pentru a oferi vindecare copilului bolnav. Marcu iși oprește relatare despre Iair pentru a ne spune despre o alta persoana din multime. Este o femeie la fel de disperata ca Iair. Disperarea si neputinta – aceasta au in comun cei doi.Altfel ei se afla la capetele diferite ale scarii sociale, religioase și economice. Iair este un tip puternic, bine vazut in societate. Ea este o femeie necurata din punct de vedere ritual, plina de rușine, afundata in facturi medicale, care se strecoara precum o umbra pe ulita. Ceea ce face ea in continuare arata cat de puternic se deosebeste teologia ei de a mea sau de a lui Iair. Marcu spune ca ea a venit pe la spatele Mantuitorului si i-a atins haina. Credinta ei este: „Daca ii voi atinge macar hainele, ma voi face sanatoasa”. Actiunea ei putem intelege ca provine dintr-o gandire superstitioasa. El il pozitioneaza cumva pe Isus intr-un rol complet pasiv si nu-i pasa de relatia cu El. Dragostea ei pentru Isus pare la fel de profunda ca și dragostea mea pentru o priza de telefon atunci cand mai am baterie 5%. Acum poate cei mai multi il indicati pe Iair ca exemplu al modului in care ne apropiem de Dumnezeul cel viu. Teologia femeii pare fundamental tranzactionala. Dar functioneaza! Desigur am expus tendentios aceasta varianta in ideea de a vedea cum gandirea noastra ii poate indreptati pe unii si defavoriza pe altii. Lui Dumnezeu nu prea ii pasa de presupunerile mele teologice pentru ca Isus se oprește și incepe aceasta cautare persistenta pentru a vedea cine L-a atins. El numai e preocupat de ce or sa zica oamenii ci vrea sa o intalneasca pe cea care nu a avut curajul lui Iair sa vina frontal. Isus o cauta nu pentru a o mustra pentru ca a furat o biecuvantare si a sarit peste rand. Femeia apare inaintea lui Isus, cade la pamant inaintea lui și spune intregul adevar. Ce va spune Isus acum? Uneori, Scriptura vorbește cu voce tare prin ceea ce nu spune. De aceasta data nu exista nici o mustrare. De fapt, exista o justificare. El nu-i spune: „Puterea mea te-a facut bine”. Desigur puterea lui Isus calmeaza furtuna si linisteste mintea ravașita a demonizatului din Gadara. Ce spune Isus? Credinta ei o face bine, o salveaza, o vindeca. Aceasta este singura femeie careia Isus i s-a adresat direct cu apelativul „fiica”. Aceasta maniera de accetabilitate sugereaza ca Isus a acceptat-o așa cum era, in ciuda a ceea ce facuse. Isus a primit aceasta femeie impura, dar curajoasa și a facut-o sa se simta speciala. In prezenta multimii, El a anuntat ca credinta ei a fost cea care a salvat-o. Domnul Isus este mai preocupat de relatie decat de o vindecare tranzactionala. El nu este un Mantuitor indepartat și detașat. Ucenicia nu inseamna (doar) implinirea nevoilor noastre; inseamna sa fii in prezenta lui Isus, sa fii cunoscut de El și sa-L urmezi. Avem nevoie sa invatam acesta lectie noi toti ce ne grabim in secolul 21. Profetul Ieremia le-a predicat israelitilor timp de 23 de ani, iar ei nu au ascultat. Darmarturia luiDumnezeudespreprofet spuneca Ieremiaa fost unomcredincios! Ieremia a fost trimis sa caute voia lui Dumnezeu pentru poporul lui Israel și primim aceasta fraza: „La sfarșitul a zece zile, cuvantul Domnului a venit lui Ieremia” (Ieremia 42:7). Zece zile. Atrecut o saptamana și jumatate fara niciun cuvant de la Domnul. Imi place ca Dumnezeu folosește aceste numere reale in cuvantul Sau pentru a ne șoca inapoi in realitate și pentru