Romanian Times | Ianuarie 2024

ROMANIANTIMES Actualitate 15 Câte țări UE recunosc statul palestinian În ciuda unui angajament luat în 1999 de către liderii Uniunii Europene, astăzi majoritatea țărilor membre nu recunosc statul palestinian, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în restul lumii, notează euronews.com . În1999, înurmăcu25deani,UniuneaEuropeanăsedeclarapregătităsă ‘’recunoască în timp util un stat palestinian’’, așa cum se precizează în concluziile Consiliului European de la Berlin. Numai că până acum, doar nouă din cele 27 de state au făcut acest lucru și aproape toate l-au recunoscut când nu făceau încă parte din Uniune. Cine recunoaște Palestina și cine nu Suedia este singura țară din UE care a recunoscut, în 2014, statul palestinian. Malta, Cipru, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România și Bulgaria au făcut acest lucru atunci în perioada în care nu erau încă membre ale Uniunii. Poziția oficială la nivel european, reiterata și în cadrul summitului șefilor de stat și de guvern din octombrie 2023, susține procesul de pace și soluția celor două state. La nivel global, statul Palestina este recunoscut de 139 de țări, aproximativ 70% dintre membrii Națiunilor Unite: aproape întreaga Asie, Africa și America Latină. Printre țările care nu fac acest lucru, menținând în același timp relații diplomatice cu Autoritatea Națională Palestiniană, se numără Statele Unite, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă. VA URMA (continuare din pagina 13) De la Ierusalim la Beer Sheeva și Muntele Carmel Din vârful muntelui Carmel vezi cum se așterne la poalele lui, valea lui Israel, valemănoasă acoperită cu holde. Vedem, de asemenea, Marea Galileii și Muntele Tabor care este ușor de recunoscut între munții Iudeii. Am intrat în Nisan și în următoarele zile vom sărbători, amintirea Dramei Cosmice, Mântuirea noastră, care s-a întâmplat aici in colțul acesta de lume, singurul loc de pe Planetă călcat de piciorul Fiului Omului . În ziua de Sabat, evreii mesianici care trăiesc în comunitățile evreiești se supun absolut tuturor regulilor interioare din cadrul așezării locuite doar de evreii ortodocși. În satul copilăriei mele, credincioșii evanghelici nu lucrau nici ei în timpul sărbătorilor respectate de creștinii ortodocși, cum ar fi Sfântul Ilie, etc. Era un mod de a păstra armonia în comunitate. La Gush Etzion, lângă Bethleem unde intenționăm să intrăm, poarta este închisă și nu ne este permisă intrarea cu mașina înainte de încheierea sabatului. Așteptăm în mașina vreo jumătate de oră. Calendarul rabinilor arată ora 7:37 PM ca fiind sfârșitul Sabatului. Ajungem în fața casei prietenilor noștri români evrei, o construcție placată cu piatră albă și dotată printre altele cu buncărul antiatomic obligatoriu și necesar. Cu toată pacea oamenilor, țara este ținta atacurilor “filistene” . Din păcate, unul a avut loc chiar alaltăieri. Am fost primiți cu o bucurie sinceră și hrăniți cu o varietate de bucate absolut sărbătorească. În 10 minute sosesc încă trei familii cu care am vorbit și am cântat. Am petrecut până lamiezul nopții și ei ne-au cântat multe cântări în evreiește și în românește. Gershom și Ana își pun nu doar casa la dispoziție, dar Ghershom ne conduce în ziua următoare prin Ierusalim și împrejurimi, el are cunoștințe amănunțite extraordinare care iți fac voiajul interesant și educativ. În comunitățile evreiești ortodoxe, mesianicii deci creștinii, sunt încă căutați de autoritățile religioase și expulzați din comunitate. Michal o tânără de 17 ani, fiica lui Hana și Ghershom, cu fața frumoasă și luminoasă, cu ochi negri foarte expresivi, de statură potrivită și delicată, este o fată eminentă la învățătură dar în ultimul timp ea a trecut printr-o criză care a alarmat profesorii și psihologii școlii. După mai multe luni de luptă a mărturisit oficialilor școlii : “ În mine se dă o bătălie. Eu trăiesc după toate regulile pe care ni le cere școala și comunitatea, dar am ajuns să cred că Yeshua este Mesia,” A devenit imediat un caz fiindcă ea a mărturisit despre credința ei rabinului școlii, iar zilele trecute a fost chemată la Rabinul responsabil regional. Cuvântul Domnului a rămas același: “ Nu vă îngrijorați ce veți spune”.. .și ea a avut o atitudine fermă care a atras admirația rabinului, o autoritate recunoscută în lumea religioasă. Va fi ea data afară din școală și familia ei silită să părăsească comunitatea? Dar Ghershom îmi spune: “Suntem gata de orice, așa că vom părăsi comunitatea dacă trebuie”. La Iordan La râul Iordan are loc un botez, într-un loc special amenajat în acest scop. Când noi ajungem la Iordan, un mijlocul râului 15 -20 bărbați și femei împreuna cu un preot sunt in apă până la piept. Preotul rostește o binecuvântare in limba rusă și creștinii ortodocși s-au scufundat cu toții complet in apa care simbolizează Moartea Domnului, nu doar aici in istoricul Iordan Biblic dar in orice alt loc de pe pământ. Patru fete și doi băieți primesc Botezul nou testamental, depun mărturii, în limba pe care o vorbeau apostolii, o fată vorbește plângând. Abner, un băiat cu o alură atletică își prezintă cu entuziasm mărturisirea. Cu fața strălucind de bucurie, între ei este și Michal. Între persoanele ce asistau la botez era și o fată îmbrăcată în haine militare care vorbea binișor românește. Cineva îmi relatează povestea celui ce cântă la ghitară, care este ofițer în armata Israelului. Experiența lui in recentul conflict din Gaza. Tancul în care era, s-a blocat undeva pe terenul de luptă în Gaza. In disperarea lor s-au rugat, Dumnezeu i-a făcut scăpare și lui și celorlalți in mod miraculos. Se repetă parcă o istorie pe care o știm dintotdeauna. Sunt locuri cu întâmplări care au suspendat de atâtea ori legile firii. La întoarcerea bărbaților din luptă in Israel, femeile îi întimpina cântând și dansând. Adina, sora tânărului ofițer a scris și ea o cântare care evoca experiența fratelui ei. Vorbesc cu ea englezește fiindcă nu mai știe prea bine românește. Am rugat-o să îmi trimită cântarea: “Să se știe că avem un Dumnezeu”. Nu am traducerea dar o ascult in limba Țării . Mi s-a spus că limba de astăzi este aceeași limbă pe care ar înțelege-o și David dacă ar învia acum din morți. În seara de Sabat la Daniel Blaj vin în vizită evrei mesianici, ruși, americani, nemți și locali. Suntem un număr de 25 de persoane. La ei vin mereu să doarmă și să mănânce tot felul de călători și misionari. Daniel trăiește intens și iubește Țara aceasta ca nimeni dintre cei pe care îi știu. Am aflat dimineață că armata israeliană a ripostat la atacul de ieri cu rachete. Ne-a cuprins un sentiment de îngrijorare. De la geamul locuinței Blaj, se vede portul Haifa la poala munților Carmel, apoi în dreapta, la vreo 15 Km este portul antic Aco, (Ptolemiada) menționat în Faptele Apostolilor. Mieluța se uită pe geam cu un binoclu și ne arată un Distrugător militar sub pavilionAmerican, care a ancorat peste noapte în portul Haifa. Ne liniștim. O misionară germană chiuie chiar, la aflarea veștii. Mieluța recunoaște vasele americane, în casa lor vin uneori și militari americani creștini, să sărbătorească Sabatul. Chestiunea, care a rămas multă vreme în așteptare, a redevenit de mare actualitate odată cu conflictul din Orientul Mijlociu și sunt cei care acuză guvernele europene de inconsecvență, precum Martin Konecny, directorul European Middle East Project. ‘’Problema recunoașterii este doar unul dintre numeroasele exemple de inconsecvență între sprijinul retoric al UE pentru pace, soluția celor două state și dreptul internațional și lipsa acțiunilor concrete corespunzătoare’’. Potrivit expertului, mai există apoi și problema așezărilor ilegale israeliene din Cisiordania, care împiedică efectiv posibilitatea unui stat palestinian, deoarece ocupă teritoriul pe care ar trebui să fie înființat acest stat. ‘’Continuăm să facem comerț cu ei ca și cum ar fi entități legitime, dar în același timp îi declarăm ilegali. Un alt exemplu de inconsecvență’’. Recent, soluția cu două state a fost confirmată ca fiind singura posibilă de către Hadja Lahbib, ministrul de externe al Belgiei, țara care deține președinția rotativă a UE. “Nu putem rămâne indiferenți și trebuie să lucrăm pentru a găsi o soluție: este singura cale posibilă. Trebuie să revenim la negocierea unei soluții cu două state și să permitem palestinienilor să trăiască în pace și să aibă o perspectivă pentru viitor”. sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / 12.01.2024