Romanian Times | August 2023

ROMANIANTIMES Angela FURTUNĂ: Norman Manea: adevăratul destin și exilul ca acasă New York, New York - Vino la New York , mi-a spus NormanManea, la despărțire. Amândoi aveam lacrimi în ochi. Simțeam că el se afla acasă pentru ultima oară. Mama își dormea veșnicia în pământul Bucovinei, de al cărei farmec nu ne putem apăra. Dar fiul nu ajunsese la inima fraților bucovineni. Cărțile sale fuseseră demonizate sau ocultate de către oamenii de bine ai locului , mulți fiind autori și cărturari mândri că sunt de fibră “ortodoxist-patriotică”. - Aș veni, dacă aș mai avea 50 de ani, la fel ca tine, în 1986, când ai plecat în exil!, i-am răspuns lui Norman. Dar eu aveam, pe atunci, deja 59. Și eram exilatul perpetuu, în interioarele labirintice ale Rezistenței. Cumva, mă osificasem în oceanul de ură din țărișoara , ocean devenit un fel de perpetuum mobile ce te energizează împotriva toxinelor societății, un motor care te face să prețuiești și mai mult libertatea și să lupți pentru ea cu ocupantul (fie el și neaoș), atunci când îți vezi mereu viața amenințată și poporul obidit. Iar Norman plecase dinRomânia trist și prigonit. Plecarea sa se asemăna cu aceea a lui Arnold Daghani sau a savantului Moses Gaster, cel care striga Trăiască România !, pe peronul Gării de Nord, în timp ce fusese alungat cu ură din țara și cultura pe care le slujise la cele mai înalte cote de excelență 1 , 2 , 3 . A scrie, a rezista. În exil, ca exilat, în limba română exilată. Acasă, ca exilat, în limba română exilată. În vremuri când cultura oficială devine din nou o ghilotină ce retează, prin limba de lemn și propaganda, virtuțile umanității și frumusețea universală a Omului salvat. România și istoriile: prigoană și excelență ... Ultima oară când ne-am văzut și ne-am vorbit, așadar, a fost în Bucovina, la Suceava. Era pe 19 mai 2016. La Biblioteca Bucovinei, unde lucram la vremea aceea, reușisem să-l am ca invitat, în carne și oase, în cadrul proiectului meu intitulat “In honorem Norman Manea, la împlinirea vârstei de 80 de ani”. Începând de prin 2003, scrisesemși publicasemmulte studii, articole și organizasem multe evenimente dedicate operei sale, istoriei evreilor din Bucovina, contribuțiilor lor la cultura din Bucovina și România, cât și la cea universală. Petotparcursulanului2016,amderulatmaimulteevenimente sub marca proiectului meu Anul 2016 – Norman Manea – 80 . Toate au fost organizate în calitatea mea nu numai de om de bibliotecă, ci și de scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, titular al unor rubrici de autor în periodice naționale ale breslei sau la periodice românești din străinătate. Onoram, astfel, prin cercetare și comunicare, și pe alți mari scriitori români, din țară sau din exil. Între aceștia, Norman Manea. În luna mai, ne-am bucurat de prezența sa. Există și o înregistrare fidelă a evenimentului, de către cotidianul local Monitorul de Suceava: https:// video.monitorulsv.ro/play/9F74A73E385FA8A6FD14 1 Furtună, Angela, La anul, la Ierusalim, o carte , Editu- ra Biblioteca Bucovinei, 2009, Scribd https://ro.scribd.com/ document/36403972/LA-ANUL-LA-IERUSALIM-O-CARTE- Vol-I-de-ANGELA-FURTUNA, văzut 18.07.2023 2 Furtună, Angela, Arnold Daghani – 110 ani de la naștere , în Romanian Times, 20.02.2019, https://www.romaniantimes . com/index.php/angela-furtuna/1643-arnold-daghani.html vă- zut 18.07.2023 3 Furtună, Angela, Patria primitoare: biblioteca și dragostea de neamuri , în Romanian Times, 25.11.2019, https://www.ro- maniantimes.com/index.php/angela-furtuna/1643-arnold-da- ghani.html văzut 18.07.2023 “2016 cu Norman Manea” a însemnat, pentru mine, ca și în alți ani: colocvii, prezentări de carte, expoziții de carte și documente, vizionări de filme, conferințe. Toate, la Bibliotecă, instituție a Consiliului Județean. Cu alte cuvinte, Norman Manea era celebrat prin inițiativa mea acasă la el, la nivel de instituție de stat, locală. Dar niciodată nu fusese celebrat și la nivel universitar local, din cauza puternicului antisemitism moldovenesc și mai ales bucovinean pe care îl slujeau cu pasiune conducătorii instituțiilor și cei ai politicii zonale, mulți dintre ei fiind pitiți în mediul academic cu rol de far și de busolă a orientării politice. Universitatea locală l-a repudiat mereu pe Norman Manea. Chiar la el acasă. În 2008, după acordarea titlului DHC de către Universitatea București și Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, i-am scris fostului decan de la Litere din USV, Mircea A. Diaconu, adresându-i cererea de a-l invita pe Norman Manea și de a i se acorda titlul de Doctor Honoris Causa și la Suceava, în orașul lui natal. Dar propunerea mea fusese respinsă de către acest gânditor gândirist . Care cultivase ideile în numeroși ucenici. În anul 2012, și Universitatea Alexandru Ioan Cuza UAIC îl invită pe Norman Manea și îi acordă titlul de DHC. Un Laudatio aduce recunoașterea binemeritată 4 . Nucleul antisemit din universitatea suceveană, însă, era fortificat prin universitari istorici ultranaționaliști antisemiți, ca istoricul Mihai Iacobescu sau ca fostul general de spionaj și ambasador al României la ONU până în 1978, Ion Datcu, alias Gheorghi Prisăcaru, parlamentar de Suceava și decan (în ciuda calității de ofițer de securitate, cu misiuni de lichidare a disidenței în Vest) laAdministrație Publică în USV, plus prietenii și aghiotanții oficiali ai acestuia (mulți scriitori, politicieni, sereiști, si(n)ecuriști, profesori și agenți acoperiți sau activi). Mă izbisem mereu de ei, căci demersurile mele pentrudemocrație autentică și pentrupărăsirea teritoriului ideologiilor radicale fusese declarat ca fiind dușmănos, antiromânesc, anti-național. Însuși scriitorincului (Vintilă.O. Al.), căruia i s-a încredințat misiunea de a conduce “cu patriotism” destinele comunității locale și ale revistei literare locale, i se percepuseră garanții de “moralitate” tradiționalist localistă: un doctorat pe un savant legionar (BrăileanuTr.), fost ministru al Educației, Atelor și Cultelor din guvernulAntonescu, ce fusese actor decizional în guvernul extremist antisemit și membru fondator al Senatului legionar. Rămăsesem singură, chiar vânată, amenințată cu arestarea și dată afară (2003, 2010, prin ordin politic- ocult), dar față în față și înfruntând oameni al căror anacronism refuzam să-l accept. Eu chiar am vrut să ne construim o țară ca afară . De aceea am și rămas în țară. Dar nu crezusem că tocmai intelectualitatea și autorii vor da dovadă de o inerție atât de mare. Iar loviturile pe care eu le primisem (prin calomnii, limojări, acțiuni de poliție politică, distrugerea receptării și a imaginii mele) pentru a fi determinată să abandonez, în Bucovina natală, proiectele mele dedicate lui Norman Manea, Monicăi Lovinescu, Paul Celan – ca să nu dau decât trei dintre numele de confrați scriitori de care este legată activitatea mea – au fost concertate și nicio clipă abandonate de către autorități, oficiali și Rețeaua lor. Pe de altă parte, la nivelul cel mai reprezentativ, la București, istoricii, critica și taxinomiile românești s-au urnit extrem de greoi. Răzvan Voncu 5 argumentează că “toate operele lexicografice și istoriografice românești majore de după 1989, ca Dicționarul scriitorilor români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, Dicționarul general al literaturii române , editat de Academia Română, Enciclopedia exilului literar românesc , de Florin Manolescu, sau Istoria critică a literaturii române , de Nicolae Manolescu, prezintă lacune obiective, imputabile acestor circumstanțe politice nefericite, lacune care se cer, însă, completate de urgență. Întrucât, în absența acestei documentări, este dificil de argumentat cum se cuvine existența unei autentice tradiții 4 Laudatio UAIC la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa lu Norman Manea, 2012. https://www.uaic.ro/wp- content/uploads/2013/12/LaudatioNormanManeafinalA5fi- nal.pdf 5 Voncu, Răzvan, Arhitectura memoriei, Studii de istorie literară clasică și contemporană , Ed. Școala Ardeleană, Cluj, 2016, p. 375. 7 Meditații est-etice literare românești” și în alte spații geografice. Patrii critice – patrii emoționale Norman Manea însuși îi scrisese despre lucruri de felul acesta, în 1994, profesorului Mircea Zaciu. Intuise și remarcase inițierea unui curent ostil în țară, în ciuda asumpțiilor guvernelor de atunci pentru integrarea în Lumea Liberă, ceea ce eu aveam să resimt, dincoace, pe deplin, drept o Restaurație a structurilor totalitare vechi. Am și scris adesea despre fenomen, am și încasat lovituri pentru acest spirit critic vertical, plătind cu opera mea și cu viața. Spre deosebire de Norman, care era deja la New York,eurămăsesemcaptivă.EraperioadacândM.Z.aduna din toată lumea materiale pentru includerea scriitorilor români, din țară sau din exil, în paginile Dicționarului său DSR. Din Statele Unite, Norman îi răspunsese 6 : “M-am bucurat să reluăm contactul. Relația cu România (și cu românii, să spun...) devine tot mai dificilă, când nu de-a dreptul apăsătoare. Se pare că s-a produs o iremediabilă înveninare a dialogului dintre exilați și cei din țară, dacă nu chiar o mai profundă alterare a stării sufletești și intelectuale, în grelele condiții ale „tranziției” către niciunde”. Ostilitatea descrisă aici de Norman Manea era punctual legată de metabolismul noilor mișcări ce aveau loc în lumea noastră literară, aflată la început de drum într-o democrație originală. Contactul României, dependentă de drogul concesiilor, cu urgența aplicării spiritului critic occidental nu era privit cu bunăvoință. Pe de o parte, Monica Lovinescu, unul dintre spiritele critice importante, și a cărei operă începe să fie publicată, făcea apel la relecturile critice, pentru ca taxonomiile literaturii române să se alinieze astfel la standardele firești, ale Occidentului, în ceea ce privește canonul, dezideologizarea de după totalitarism și respectul pentru valoare. Pe de altă parte, Norman Manea, tot un glocal puternic și un spirit critic curajos, afirmând și el misiunea intelectualului critic cu discurs civic, în eseul său Felix culpa (publicat prima dată în 1991 în SUA, dar tradus apoi în toate limbile de circulație) 7 , inițiază curajos discuția publică asupra trecutului politic, din tinerețe și ascuns antum, al lui Mircea Eliade. O adevărată explozie a urmat, în societatea românească, iar împotriva lui Norman Manea, un nemeritat torent de respingere și ură. Societatea noastră, care fusese închisă timp de decenii în interiorul unei Românii a dirijismului și a spălării creierului, nu putea accepta ușor faptul că dezbaterile publice privind fascinația pentru extremism și terorismul de stat au nu numai rolul de a revigora o sănătate morală, dar și pe acela de a demonstra că uneori autorii de capodopere pot fi, ca oameni, inapți pentru excelența morală. Abia acum începea să se vorbească și în România despre Holocaust și despre Gulag, fie separat, fie împreună, iar avalanșa dezvăluirilor născuse falii și seisme, cutremurând mediile ce colcăiau de lașitate și colaboraționisme de toate culorile. 6 Zaciu, Mircea , Jurnal 6 (1993-1994), Ed. Limes, p. 322. 7 Manea, Norman – v. Felix Culpa, în Despre clovni: dic- tatorul și artistul, Polirom, Ediția a II-a, https://ro.scribd . com/document/621075377/4-Norman-Manea-Felix-Culpa- Eseu-Despre-Mircea-Eliade (continuare în pagina 9) Norman Manea, Angela Furtuna, 19 mai 2016 la Biblioteca Bucovinei din Suceava - Celebrare 80 de ani