Romanian Times | Ianuarie 2024

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Beneficiile de neînchipuit ale unității se desvăluie în cuvântul lui Dumnezeu și originile acestora se găsesc cu mult dincolo de primele scrieri. Principiile acesteia au sălășluit în inima lui Dumnezeu din dincolo de timp. Efectele distructive ale singurătății, așa cum am menționat în capitolele precedente, nu numai că subminează eficiența omului în societate ci se opun în mod direct ordinei și intențiilor lui Dumnezeu. Încă din Eden, unde condițiileviețuirii atingeau idealul,Dumnezeua spus că “nu estebinecaomul safiesingur”.Apoi odatăcudeteriorareaacestor condiții, nevoia unității se amplifică atât demult încât Dumnezeu spune prin Eclesiastul: “...dar vai de cine este singur...”(!!!) Cumultmaimult azi, când “înmulțirea fărădelegii” este la ea acasă, șansele omului de a-și conserva natura spirituală, deci tânjirea după absolut, se reduc laminimum. Ammenționat de tertipurile diavolului în a distruge unitatea, înafărâmițafamiliapânăladecimare... “Civilizația”modernănuadusniciodatălipsade teoreticieni de toate “orientăriile” înspre trâmbițarea “avantajelor” lipsei de “prejudicii” a omului atunci când este vorba de a deraia de la principiile divine aleCreatorului nostru, iar atunci când e vorba de unitate uneltele lui sunt celemai eficiente. Dar haideți să revenim la Eclesiastul... “: Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor . Căci dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur , si cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul , dar cum are săs încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să- stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor .” (Eclesiastul 4:10-12) Observați, vă rog, că sublinierile și accentuările din text sunt ale mele. Pe baza lor aș dori să vă aduc la cunoștință cât de importantă este ideea unității în ochii lui Dumnezeu, care sunt implicațiile ei asupra stării noastre de prosperitate sau sărăcie. Nu vă lăsați duși de ideea că eu aș fi heraldul “prosperității” care în zilele noastre a devenit o altă evanghelie! Ceea ce vreau este doar să ne oglindimprin adevărul lui Dumnezeu, cercetându-ne în același timp prin prisma roadelor pe care le-amadus de-a lungul călătoriei noastre terestre. Eclesiastul spune: “vai de cine este singur(!)” Singurătatea este germenul disperării, Omul dincolo de sine (4) este viermele ascuns al depărtării de Dumnezeu, este factorul covârșitor în formula căderii, este durerea pierderii, este strigătul mut al întristatului, este bocetul lucrului pierdut înainte de a-l avea măcar... Singurătatea este dușmanul creșterii noastre în Domnul, este sămânța cu strigătul rodirii încătușat. Singurătatea este cuibul gândului ascuns, este plumbul depus pe aripi, singurătatea estemormântul nobleței sufletești, este groparul visului, este dușmanul nădejdii, este începutul tuturor neîmplinirilor... Fugiți de singurătate cum ați fugi de păcat! Singurătatea este vindecabilă, este un rău care poate fi smuls din rădăcini dar (băgați de seamă!) cheia vindecării este în Dumnezeu! Spun că este în Dumnezeu pentru că lupta împotriva ei este în același timp lupta împotriva firii noastre pământești. Este nevoie de puterea Duhului în a infrânge singurătatea! Primul fruct al unității subliniat de Eclesiastul este răsplata. “ Mai bine doi decât unul, căci iauo răsplată cuatâtmai bunăpentrumunca lor .” Amanalizat acest pasaj prin prisma câtorva traduceri. KJB spune ca cei doi vor lua o răsplată bună pentru munca lor. În traducera în limba sârbă, Karadjic foloseste termenul “dobândă”. De fapt atât răsplata cât și dobândă se referă la a primi ceva pe deasupra. Să presupunem că cineva este angajat pe un dinar pe zi și la sfârșitul zilei de lucru primește doi dinari. Înțelegem că a fost nu plătit ci răsplătit... Plata este remunerația unui serviciu prestat pe când râsplata este plata plus recunoașterea unui merit special care poate fi tradus printr-o plată cumult mai mare. Încerc să înțeleg la ce fel de muncă se referă eclesiastul când spune de cei doi care vor lua o plată cu atât mai bună? Cred că putem vedea acest cuvânt prin două unghiuri... Poate fi vorba de munca lor strict ca o prestare de serviciu contra cost sau de o muncă mult mai roditoare; munca in domeniul relației lor de unitate. Unitatea nu se obține ușor, ea cere muncă, ea cere sacrificiu, ea cere putere de sus... În “Omul Dincolo de Sine (2)” urmărim cele două personaje, Ion și Marin, în două scenarii diferite. Observăm că atunci când unul se decide să-l sprijine pe celălalt, roadele lor se multiplică în progresie geometrică. Ei sunt răsplătiți pentru unitatea lor de țel... Aici, după ce am decis să plătim prețul pentru obținerea unității, vedem că munca devine răsplătită pentru că intervine factorul divin pe care îl putem numi BINECUVÂNTARE.Aici vorbimdespre omul dincolo de sinele lui, despre omul în uitare de sine! Binecuvântarea este fructul promis de Dumnezeu prin cuvântul Lui. Așa cum putem vedea în Genesa 2:18, Domnul a creat unitatea prin crearea unui “ajutor potrivit”. Adam era deja în existență și resursele erau acolo dar era nevoie de un sprijin pentru ele pentru ca aceste resurse să aducă rodul dorit de Dumnezeu. Și asta pentru că Dumnezeu Însuși este o Unitate! Și ce deplină unitate! Când Pavel apostolul îndemna Biserica la unitate, expresii de genul “unul pe altul”, “unul altuia”, “unul pe celălalt” erau deseori repetate. Versetele din Eclesiastul subliniază acelasi lucru. Omul are nevoie de un altul pentru a nu cădea, pentru a supraviețui, pentru a învinge. “Dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul” Aici nu este vorba că unul singur cade și celălalt îl ridică. Putem să ni-i imaginăm pe amândoi căzând într-o groapă. Unul îl va împinge pe celălalt în sus apoi cel de sus îl va (continuare în pagina 9) (continuare in pagina 20) CRIZE SI BINECUVANTARI Crize si binecuvantari. Acestea sunt coordonatele reale ale vietii multora dintre noi. Avem crize sau batalii ascunse si binecuvantari vizibile precum si crize vizibile si binecunvatari ascunse. Tensiunea aceasta ne oboseste dar ne tine vii in acealasi timp. Citeam biografia unui navigator ce si-a petrecut aproape intreaga viata pe oceanele lumii si am inteles ca lucrul mai greu decat o furtuna este o mare calma, fara vant. Pentru un om care promoveaza valorile biblice in societate, exista multe exemple de nebunii contemporane ce afecteaza ritmul vietii. Se evidentieaza intre acestea redefinirea casatoriei care include nu numai uniunea unui barbat si o femeie, ci si uniunea dintre un barbat si un barbat sau a unei femei si o femeie. O alta este permisiunea acordata anumitor barbati biologici de a accesa vestiarele femeilor si de a domina sportul feminin. Apoi ar mai fi respingerea multor virtuti ale civilizatiei occidentale intrucat ar reprezenta forme sistemice ale suprematiei rasei albe. De ce se intampla astfel de lucruri in societatea noastra si de ce se intampla acum?Cred ca o posibila intelegere ar veni de la ceea ce apostolul defineste (Iacov 3:17) diferenta intre intelepciunea de sus si intelepciunea de jos. Pe scurt, intelepciunea de sus este o intelepciune inradacinata in frica de Dumnezeu, iar intelepciunea de jos este o intelepciune inradacinata in razvratirea impotriva lui Dumnezeu. Din perspectiva intelepciunii de sus, intelepciunea de jos este o prostie. Reciproca este valabila. Cu toate acesta toata lumea traieste astazi o viata care este o combinatie a acestor doua forme contradictorii de intelepciune. Pentru cei care nu-L cunosc pe Isus Christos, intelepciunea de jos le domina viata, dar nu in mod absolut. Intelepciunea de jos satureaza si pateaza totalitatea experientei lor, dar nu ii domina in mod absolut. Nimeni nu ar putea trai o viata absolut dominata de intelepciunea de jos intrucat aceasta genereaza stiluri de viata si actiuni mortale la secunda. Dumnezeu blocheaza intelepciunea de jos fata de cei care o pretuiesc pentru a exercita o influenta moderatoare asupra lor. Asa pot intelege a fi singurul motiv pentru care cei pierduti sunt capabili sa supravietuiasca in aceasta lume. De aceea nimeni nu este atat de rau pe cat ar putea fi, intrucat este inconjurat zilnic de sansa revenirii, a mantuirii. Pentru cei care il cunosc pe Isus Christos caDomn siMantuitor al vietii lor, intelepciunea de sus le domina viata dar nu in mod absolut, cel putin nu in aceasta viata. Sufletele lor nu vor fi desavarsite in sfintenie pana in momentul mortii lor fizice. Intelepciunea de sus satureaza si ridica totalitatea experientei lor, dar totusi trebuie sa lupte in aceasta viata cu o influenta continua a intelepciunii de jos. De aceea, nimeni in aceasta viata nu este perfect si de ce chiar si cei mai buni oameni ne pot esua uneori. Cultura noastra, in orice moment al istoriei sale, este o manifestare atat a intelepciunii de sus, cat si a intelepciunii de jos. Ceea ce difera este gradul relativ de influenta pe care aceste doua forme de intelepciune il au in anumite perioade.Au fost momente in trecut cand intelepciunea de sus a fost factor predominant. In ultimele generatii a existat o slabire treptata a intelepciunii de sus si o intarire treptata a intelepciunii de jos si asta a rezultat o eruptie vulcanica a rebeliunii impotriva lui Dumnezeu, cu o noua consistenta si spectru al influentei. Am vazut fluxul acestei miscari distructive facand ravagii si distrugeri in urma ei. Conform cartii Proverbe, inceputul adevaratei intelepciuni este frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu aici nu se refera la teroare abosoluta, ci la un respect pentru Dumnezeu bazat pe recunoasterea a cine este Dumnezeu cu adevarat si a ceea ce Dumnezeu a facut de fapt. Astfel in totate timpurile oamenii de cultura, filosofii au incercat sa inteleaga care este realitatea originala si ultima? Este aceasta gasita in dimensiunile timpului si spatiului? Nu, Dumnezeu a creat dimensiunile timpului si spatiului ca parte a lucrarii Sale de creatie. Consta oare realitatea originala si ultima din calitati abstracte pe care Dumnezeu le-a posedat mai intai din eternitate si apoi am inceput sa le posedam la creatia noastra? Nu, calitati abstracte precum bunatatea, adevarul si frumusetea nu sunt calitati pe care le poseda Dumnezeu. Ele sunt abstractii ale realitatilor care este Dumnezeu. Dumnezeu nu este doar bun; Dumnezeu este bunatate. Dumnezeu nu este doar adevarat; Dumnezeu este adevarul. Dumnezeu nu este doar frumos; Dumnezeu este frumusete. Realitatea suprema si originala nu este un fundal impersonal format din dimensiuni si calitati de aceea cand ma gandesc ca Dumnezeu este realitatea suprema si originala, inseamna ca traim intr-o lume care este complet personala. Nu tot ce este creat este o persoana, dar tot ceea ce este creat este creatia lui Dumnezeu si Dumnezeu este o fiinta personala. Creatia nu este o lume impersonala in care suntem liberi sa definim si sa folosim lucrurile oricum ne-am dori. In creatia lui Dumnezeu trebuie sa tinem cont de sensul primordial definit de Dumnezeu. Dumnezeu a creat mai intai materialul acestei lumi unde era doar un aranjament haotic, incapabil sa sustina viata. Apoi Dumnezeu a adus ordine in haos, transformand pamantul intr-un mediu sustinator al vietii. A creat viata pentru a popula apele, atmosfera si uscatul. Dumnezeu a dat nume creatiilor Sale pentru a le da sens si definitie impreuna cu existenta lor. Dumnezeu a declarat bune toate lucrurile aparute pentru a-si afirma valoarea creatiei Sale.Apoi ca varf al creatiei Sale, Dumnezeu a creat omenirea, barbat si femeie, dupa chipul Sau. Dumnezeu a dat omenirii atributele Sale divine dezbracate de infinitatea, eternitatea si imuabilitatea lor. Atunci Dumnezeu a facut din omenire autoritatea Sa subordonata pe pamant si le-a dat stapanire peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. Dumnezeu i-a asezat intr-o gradina, un loc cu o ordine avansata si propice unei vieti din belsug; a insarcinat omenirea sa pazeasca si sa cultive gradina, sa universalizeze gradina in timp prin supunerea pamantului si sa populeze pamantul prin nasterea si cresterea copiilor.