Romanian Times | Februarie 2024

ROMANIANTIMES În timp ce scriam acest eseu, am primit o scrisoare cu titlul: „ Dorința mea cea mai mare ”. Era compunerea unui elev care se simțea străin, lipsit de afectivitate în sânul propriei familii: „ Dorința mea este să devin un smartphone. Părinții mei își iubesc foarte mult telefoanele mobile. Le pasă atât de mult de ele încât uneori uită să mă mai iubească. Când tata vine obosit de la serviciu are timp pentru a sta pe mobil, dar numai are timp și pentrumine... Dacă eu plâng, se joacă în continuare pe telefon, pe mine nu mă aude nimeni, cu mine nu vor să se joace niciodată, nu mă ascultă niciodată, nici atunci când le spun ceva important și aș avea nevoie de un sfat...așa că dorința mea este să devin un smartphone ”. Impresionant, nu? Dar „ să revenim la oile noastre! ” În 1974, Marcuse a susținut o lucrare la UniversitateaStanford intitulată „ Marxism and Feminism ”. În ea el afirma: „ Cred că mișcarea de eliberare a femeilor de astăzi este, poate, ceamai importantă și potențial ceamai radicalămișcare politică pe care o avem ”.Anumite calități feminine ar înlocui calitățile brutale, violente, masculine, care pot exista atât la bărbați, cât și la unele femei. Poate, o mai profundă înțelegere și iubire dintre femeie și bărbat ar putea ajuta la transferul de sensibilități dorite și necesare. Pentru aceasta, familia trebuie ocrotită, ea fiind esențială pentru existența FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ – HERBERT MARCUSE (9) unei societăți funcționale. „ Dumnezeu a făcut femeia dintr-o coastă a lui Adam, iar „coasta” nu simbolizează nici stăpânire sau servitute, ci o relație de egalitate ca parteneri pentru a lucra și a trăi unul lângă celălalt ”, ne spune Russell M. Nelson, liderul religios american, chirurg pensionar. Desigur, aș adăuga, ca între cei doi să existe pe lângă sentimentul minunat al iubirii, și cel al respectului. Căutarea lui Marcuse a unei forme de subiectivitate radicală care ar putea servi drept impuls pentru revoluție sau transformare socială l-a condus pe o cale pe care nu au parcurs-o colegii săi de la Școala din Frankfurt. Asta nu înseamnă că a fost absolvit de critici. Una dintre principalele critici la adresa atitudinii lui față de feminism este că pur și simplu întărește stereotipurile de gen pe măsură ce cade înapoi în esențialism. Nina Power, scriitor și filozof englez care se ocupă de partea întunecată a vieții contemporane, l-a apărat pe Marcuse împotriva acestei acuzații. Power și Marcuse susțineau amândoi că, deși așa-numitele categorii feminine sunt constructe sociale, ele pot fi universalizate în așa fel încât toate ființele umane să dezvolte noua sensibilitate. Power afirmă că: „ Socialismul feminist ar universaliza aceste așa-numite caracteristici feminine, astfel încât ele să nu mai fie deloc „feminine” în mod specific, ci să caracterizeze întreaga cultură, culminând cu androginie ”. Și intervin spunând că nu acesta a fost planul Divinității când a creat femeia. Marcuse a vorbit mai „îngrijit” spunând că „ Feminismul este o revoltă împotriva capitalismului în descompunere ” și va trebui, în cele din urmă, să-și dezvolte „Maşina lipsită de viaţă este spirit îngheţat. Numai faptul că este aceasta îi dă ei putere de a-i pune pe oameni în serviciul ei. Dar întrucât ea este “spirit îngheţat” ea este şi dominaţia omului asupra omului, astfel această raţiune tehnică reproduce înrobirea.” – Herbert Marcuse „ propria moralitate ”. Există cunoscut faptul că de la începuturile istoriei și până în ziua de azi, libertatea unora s-a întemeiat totdeauna pe servitutea altora. În consecință, conceptul de libertate „interioară” era singurul concept de libertate care corespundea realităților unor societăți în care existența era controlată de o minoritate priviligiată. Libertatea interioară era într-adevăr unica libertate inalienabilă de care se putea dispune și în închisoare și chiar pe rug. Fie că ea s-a numit libertate creștină sau libertate de conștiință, aceasta a fost până în ziua de azi unica libertate de care a dispus omul în calitate de om – libertatea umană „esențială”. Marcuse vorbește despre libertatea de gândire care nu este libertate decât dacă poate fi tradusă în exprimare, iar aceasta, de-a lungul istoriei, a fost supusă unor restricții politice: cenzură directă sau, în absența ei, privarea majorității populației de mijloace intelectuale și materiale care să le permită dezvoltarea și exprimarea unei gândiri libere. „... Capitalismul transformă imperiul libertății (pe care el însuși îl produce și-l dezvăluie) într-un imperiu al necesității sale – producția belșugului, frumuseții, împlinirea; munca pentru bunurile de lux devine o muncă socialmente necesară, inumană; scopul final este ratat .”.) Leszek Kołakowski (1927-2009)- a fost un filozof polonez, cunoscut pe plan internațional ca un critic al marxismului, dar și ca istoric al filozofiei.Afost interesat îndeosebi de domeniul filozofiei liberale din secolul al XIX-lea, filosofiei culturii și filosofiei religiei, a descris punctele de vedere ale lui Marcuse ca fiind în esență anti-marxiste, în sensul că a ignorat critica lui Marx față de Hegel și a aruncat teoria istorică a luptei de clasă în totalitate în favoarea unei lecturi freudiene inversate a istoriei umane în care toate regulile sociale ar putea și ar trebui aruncate pentru a crea o „ Nouă lume a fericirii ”. Kołakowski a concluzionat că societatea ideală a lui Marcuse „ trebuie să fie condusă despotic de un grup luminat care a realizat în sine unitatea Logos și Eros și a aruncat autoritatea vexatică a logicii, matematicii și științelor empirice” . Și revenind la lucrarea lui Marcuse „ Toleranță represivă ”, un critic spune că există, desigur, un lucru pe care Marcuse nu a reușit să îl abordeze: „ Dacă oprimații sunt virtuoși și folosesc „represiunea și îndoctrinarea” pentru a întoarce masa puterii împotriva opresorilor lor, nu devin ei înșiși opresorii? Adică, dacă Antifa sunt cuadevărat reprezentanți ai celordoborâți și folosesc forța pentru a-și recâștiga puterea, nu devin același tip de rău cu care au luptat odinioară? Restaurarea puterii înseamnă că oprimatul devine opresor și asta nu duce la nimic altceva decât la o luptă infinită pentru putere, o concepție marxistă în sine. Marcuse, Antifa și alți neo-marxiști, spune în continuare , ar trebui să țină seama de cuvintele lui Freidrich Nietzsche: „Feriți- vă ca atunci când luptați cu monștri, voi înșivă să nu deveniți un monstri… pentru că atunci când privești lung în abis, abisul te privește pe tine.” Aceasta este rădăcina ideologiei moderne antifasciste, iar înțelegerea bazelor filozofice ilustrează motivul pentru care Antifa și alții cred că au permisiunea de a se comporta ca niște fasciști în numele luptei împotriva lor”.(„Persoanele implicate în mișcare promovează opinii antiautoritare și anticapitaliste, îmbrățișând o serie de ideologii de stânga precum anarhismul, comunismul, marxismul, democrația socială și socialismul. – Wikipedia, enciclopedie liberă ). Un autor remarcabil al unui cotidian românesc scrie într-un articol recent publicat, că puțini americani progresiști de astăzi au auzit de Marcuse, iar în Europa de Est „avem de-a face cu un nou paradox – pedestrașii revoluției neomarxiste sunt tocmai cei ce erau considerați o cauză pierdută de neomarxistul Marcuse, adică angajații multinaționalelor capitaliste, devenite astăzi, din nou paradoxal, piloni ai „revoluției”. Și ceea ce mi-a plăcut la acest autor, a fost răspunsul la întrebarea: „De ce ne-ar preocupaatât demult această„răzbunare” a marxismului ce are loc peste Ocean? ” „ Pentru că atunci când America strănută, Europa face guturai, iar cei mai noi aliați estici ai SUA răcesc de-a binelea ”. Vavila Popovici – Carolina de Nord (continuare din numărul trecuut)