Romanian Times | Ianuarie 2024

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Leninismul a fost cea mai influentă ideologie politică a secolului XX. A universalizat resentimentul. Lenin a murit pe 21 ianuarie 1924. Leninismul, codificat, ritualizat şi sacralizat de succesorii săi, a continuat să inspire fanatism, ură, exclusivism, extremism. Este doctrina preluării puterii politice, economice şi spirituale de către o sectă Leninismul – universalizarea resentimentului revoluţionară cu ambiţii mesianice. O sectă în care domneşte o disciplină de oţel, iar liderul se bucură de autoritate absolută. Leninismul este naturaliter dictatorial. Mai precis, totalitar. Este ceea ce-au înţeles menşevicii, anarhiştii, socialist- revoluţionarii, constituţional-democraţii. Nenumăraţi bolşevici au plătit cu viaţa orbirea morală care i-a împiedicat să vadă criminalitatea demonică a întregului proiect. Leninismul este o algebră mistică în care devierile de la “linia partidului” trebuie strivite fără milă. Nu este loc pentru discuţii în cluburile leniniste.Cinecerediscuţiiesteunpotenţial eretic. Ereticii sunt în chip “obiectiv” duşmani ai poporului. Liberalismul, în orice întruchipare, este o stihie, o forţă subversivă care trebuie anihilată. Ideea separării puterilor este incompatibilă cu mentalul leninist. Partidul este un monolit, devotamentul pentru această entitate divinizată trebuie să fie fără fisuri. Dacă mi s-ar cere să numesc un concept cardinal în leninism ar fi acela, de sorginte iacobină, de duşman al poporului. Este centrul cosmologiei urii de clasă. Patternul va fi preluat de diversele partide- mişcări, indiferent de denumire. Nu poate, nu trebuie să existe coexistenţă între filosofia proletariatului şi aceea a burgheziei. La un moment dat, comisarul poporului pentru justiţie, adică pentru exterminări, vechiul bolșevic Nikolai Krîlenko, era şi președintele Asociaţiei Șahiștilor din URSS. În spiritul doctrinei leniniste, narkomul Krîlenko a combătut orice formă de „împăciuitorism” şi a chemat la intensificarea luptei de clasă în mișcarea șahistă. Nicio milă pentru șahiștii troţkişti! Stârpiţi șahiștii buhariniști! Mobilizare permanentă, vigilenţă, fără compromisuri putrede. Să intensificăm, tovarăşi, lupta de clasă în sport! Jos urmaşii ocnaşilor şi ai răufăcătorilor! Lăsaţi popoarele să trăiască liber, descătuşaţi energiile proletariatului global, luptăm pentru pace! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea! P.S. Tovarăşul Krîlenko a fost executat ca duşman al poporului în 1938, pe terenul de execuţii (firing range) „Kommunarka”, fosta reşedinţa de odihnă a narkomului Genrikh Iagoda, şeful NKVD, executat şi el în 1938. Semne ale vremurilor din urmă Sursa: putereaacincea.ro 08.01.2024 *** Omul cu trabantul Multe se pot spune despre Iliescu, dar nu că este naiv. Asemeni “Tovarăşului” şi “Tovarăşei”, ştia cine este “Omul cu Trabantul”. Pe Virgil Măgureanu l-am cunoscut în 1974, în ultimul meu semestru ca student la Facultatea de Filosofie, Secţia de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Ţinea adeseori prelegeri despre doctrinele politice contemporane în cadrul cursului al cărui titular era profesorul OvidiuTrăsnea. O făcea ca serviciu pentru conducătorul său (ulterior şi al meu) de doctorat, care suferea de recurente crize de astm. Nu avea normă în universitate, era asistent, apoi lector la “Ştefan Gheorghiu”. Prelegerile sale erau documentate, coerente, sobre, fără accente apologetice. Nu-mi amintesc să fi citat “documentele partid”. M-a remarcat, după absolvire m-a ajutat să am acces la cărţi mult râvnite. Pe unele le împrumuta din biblioteca instituţiei unde lucra, altele le avea xeroxate. Şi-a susţinut teza cu o lucrare despre “Puterea politică”. Dacă ţin bine minte, am recenzat-o în “Revista de filosofie”. Era deasupra şi diferită de exaltările encomiastice din epocă. În conversaţiile purtate de-a lungul anilor, mi-a povestit despre evenimentele din primăvara lui 1965 de la Facutatea de Filosofie şi prigoana împotriva studenţilor care îndrăzniseră să pună în discuţie linia partidului. Bătăi, demascări, exmatriculări, arestări. Opusul legendei oficiale despre “destalinizatorul Ceauşescu”. 9:27). Până când omul fărădelegii va ajunge pe scenă, liderii Israelului vor accepta cu ușurință termenii lui, crezând că poate îi va asigura o pace durabilă. În al treilea rând, în timpul celei de-a doua jumătăți a Necazului Unic din Istoria Lumii, va fi ziua aceea … mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. (Ieremia 30:7) În acea vreme evreii care vor fi în viață se vor întoarce la Dumnezeu, și-l vor primi pe Mesia împlinind cuvintele Domnului care a zis: Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: “ Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului !” (Matei 23:38-39). Ca o mică paranteză, dar semnificativă, cuvintele Domnului Isus sunt similare cu cele spuse la intrarea Lui Triumfală în Ierusalim, cu câteva zile înainte. Deci, declarația „ Never Again! ” va fi experimentată de Israel NUMAI când Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Domnul Isus Christos – se va întoarce și va pune capăt nebuniei. În a patrulea rând conform Scripturii este o categorie de pământeni, care nu vor avea parte de mânia viitoare. Sunt cei ce fac parte din Biserica lui Christos Domnul : Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie , ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Christos , (1 Tes. 5:9) pentru că v-ați întors la Dumnezeu , ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său , pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare . (1 Tes. 1:9-10). Biserica va fi răpită înainte de mânia viitoare . Vrei să fii parte din cei ce vor întâlni pe Domnul în văzduh, la Răpirea Bisericii. Simplu: Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, (Romani 10:9-10). ” Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37). (continuare din pagina 5) Vladimir Tismăneanu / 26.12.2023 de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com Ieri am văzut pe YouTube o discuţie cu Virgil Măgureanu realizată de jurnalistul Ionuţ Cristache pornind de la volumul de dialoguri dintre dl Măgureanu şi doamna Lavinia Betea. Nu mă pot pronunţa despre carte, n-am citit-o incă. Dar pot spune că în interviul altminteri incitant pomenit mai sus, jurnalistul îl întreabă pe politologul Măgureanu când a ajuns la “Ştefan Gheorghiu”. Răspunsul laconic şi exact: “În 1969”. Aici intervine hiatusul, omisiunea semnificativă, detaliul elocvent peste care s-a trecut, cum spun francezii, “comme şi de rien n’etait”. Or, cred eu, este destul de mult acolo. Cine i-au fost şefii şi colegii? Când a făcut jurământul secret de ofiţer de Securitate? Din câte ştiu, după absolvirea facultăţii în 1965, VirgilAstalus, devenit Virgil Măgureanu, a fost angajat în Securitate unde, înaintea plecării la “Fane ideologul” (fosta Academie „Ștefan Gheorghiu” – n.r.), lucra într-o direcţie de “referate şi sinteze” având gradul de căpitan şi numele de cod “Mihăilă”. În mod cert, Ion Iliescu ştia acest lucru atunci când a început conlucrarea dintre ei în anii 70. La fel de cert, îl ştia în decembrie 1989 când i-a încredinţat citirea proclamaţiei către tară a FSN. Îl stia când l-a trimis ca „martor” la înscenarea judiciară împotriva cuplului Ceauşescu. Îl ştia, cu siguranţă, când l-a “uns” ca şef al SRI. Multe se pot spune despre Iliescu, dar nu că este naiv. Asemeni “Tovarăşului” şi “Tovarăşei”, ştia cine este “Omul cu Trabantul”. Ratând onorurile oficiale supreme, eşuând dureros în năzuinţa vieţii sale, aceea de a fi un mare romancier, pierzând în chip de neinvidiat «competiţia», pe care el însuşi o declanşase, ca eminescolog, cu G. Călinescu, suportând ani în şir reprobări şi sancţiuni, în toate aceste privinţe E. Lovinescu poate fi considerat pe drept cuvânt o «victimă» a mitului eminescian. Dar, în biografia sa spirituală, confruntarea cu «complexul Eminescu», resimţit încă din adolescenţă, a susţinut-o cu o libertate intelectuală dârză. A început, teribilist, în juneţe, prin a contesta ( Convorbiri critice din 1908) valoarea romanului Geniu pustiu , încumetându-se a proclama drept concluzie: «împăratul e gol!». Arecuzat drastic violenţele nedrepte din gazetăria poetului, înC.ARosetti şiM. Eminescu ( Flacăra , 1916).Arespins, în Istoria civilizaţiei românemoderne , validitatea politologului «reacţionar» Eminescu - e însă de amintit că la acea vreme «reacţionar» nu avea nimic din conotaţia odioasă inoculată sub stalinism, iar un N. Iorga îşi făcea din atare atitudine un titlu de onoare. în fine, a avut «sfruntarea» de a-l înfăţişa pe Eminescu vieţuind sordid, îmbrăcat neîngrijit, ba chiar, în Mite îndepărtându-şi senin o ploşniţă de pe rever, sub ochii dilataţi ai lui P.P. Carp şi T. Maiorescu. Sunt numai câteva dintr-o lungă listă de «sacrilegii» care sfidau canonizarea extatică, dovedind că «victima» nu s-a lăsat anihilată de prestigiul «misticii agresive» a mitului. Justiţiarii pătimaşi ai memoriei eminesciene vor avea întotdeauna de ce să vadă în E. Lovinescu un profanator. Desigur, nu vor credita acea mărturisire aproape imnică din replica dată lui Tzigara-Samurcaş: «personalitatea rară a lui Eminescu m-a covârşit, şi am purtat-o în mine din anii tinereţii până în pragul bătrâneţii, ca o licoare preţioasă amestecată în sângele fiinţei mele morale, îndemn, flacără sfântă, mângâiere şi «paladiu» împotriva imensului dezgust al vieţii»... Naiv, omul care o scrisese plânsese ceasuri în şir citind celebra scrisoare din 10/22 februarie 1884, trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu, la Ober-Döbling, în care îl declara pe poet «cea mai înaltă încorporare a inteligenţei române». Textul e azi suspectat de duplicitate şi cinism. Dacă s-ar dovedi că va fi fost aşa, un raţionament sumar l-ar condamna şi pe E. Lovinescu, o datămai mult, drept complice, fireşte, nu inocent, al călăilor lui Eminescu. Relaţia victimă- călău e întotdeauna reversibilă... Geniul : între mistică, legendă ... (continuare din pagina 8)