Romanian Times | Februarie 2024

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Fenomenul legionar a însemnat exaltarea unei imaginare comunităţi organice.Afost un nihilism autohtonist. Se postula şi se celebra un presupus instinct naţional înrădăcinat în vraja inefabila a Tradiţiei, într-o matrice emoţională infraraţională şi în refuzul meschinei aritmetici burgheze. Detestatamodernitate este prindefiniţie distructivă. Pentru Nae Ionescu şi adepţii săi, democraţia parlamentară era un regim bolnav. Pentru a restaura corpul sănătos al naţiunii, era nevoie de un sistem musculos, emancipat de prejudecăţile sentimentale ale Luminilor. Gândirea reacţionar- revoluţionară din România se regăsea în revolta filosofului fascist italian Julius Evola împotriva lumii moderne. “Ur-Fascism”, spre a relua termenul lui Umberto Eco. Eschatologia spaţiilor închise Un trumpist roman mă acuza recent că aş fi de fapt un ignorant în privinţa filosofiei de dinaintea secolului XIX. N-am spus niciodată că aş fi exegetul Sfântului Toma ori al lui Spinoza. Dar sunt specialist în ideologii şi instituţii totalitare. Le cunosc şi le “recunosc”. Nae Ionescu a fost iniţial un admirator al lui Georges Sorel, doctrinarul mitului politic şi ideologul virtuţilor purificatoare ale violenţei. Profesorul de logică de la Universitatea din Bucureşti era predicatorul unui mod de a filosofa în care se întâlneau activismul metapolitic, riscul existenţial şi romantismul metafizic. GânditoruleramereuîncăutareaPastorului Suprem, a Cârmaciului, a Stăpânitorului, a Voievodului căruia să i se închine extatic împreună cu emulii săi. Mai întâi, Carol al II-lea. Apoi Căpitanul. Nae Ionescu era în vorbe anti-filistin şi vorbea transpus despre asceză, sfinţenie, jertfă. În viaţa reală, era un hedonist. Teologul-poet şi jurnalistul Nichifor Crainic nu poza în condottier. Ştia cum să navigheze oportun şi oportunist în apele tulburi ale politicii. Respingea instinctiv democraţia constituţională, admira fascismul mussolinian şi Estado Novo al lui Salazar. Erau punctele sale cardinale în haosul liberalismului putred. Alţi admiratori ai dictatorului portughez au fost Mircea Eliade şi Mihail Manoilescu. De precizat că salazarismul nu a fost un fascism „clasic”. Dar a fost o dictatură poliţienească, o autocraţie colonialistă cu certe trăsături totalitare. Eliade însă îl vedea în 1942, în plină conflagraţie mondială, ca antipodul steriluluimaterialismdemocratic: „Este posibilă o revoluţie spirituală? Este realizabilă istoriceşte o revoluţie făcută de oameni care cred, înainte de toate, în primatul spiritualului? Portugalia de astăzi, Portugalia lui Salazar, este poate singura ţară din lume care a încercat să răspundă la asemenea întrebări.” Nesurprinzator, Eliade a rămas ataşat gândirii lui Evola şi a corespondat cu acesta şi după război. Relaţia s-a destrămat după ce Eliade a devenit profesor înStateleUnite. Influenţele reciproce au fost însă durabile. Gânditorul politic italian Furio Jesi (1941-1980) le-a analizat în importanza sa lucrare despre “cultura dreptei” (cultura di destra). Găsim referinţe la Jesi în corespondenţa dintre Eliade şi Ioan Petru Culianu. Temele întoarcerii la sacralitatea pierdută, la misterul originar sunt acum resuscitate în ideologiile neotradiţionaliste în care fuzionează pesimismul spenglerian, filosofia “trăirii periculoase”, fervoarea mitopoetică, teama de Istorie, iraţionalismul, dar şi mitologia Bunului sălbatic. O revoluţie care priveşte înapoi. Omul nou ca Om preistoric. De unde venea aceasta atracţie a unor influenţi intelectuali spre formele şi formulele autoritare ale puterii? Am discutat cândva subiectul cu distinsul sociolog israelian Shmuel N. Eisenstadt care îl cunoscuse pe Mircea Eliade la University of Chicago. Fuseseră un timp colegi în cadrul prestigiosului Committee on Social Thought. „Era vorba de o aversiune pentru spaţiile deschise”. Altfel spus, de un magnetism al spaţiilor închise, al certitudinilor veşnice. Leo Naphta din Muntele vrăjit. În termenii lui Eric Voegelin, imanentizarea eschatonului. Purificarea absolută. Semne ale vremurilor din urmă Sursa: putereaacincea.ro 12.02.2024 *** Noua iudeofobie Papa Francisc atrage pe bună dreptate atenţia asupra noului val de antisemitism. Noua iudeofobie este ca o răbufnire de patimi mult timp refulate. Săfiubine înţeles: a criticaGuvernulNetanyahunu înseamnă antisemitism.Anega dreptul la existenţă al statului Israel din raţiuni teologic ori ideologic sectar-fundamentaliste este neîndoios o probă de antisemitism. În aceste ultime luni s-a văzut cum latentul devine manifest. Ceea ce vegeta cumva larvar a prins aripi şi nu se mai fereşte să spună şi să ceară dispariţia statului evreu. Existenţa însăşi a Israelului este cauza atacului terorist din 7 octombrie 2023. Degetul era pus pe trăgaci. Politicile extremiste ale fundamentaliştilor israelieni acceptate şi promovate, în galacticul sau hybris, de Benjamin Netanyahu, au exacerbat o situaţie explozivă. Au catalizat ura radicală. Dar aceasta ură nu s-a născut acum, ci vine acele străfunduri din care autorul principal al studiului Rene van Westen, cercetător în climă și oceanograf la Universitatea Utrecht din Țările de Jos. „Ne îndreptăm către un punct de cotitură.” AMOC face parte dintr-o bandă transportoare globală complexă de curenți oceanici care mișcă diferite niveluri de sare și apă caldă pe tot globul la diferite adâncimi, în modele care ajută la reglarea temperaturii Pământului, absoarbe dioxidul de carbon și alimentează ciclul apei, potrivit NASA. Când AMOC se oprește, există mai puțin schimb de căldură pe tot globul și „afectează într-adevăr Europa destul de grav”, a spus van Westen. Așa se explică schimbările anormale ale vremii lunii februarie și din Europa. Oceanele Pământului s-au bazat pe un sistem de circulație care rulează ca o bandă transportoare. Circulația, încă merge, dar din ce în ce mai încet. Motorul acestei benzi transportoare se află în largul coastei Groenlandei, unde, pe măsură ce gheața se topește din cauza schimbărilor climatice, mai multă apă dulce curge în Atlanticul de Nord și încetinește totul, a spus van Westen. În sistemul actual, apa rece, mai adâncă și mai proaspătă se îndreaptă spre sud, pe lângă ambeleAmerici și apoi spre est, pe lângăAfrica. Lumea ar trebui să acorde atenție potențialului colaps al AMOC, a spus Joel Hirschi, lider de divizie la Centrul Național de Oceanografie din Regatul Unit. Lucrurile se strică pe plan religios, social, politic, economic și climateric. Apostolul Petru ne avertizează și ne spune: fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, (îndreptățiți de El ca și copii ai lui Dumnezeu) fără vină, (având vinovăția ștearsă prin trupul și sângele Domnului) și în pace (cu noi înșine și cu Dumnezeu) . Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire (de aceea nu a venit încă că te așteaptă și pe tine) (2 Petru 3:11-15). ” Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37). (continuare din pagina 5) Vladimir Tismăneanu / 06.02.2024 de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com se alimentează toate mişcările pentru care tribul (etnic, religios, politic) este mai important decât individul. Revin stafii pe care le credeam dispărute. Teme, simboluri, fobii care păreau definitiv compromise reintră în scenă ca şi cum n-am şti ce consecinţe monstruoase pot avea. Unii visează o reîntoarcere la geografia timpurilor biblice, alţii îşi găsesc în omor raţiunea de a fi. Este un moment de criză politică, morală, axiologică. Tiranii îşi imaginează că vor triumfa. Îşi freacă satisfăcuţi mâinile pline sânge. Ce putem face noi, intelectualii? Să rămânem pe poziţii, să rezistăm precum Berenger, să nu capitulăm. libertăților antreprenoriale și de război, sau ale reactivării tradiționalismului-ultranaționalist- ortodox. Lucrurile se petrec aievea, memoria e falsificată; prin tehnici de cyberint-humint, specifice unui război hibrid orientat împotriva populației, Puterea și serviciile construiesc artificial personalități publice, grupuri de putere, cercuri tematice și propaganda, influenceri, simboluri ce sunt repede evidențiate și instalate în manuale, icoane, mesaje subliminale, în condițiile în care Cultura și Cultele au devenit o afacere politică, iar Universitatea locală o bază cvasi-militară lipsită de independență și autonomie academică, fără intelectuali cu discurs civic, cu rol esențial în democrație, dar cu o armată de acoperiți și agenți activi, diminată de mediocritatea profesorilor rurali și scuturată de un răsunător scandal de plagiat internațional comis chiar de un prorector sau de o uriașă manevră de înlăturare din spațiul academic a unui notabil simbol al luptei antitotalitare, totul fiind făcut pentru a asigura din nou în Universitate protecția Puterii, monopolul Rețelei cadristice neo-totalitare și continuitatea valorilor comuniste și de extrema dreaptă. Dinastii și cruciade ... (continuare din pagina 7)