Romanian Times | Martie 2024

Actualitate 17 ROMANIANTIMES Mara Circiu: Cum vezi statutul artistului in sec. XXI? Sebastian Alexa: Sec.XXI este deopotriva plin de oportunitati dar si de capcane… Atat pentru artist, cat si pentru publicul consumator de arta. Artistul are numeroase posibilitati de exprimare, tehnologia si materialele folosite sunt in continua transformare si diversificare.Aceste aspecte sunt benefice pentru arta, atata timp cat exprima frumosul, cat publicul reactioneaza si vibreaza si se dezvolta noi categorii de consumatori de arta. Inteligenta artificiala a luat amploare inmulte domenii si arta nu este ocolita…Capcana pe care o intrezaresc se refera la diminuarea creativitatii personale a artistului, tentat sa lase ”mana libera” inteligentei artificiale…exista riscul de a trece de la frumos, la vulgaritate. Expozitiile on line de pictura sunt din ce in ce mai frecvente, iar publicul poate consuma arta extrem de usor datorita internetului…insa este important sa participe si la expozitiile sau concertele „pe viu„ deoarece diferenta este enorma…un public de calitate intelege deosebirea dintre cele doua variante si intotdeauna va cauta sa consume arta in forma ei pura. Prin urmare, artistul trebuie sa-si duca mai departe menirea, sa-si pastreze si sa-si creasca continuu publicul, sa-l hraneasca si sa nu-l dezamageasca. Pana la urma si acest lucru devine o arta… Mara Circiu: Care a fost ceamai mare satisfactie in plan artistic? Dar cel mai dificil moment din cariera? SebastianAlexa: Intrebarea ma face sa rememorez momentele fericite din toata perioada de pana acum…Si sunt multe…Asta pentru ca ma bucur de fiecare lucrare reusita, de fiecare feedback care vine de la public, de fiecare expozitie, de fiecare gest de recunostinta pe care le primesc…Atunci cand oamenii iti spun cu sinceritate ca lucrarile tale le starnesc emotie, ca le bucura ochiul si sufletul, esti cuprins de o mare satisfactie si de dorinta de a continua si a nu dezamagi…Imi este greu sa fac o ierarhie a celor mai mari satisfactii in plan artistic, insa as mentiona Expozitiile personale pe care le-am avut pana acum, interviuri in presa interna si internationala si implicarea in diverse activitati culturale... Legat de cel mai dificil moment din cariera, as putea mentiona unul…cred ca este singurul…Are legatura cu o mare dorinta de a mea pe care am vrut sa o realizez in anul 2023 cand Timisoara era Capitala Culturala Europeana. Am pregatit din timp un numar de 100 de lucrari cu Timisoara, toate in acuarela, pe care as fi vrut sa le ofer publicului sub forma unui album dedicat orasului. M-am gandit ca este un moment potrivit ca Timisoara sa fie reprezentata si sub aceasta forma de catre un timisorean indragostit de oras… Cu toate ca am inceput sa fac demersuri inca de la inceputul anului 2023, m-am lovit de o serie de obstacole, de neajunsuri, de dezinteres, de neseriozitate… Inainte sa ma gandesc sa pun in aplicare aceasta idee, am cerut pareri, feedback de la prieteni, cunostinte, oameni care imi apreciaza munca si am prins incredere in acest proiect. Din pacate, nu am reusit ca in 2023 sa-l duc la bun sfarsit, insa nu voi renunta la aceasta mare dorinta care sper sa devina realitate si sa o pot enumera printre cele mai mari satisfactii ale carierei mele de pana acum… Lumina si culoare-interviu cu Sebastian Alexa (continuare din pagina 16) (continuare in pagina 20) lui Baraba. Totul este sumbru și șoaptele noastre capătă un accent sinistru. Coborâm la un nivel mai jos al “închisorii peșteră”. Remarc o tăcere neobișnuită și un fel de sfiiciune a vizitatorilor Intrăm într-o celulă de o singură persoană... Tradiția spune că aici a petrecut Fiul , Domnul Nostru, ultima noapte în cortul de lut. O lespede de piatră si un loc unde puteau fi legate lanțuri. A venit într-o peșteră sub pământ, cum spune Tradiția pentru prima Lui noapte pe Terra, iar în final, tot o peșteră a fost ultimul LUI adăpost pe Pământ, împreună cu noi tâlharii și Baraba. “Groapa Lui a fost pusă între cei răi, Mormântul lui la un loc cu cel bogat” (Isaia 53:9 -700 de ani înainte de Nașterea Mântuitorului) Vizităm locul unde se crede că, a avut loc Cina cea de Taină, Camera de Sus. Este un loc cu amintiri tulburătoare și mă întreb dacă putea să fie atât de încăpător și de “elegant” cum l-au reconstruit după 1000 de ani cruciații? Foarte aproape este un loc sfânt pentru evrei: Mormântul Împăratului David. Ne punem chipa pe creștet fiindcă în tradiția evreiască Mormântul Împăratului David este considerat un loc sfânt. Mulți super ortodocși citesc și se roagă în încăperile construite deasupra mormântului în care se crede că este îngropat Psalmistul. Un tânăr de vreo 25 de ani cu perciuni lungi îmbrăcat în negru citește și plânge. La Mormântul lui David sunt în vizită mulți militari israelieni. Fete și băieți cu arme automate ultra moderne, în “bandulieră” vin în grupuri. Unul mai înalt, are pe umăr o pușcă mitralieră pe care o poartă cu un soi de familiaritate și profesionalism. Un ofițer le vorbește și îl rog pe Gherson să tragă cu urechea fiindcă vreau să știu ce le spune în evreiește soldaților. Așa cum bănuiam, le vorbea despre gloria și curajul înaintașilor, despre vitejia Împăratului lor. A treia zi, părăsim Ierusalimul. Plouă torențial, este o ploaie târzie, despre care citim în Scripturi. De la Paște, din luna aprilie și până la Sărbătoarea Corturilor din luna octombrie, aici în Israel nu va mai polua. Am refuzat orice “ispită” să vizităm locurile zidite, poleite și controversate ale bisericilor tradiționale. Călătoria noastră are mai mult o nuanță emoțională apoi istorică. Apa și munții, soarele și stelele văzute din acele coordonate geografice, au o mai mare greutate pentru mine. Mormântul lui Gordon, descoperit relativ recent de aproape 200 de ani, pare a fi locul unde a fost îngropat Domnul.Arheologii englezi au fost cei care l-au descoperit sub o grămadă de dărâmături, resturi de cetate distrusă de romani. Am văzut undeva anunțul din ziar din anul 1850, care a fost dat în Anglia pentru a strânge ajutoare ca să poată fi continuate săpăturile ce vor duce în final la descoperirea Mormântului. Mă opresc aici. Sunt tentat să continui cu povestea aceasta extraordinară și cu locul unde se crede că erau probabil răstigniți răufăcătorii, lângă drumul Damascului la câteva zeci de metri de Mormântul din Grădină. Când ajungem la Mormântul din Grădină plouă torențial. Intrăm udați de ploaia târzie, “ploaia binecuvântării”. Ne îndreptăm cu emoție spre Mormânt. Suntem înăuntru. Mormântul e gol. Știam! Pe ușă scrie în englezește, cu litere mari: *”Nu este aici, a înviat”*. Si cum toate lucrurile sunt trecătoare aici am ajuns la ……SFÂRȘIT!! IERUSALIM ... (continuare din pagina 13)