Romanian Times | Mai 2024

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Am polemizat acum câţiva ani, înainte de stingerea sa din viaţă, cu profesorul Ion Ianoşi. Mă atacase în al său masiv volum memorialistic intitulat Internaţionala mea. Căutase cu penseta citate din tinereţe care, credea el, mă „demascau” drept un „renegat”. Vechi năravuri de instructor la Secția Cultură a CC al PMR. Sincer vorbind, chiar mi-a făcut plăcere că mă numea un “aventurier al ideilor”. Accept cu mândrie acest apelativ. Un aventurier nu se oprește din drum. Esteuneterncăutător.Amfost şi rămân îndrăgostit de aventura ideilor. Dar nu uit că ideile au consecinţe, uneori de-a dreptul Aventura ideilor şi despărțirea de ideologie catastrofale. Un adevăr esenţial pe care profesorul Ianoşi, expert al raţionalizărilor dialectice, adică sofistice, prefera să-l oculteze ori să-l edulcoreze. Orice fanatism este o formă de orbire. Rațiunea este un dar divin, scria Czeslaw Milosz citând-o pe marea gânditoare elveţiana Jeanne Hersch. A o disprețui înseamnă să sfidezi tot ceea ce ne definește ca ființe capabile să facă distincții morale. Hannah Arendt a spus că totalitarismul urmărește două scopuri esenţiale: să distrugă fiinţă juridică şi să mutileze până la anihilare fiinţa morală. Le-am vorbit recent studenţilor mei despre duelul spiritual dintre Naphta şi Settembrini în marele roman al prăbușirii Europei care esteMuntele vrăjit, de Thomas Mann. Duelul nu s-a încheiat. Iar în această luptă, eu şi prietenii mei ne situăm de partea lui Settembrini, aLuminilor, nu a lui Naphta, călugărul mistic modelat după chipul şi asemănarea fostului neo-kantian transfigurat în comisar marxist Georg Lukács… Trăim o perioadă de revenire a stafiilor radicale. Renasc stihii populiste şi obsesii extremiste. Luminile sunt puse sub semnul întrebării şi se profesează fantasme vindicative. Miliardarii din Silicon Valley redescoperă miturile Societății Thule şi propagă, evolian, guenonian, ba chiar şi girardian, revolta împotriva lumii moderne. Denigrat de stânga, Friedrich Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al antisemitismului. L-a dispreţuit visceral. Îl considera vulgar, resentimentar, abject. Nu însă şi contemporanul său, Karl Marx, cel care echivala, asemeni lui RichardWagner, banul cu evreul, iudaismul cu capitalismul, cu moneda, cu dobânda, cu sistemul bancar. Chiar şi în corespondenţa sa privată cu Friedrich Engels şi alţi camarazi de idei, Marx nu ezita să utilizeze „argumente“ de acest gen, dacă despre argumente vorbim. Anticapitalismul, antiliberalismul şi antisemitismul unesc cele două extreme (nu doar ele, dar în primul rând ele). Crimele în masă ale secolului XX s-au produs în numele acestor trei „anti“. Exemplele abundă. Noile populisme (orbanismul, putinismul, lepenismul, partidele mișcări gen AUR) apelează la vechile clişee etnocentrice şi xenofobe, nu pregetă să exploateze, cinic şi manipulativ, temeri, fobii şi resentimente individuale şi colective. Extremismul funcţionează ca un perfect etanș sistem de certitudini. Extremiștii sunt convinși că îndeplinesc porunci divine. Religiile politice sunt fenomene moderne de masă, nemijlocit legate de tehnologiile propagandei şi agitaţiei. Sindicalistul revoluționar Georges Sorel se identifica emoțional şi ideologic cu spiritul revoluţionar bolşevic şi fascist. Eu unul refuz să mă resemnez. Refuz să mă conformez. Acestea sunt sensul şi miza noii mele cărți Aventura ideilor: Cum ne putem elibera din mrejele ideologiilor totalitare, care urmează să apară în curând la Humanitas. Sursa: putereaacincea.ro 14.05.2024 Tucker Carlson şi imperialismul ruscist Tucker Carlson a trecut cu arme şi bagaje în tabăra celui mai virulent şi otrăvitor putinism. Nu știu dacă Aleksandr Dughin este „creierul lui Putin”, dar este în mod cert unul dintre principalii ideologi ai proiectului geopolitic ruscist. Este unul dintre doctrinarii euroasiatismului. Este irelevant dacă Dughin se vizitează cu Putin şi poartă conversaţii„intelectuale”. Importantestecămitologemele dughiniste, pline de ură, agresive şi vindicative, sunt elemente-cheie din cosmologia neo-imperialismului stalino-fascist. Tucker Carlson este noul Henri Barbusse, hagiograful lui Stalin. Biografia lui Stalin a comunistului francez a apărut în 1935. Era cu un an înainte de declanșarea Marii Terori. În acest sens putem vorbi despre similitudini între abjecţiile secolului trecut şi cele ale secolului XXI. Nu toată lumea a subscris la balivernele staliniştilor bine remunerați. La fel, nici astăzi nu toată lumea cumpăra gogoşile servite de sceleraţii de la Kremlin. Vladimir Tismăneanu / 02.05.2024 Partidei Ruse îi place “duhul pravoslavnic”. Unul factice, fastidios, specios. Nicidecum universalismul filosofului existențialist creștinVladimir Soloviov, ci obscurantismul occidentofob al trepădușului de curte putinistă care semnează cu acelaşi nume. Partida Rusă promovează tot ce duhnește cale de-o poştă a ruscism. A putlerism. A baltă pestilenţială. Cea mai infecta fabricaţie antisemită, “Protocoalele Înţelepţilor Sionului”, s-a născut în laboratoarele Ohranei. Ignarul demagog Tucker Carlson se conversează cu poorocul Dughin. Mai lipsesc Lavrov, Peskov, Zaharova şi, desigur, Nikita Sergheievici. Nu Hruşciov, ci Mihalkov… Inteligența artificială poate face minuni. Dar nu este o inteligență morală. Este indiferentă moral. Monica Lovinescu l-a admirat pe Boris Souvarine, autorul unei excepționale biografii a lui Stalin, publicată la Paris în 1935. Traducerea românească a apărut la Humanitas în anii 90. Grație ei am aflat despre acest prieten al lui Panait Istrati şi al lui Victor Serge. Apoi, l-am întâlnit la Paris, prin intermediul lui Jean-François Revel, pe Branko Lazich, prieten de idei al lui Souvarine. Mă gândeam azi la soarta unora precum acest ex- bolșevic, trezit printre primii, cu intuiţii kremlinologice extraordinare. Au fost numiţi „antistaliniști prematuri”. L-au denunțat pe despotul paranoic cu două, chiar trei decenii înainte de Raportul secret al Nikita Hrușciov. Mă gândesc la acești ultimi 15 ani. Am scris despre Putin şi putinism, adeseori în colaborare cu Marius Stan, am deconstruit sistemul de mistificări al Kremlinului. Evident, n-am fost singurii. Aş aminti contribuțiile unor Karen Dawisha, Masha Gessen, Françoise Thom. Ale unor Alain Besançon, Mark Galeotti, Timothy Snyder. Mi/ni s-a spus că exagerăm. S-a dovedit că am fost antiputiniștiprematuri.Putinesteprodusulşicontinuatorul Marii Minciuni comuniste. Dacă nu înțelegem acest lucru, nu înțelegem nimic din ceea ce se întâmplă în Ucraina, în Rusia şi în lume. Amintirea Doinei Cornea Doina Cornea s-a stins din viaţă la 88 de ani, pe 4 mai 2018. A întruchipat, înainte şi după prăbuşirea dictaturii, ceea ce numim curaj civic. Textele ei, transmise la postul de radio Europa Liberă, erau de o vibrantă francheţe. Nu avea diplomă de filosofie morală, dar a trăit în adevăr când atâţia alţii se refugiau în scorburile tăcerii. Cuvintele ei au fost lecţii de etică aplicată. Scriu aceste rânduri mai ales pentru cei care n-au trăit acele momente ale rezistenţei morale. Scopul Securităţii a fost să arunce vopseaua derizoriului asupra unor atitudini fundamental decente. Aparatele ideologice feseniste au continuat aceste malefice operaţiuni. Eu unul sunt convins că avem, reluând termenul lui Tony Judt, un trecut utilizabil (usable past). Important este să-l luminăm şi să-l cunoaştem. Doina Cornea şi Ana Blandiana au demisionat în ianuarie 1990 din Consiliul FSN. Scenariul bolşevic al „cooptării” lor a eşuat. Fuseseră puse pe lista lui Ilici pe post de decor, ca figurante, fără să fi fost întrebate.Au aflat de la televizor. Ion Iliescu, Dan Marţian, Gelu Voican Viuculescu, Virgil Măgureanu erau nişte necunoscuţi. Graţie posturilor de radio occidentale, în primul rând Europa Liberă, cele două doamne erau super-cunoscute. Mai ales între tineri şi intelectuali, erau admirate şi iubite. Gestul lor a contat imens. Îndeosebi înmarilecentreurbanecădeaperdeauade pe ochi. În martie era lansată Proclamaţia de la Timişoara. Era vorba de o sfidare a confiscării nomenclaturisto- securistă a Revoluiei. Gestul lor a fost un revelator şi un detonator. Impostura „salvatorilor naționali”, a lichelelor care refuzau să facă pasul înapoi cerut în faimosul Apel al lui Gabriel Liiceanu, era demascată. Panicaţi de radicalizarea „străzii”, Iliescu şi camarila sa au înființat ficțiunea pseudo-parlamentară numită CPUN. Au beneficiat de serviciile PNL-ului condus de alunecosul Radu Câmpeanu. Intrau în acţiune şi Tinerii Liberali de „patriciana” extracţie şi orientare. Atunci au demarat campaniile calomnioase din presa fesenistă, insinuările abjecte, „alogenizarea” criticilor puterii neocomuniste, infamiile produse pe bandă rulantă, zi de zi, ceas de ceas. Nu doar în Dimineaţa şi Azi, ci şi în Adevărul condus de Dumitru Ţinu şi Darie Novăceanu. Mizerabilă foaie România Mare s-a născut, cu aprobarea şi binecuvântarea premierului fesenist Petre Roman, exact cu acest scop defăimător. Și-a cerut Roman iertare? Să fim serioși. E mereu în căutare de o nouă șușanea. Își vopsește biografia la fel cum îşi căneşte părul. Lacheii au rămas lachei, chiar travestiţi în bancheri, deputați, senatori, ambasadori. Incapabili să spună public că regretă ceva, inapţi să ceară iertare, să ispăşească prin asumare. Vladimir Tismăneanu / 04.05.2024