Romanian Times | Martie 2024

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Cine a decis ab initio că Ucraina este o construcţie artificială şi că Putin are competenţa istorică de a vorbi despre acest subiect nu are nevoie de informaţii şi analize. Câmpul vizual al “suveraniştilor” se blocheazălafrontieradintreFederaţiaRusă Activizarea antisemitismului latent şiUcraina. Occidentul este privit cudispreţ şi ură prin lentila fundamentalismului pravoslavnic de rit kaghebist. Paroxismul mâniei persecuţiei şi al autoglorificării prin obsesii şi mituri autocompătimitoare este lupta finală dintre Diavolul dezrădăcinării şi al disoluţiei, pe de o parte, şi apărătorii purităţii etnice, ai Statului-Naţiune că redută salvatoare împotriva prăbuşirii totale, pe de alta. Dorian Gray în lupta cu Făt-Frumos. Maladia degenerării versus promisiunea regenerării. Citeam ieri un text semnat de preşedintele Academiei Române, istoricul clujean Ioan-Aurel Pop. Domnia sa vede lumea de azi că pe o uriaşă bătălie între Binele monoidentitar şi suveranist şi Răul globalist. Altfel spus, “fără neam şi ţară”. Este un text de susţinere a unei cărţi în care sunt stigmatizaţi intelectualii “globalişti”. Acolo unde senatorul AUR Sorin Lavric vede conspiraţia “masoreţilor marxişti”, autorul cărţii preţuită de academicianul IAP vede un complot “neomarxist” de sorginte cominternist-globalistă. Un “bun roman” se defineşte în spirit naeionescian ca parte a “colectivităţii organice”. Una nepervertită de viruşii unei modernităţi viermănoase. Mi se conferă rangul de portavoce a acestei nefaste direcţii antipatriotice. Nimic nou, nimic original. Piesa este aceeaşi, doar actorii s-au schimbat. În anii 90, înfocatul protocronist Mihai Ungheanu, senator PRM, a publicat un volum cu titlul Holocaustul culturii române. Era o diatribă antisemită întinsă pe sute de pagini. În2005,mă afurisea de la tribuna Parlamentului. În revista Mişcării pentru România eram denunţat pentru “internaţionalism liberal”. Sindromul la care mă refer include activizarea antisemitismului latent, xenofobie pretins defensivă,imprecaţii,incantaţii,lamentaţii, resuscitate zgomotos şi ameninţător de propagandă putinisto-auristă. Sursa: putereaacincea.ro 11.03.2024 *** Ziua în care, în Rusia, a fost înmormântată frica Cum ammai scris, satrapul kaghebist este înfricoșat. După ce l-a pus pe lacheul Peskov să miaune amenințător împotriva „manifestațiilor neautorizate”, n-a dat ordinul de dispersare a miilor de persoane strânse laolaltă pentru a-l conduce pe ultimul drum pe hiper-nemesisul său, Alexei Navalnîi. Ar fi ieșit măcel. Pot lesne imagina cum scrâșnea din dinți auzindu-i pe participanți scandând numele celui pe care l-a omorât. Cum turba la auzul cuvintelor intonate de atâtea voci: „Putinasasin!”.Dacăo facacum, înconjurați degorilele fesebiste, înseamnă ca s-a trecut un prag al fricii. Știu, Moscova și Sankt Petersburg nu sunt întreaga Rusie. Dar sunt emblemele ei. Unii spun că astăzi a fost înmormântată Rusia. Eu cred ca azi a fost înmormântată frica. Oamenii lui Putin făceau poze cu chipurile si actele de identitate ale celor veniți să-și exprime durerea din suflet. Au creat o bancă de date. Încă una. În final, la ce bun? Ca să prelungească agonia acestui regim terorist, senil, sclerotic, nedemn, infam și decrepit? Dinspre cimitirul Borisov se aude râsul contagios al lui Alioșa. Râsul care îl înnebunea pe Belzeputka. Râsul pe care a crezut că-l va amuți pentru veșnicie. Râsul unui om liber. Vladimir Tismăneanu / 02.03.2024 Trenurile Regilor României sosesc la Frasin – 2 iulie 1937 Pentru copilul iscoditor care eram, firul poveștilor urca majestuos din reviste și cărți de epocă, brodând de la perioada imperiului Austro-Ungar, către dictatura regală și celelalte dictaturi ce i-au succedat, trenurile purtând printre obcinile Bucovinei caravanele minerești, corăbiile forestiere, nostalgiile austriece, convoaiele armatelor germană și sovietică, stâncile umblătoare, acoperite cu cenușiul pătat cu stropii sângerii și cadențele ostașilor români. Trei trenuri se puneau în mișcare la Cernăuți cu destinația Frasin, în 1937, pe 2 iulie, când Regii României își anunțau prezența, aflasemdintr-un vechi număr al revistei Glasul Bucovinei , din podul bunicilor . Generalul Teofil Sodorvici, vechi fiu al satului, născut în 13 februarie 1896 Bucșoaia-Frasin (care va fi un comandant al Străjeriei, organizația de tineret înființată de regele Carol al II-lea, și ministru al propagandei naționale în Guvernul Gheorghe Tătărăscu după demisia lui Constantin C. Giurescu), organizase o mare sărbătoare a arcașilor: Trenul Nr. 1, Plecarea Cernăuți 16.45, Grădina Publică 17.10, Ceahov 17.20 și așa mai departe, trecând prin Cosmin, Cuciurul Mare, Dumbrava Roșie, Adâncita, Vadul Siretului, Bahrinești, Vicșani, Dornești, Țibeni, Milișăuți, Dărmănești, Părhăuți, Todirești, Miron Costin, Pârtești, Cacica, Strigoaia, Ilișești, Păltinoasa, Gura Humorului, Sosirea Frasin 3.03. La Trenul Nr. 1 era anunțat că se Sosirea Regilor ... (continuare din pagina 7) Partida Cozilor de Topor Războiul Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei a scos la suprafaţă Partida Cozilor de Topor. Mă refer la ceea ce, încă din 2006, am numit Partida Rusă. Evident că exista şi înainte, protocronismul nu s-a născut ieri, dar invazia Ucrainei a radicalizat-o. AUR este vârful aisbergului securisto-legionar. Declaraţiile lui Simion şi Târziu sunt potrivnice interesului naţional al României. Temelepropagandei putinofile?NATOaprovocat războiul; forţelearmateucrainene sunt controlate de neo-nazişti; Ucraina este o ficţiune inventată de bolşevici şi de naţionaliştii lui Bandera; Zelenski este omarionetă, în spatele lui se afla un grup de oligarhi veroşi; Zelenski va ceda, este un “actoraş” nimerit accidental în jilţul prezidenţial; să nu uităm de fraţii şi surorile (noştri/noastre) victimizaţi de naţionaliştii ucraineni; în acest război nu se poate distinge între agresor şi agresat, curge sânge pretutindeni, ucrainenii sunt de fapt artizanii şi beneficiarii carnagiului; Occidentul doreşte să distrugă Rusia şi să cucerească enormele ei resurse; masacrele ruseşti sunt o născocire, înscenări, producţii propagandistice menite să stârnească emoţii rusofobe; nu există claritate morală, este o sintagmă înşelătoare, un concept nebulos fără acoperire în realitate, o fundătură logică, o justificare pentru şi o instigare la “demonizarea” Rusiei putiniste. Exploatarea şi propagarea ad nauseam a acestor obsesii – folosesc termenul în sensul propus de Jean-Francois Revel în cartea sa despre obsesia antiamericană – au efecte nefaste, poluează spaţiul public, creează derută, perplexitate, o psihologie defetistă rezumabilă la expresia “Mai lăsaţi-ne în pace cu războiul vostru!” Vladimir Tismăneanu / 28.02.2024 atașau și vagoane cu arcași. Trenul Nr. 2 avea ruta Aron Pumnul – Frasin. Trenul Nr. 3 avea ruta Vatra Dornei – Frasin. Vineri, 2 iulie 1937, în comunca Bucșoaia, județul Câmpulung Moldovenesc, avea loc festivitatea încadrării arcășiilor bucovinene în oficiul de educație a tineretului român O.E.T.R. Era anunțată participarea M.S. Regelui Carol II și a A.S. Marelui Voievod Mihai, cu următorul program: ora 9. Primirea M.S. Regelui și a Marelui VoievodMihai în gara Frasin de către prefectul de Câmpulung și primarii din Frasin și Bucșoaia. Ora 9.10. Pornirea cortegiului spre școala din Bucșoaia. Ora 9.30. Inaugurarea școalei din comuna Bucșoaia. Regele Carol al II-lea și fiul său, Regele Mihai: noblețe și frumusețe de poveste Pe 2 iulie, Regele și fiul său coboară la Frasin, unde sunt întâmpinați de Guță Tătărescu și câțiva membri ai guvernului, apoi pleacă cu automobilele la Bucșoaia (circa 3-4 kilometri), unde Teofil Sidorovici oficia impecabil sărbătoarea arcașilor . Inaugurarea școlii a fost un eveniment care a lăsat în memoria locurilor povești nemuritoare. Fetele și tinerele mame vor povesti pentru câteva generații, până la mine, cât de frumos și impunător era Regele, cât de seducător era Mihai, ce avea la vremea aceea aproape 16 ani. De altfel, peste câteva luni, pe 25 octombrie, cu ocazia împlinirii vârstei de 16 ani, conform tradiției din familia regală, Mihai devine ofițer, în gradul de sublocotenent, în regimentul 1 Vânători de Munte. Este organizată de către rege o ceremonie cu tentă propagandistică,fiindinvitațioamenidestat șinobili străini (regentul Paul al Iugoslaviei, principelemoștenitor Gustav Adolf al Suediei, principele Friederich von Hohenzollern, mareșalulpolonezEdwardRydz-Śmigły,generalul francez Joseph Georges, principele Charles al Belgiei, generalul englez Georges Jeffrey, generalul cehoslovac Sirovi, generalul grec Dragos, generalul turc Muhalim Mazlum Iskova), cât și politicieni români (Averescu, Argetoianu), ceremonia fiind filmată. Organizarea propriu-zisă fusese sarcina lui Ernest Urdăreanu 1 . Bunica și prietenele ei, aflate la acea vreme în adăpostul visător al tinerelor femei, povesteau adesea, vrăjite, despre farmecul regilor României, de parcă ar fi făcut parte din familie. Faptul că regii poposiseră la Frasin și păstoriseră evenimentele legate de școală le crease o aură specială. Oamenii locurilor aveau sete de carte, nu sete de război. Minune! Pașii mei mici, de copil al cărților și al revistelor, călcau peste urmele regilor acestei nații. Sigur și Făt Frumos, și Dumnezeu pășise pe aici. Și călărețul cu plete Radu Mareș, mai mare decât mine cu 16 ani, pe care-l vedeam cum zbura adesea pe liziera pădurii pe un cal ce părea fermecat, devenit mai târziu scriitor clujean, în ale cărui romane din anii ’90 – 2000 aveam să regăsesc acribia de maestru ce fixează prin arta prozei detaliile lingvistice și istorice, cutumele, dialogurile interculturale și stilurile de comunicare ale personajelor din locurile unde amândoi am copilărit. A fost prozatorul care a zugrăvit strălucit meleagurile frăsinene, ridicând scriitura la rang de artă desăvârșită. Nu ne-am cunoscut niciodată în anii copilăriei, ci abia mult mai târziu în anul 2014, ca invitați ai poetului Radu Ulmeanu, la Zilele Revistei Acolada , la Satu Mare. Amintirea sosirii Regilor României la Frasin în iulie 1937 a fost cea mai frumoasă bijuterie pe care mi-a lăsat-o moștenire bunica Veronica. 1 Lazăr, Traian (2011), Jurnalul Regelui Mihai I de România. Reconstituit după acte și documente contemporane , Vol. I: 1921- 1940, Iași: Casa Editorială Demiurg, p.131.