Romanian Times | Iunie 2024

ROMANIANTIMES 8 POEME Decepții (continuare din pagina 6) Bucovina (I) Moto: a trăi - a fi nici aici , nici acolo în orașul meu de suflet, am scris “Te iubesc” pe Monumentul Ostășesc ridicat pe Strada Regina Maria, am înconjurat de zece ori Monumentul Unirii înainte de a fugi în patria mamă, am recitat Viribus Unitis, am zburat pe acoperișuri clădirile erau vorbitoare de limbi imperiale, la Cernăuți, străzile de piatră dansau românește, la Czernowitz, dimineața, trotuarele erau măturate cu buchete de trandafiri și de sânziene, acoperișurile erau miradorul tenorilor, librăriile erau mai numeroase decât cafenelele, aerul mirosea a brad și a hârtie de Biblii sau de Tora mereu se nășteau în iesle iluminați, sfinți, poeți și cărți esențiale, toți oamenii erau moștenitori de principi, conți, rabini și voievozi, ziua de duminică începea cu Schubert sau Bach și se încheia cu dueluri cavalerești, în ziua de vineri, petreceam la Teatru, după ce statuia lui Schiller ne saluta cu eleganță iar bustul lui Eminescu atrăgea femeile tinere și senzuale, aerul era plin de poezie și de revoluții pe strada Ion Creangă, am alergat să ies înspre Cafeneaua Renaissance unde ne-am trezit recitind în cor doine și balade apoi, pe strada Iancu Flondor, ne-am alăturat adunărilor de veterani: Libertate! Unitate! Regimentul 41 Infanterie trecea cu fanfare Capitala nedeclarată a Europei nu s-a stins - în amintirile mele de copil poposesc adesea chipurile palide ale trecătorilor care plângeau atunci când ne auzeau vorbind românește venind de dincolo , dar acum nu mai eram decât turiști în orașul sufletului nostru rătăcitori prin tranșeele istoriei de dincoace Bucovina (II) Moto: mărțișoare și gloanțe: Ucraina, 1 martie 2022 am fost în Ucraina copil, în anul 1968 ca să recit o poezie în limba interzisă română la tabăra de la Codrii Cozminului și ca să fiu ascultată de ceilalți copii care spuneau și ei poezii, pe scenă, în limbile lor interzise pe străzile din Cernăuți, bătrânii ne atingeau ca pe moaște atunci când auzeau că suntem din România și că vorbim românește - pe furiș ne petreceau palma pe creștet ca peste o hartă secretă, plângând tăcut după o țară ce nu mai există când am revenit acasă, în Bucovina de dincoace , am povestit despre cât de bună și de dulce e hrișca de dincolo și ce frumos ne-am jucat noi de-a Baba oarba în Ucraina n-a mai rămas nimic din poezia aceea, după o jumătate de veac risipit, când o țară de biblii însângerate vorbește numai limba psalmilor iar păsările se tem să atingă spicele Ucrainei șapte zile i-au trebuit lui Dumnezeu să înhame universul oamenilor la căruță dând bice cailor printre galaxii dar în a șasea zi de la invadarea Ucrainei de către Putin cel Groaznic lumea s-a frânt între Răsărit și Apus, între Miazăzi și Miazănoapte: prin Est intră convoaiele de tancuri către Vest ies convoaiele de copii purtând la piept mărțișoare și gloanțe Angela FURTUNĂ Însemnări despre Patria călătoare vremea noastră, Domnul Isus își începe discursul prin: ”Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.” (Mat 24:4) Scriptura nu încetează să ne îndemne la discernământ și la veghere în ceea ce privește judecata și dicernerea. Cu atât mai mult acum când asaltul asupra bunului simț în gândire se intensifică. Acest asalt este calculat, lucrat cu o meticulozitate cutremurătoare și rezultatele acestuia sunt evaluate cu atenție. Vrăjmașul sufletelor noastre are o rezervă aparent nelimitată de trucuri și tactici pe care le folosește fără să ne dea nici un pic de răgaz…Vestea bună și minunată pentru noi este că noi avem dreptul și puterea să ne luăm răgaz pe măsură voinței noastre. Cugetul liber trebuie să se sprijine pe un adevăr solid și etern și nu pe nebuloasa relativismului. Și nu numai atât! Noi avem puterea și autoritatea să fim purtătorii mesajului capabil să străpungă și să taie adânc în nonsensul rătăcirii spiritului uman în robia relativismului. Și vai de noi dacă n-o facem! Iubite, cititor, acest articol deschide o serie de meditații inspirate din adevărul Scripturii, meditații relevante în conjuctura socială și istorică în care ne aflăm, menite să ne ajute în eliberarea propriului nostru cuget de dogmele acestui veac oricât de nobile ar părea să fie. Vom încerca să descojim mesajele veacului pentru a expune luminii tertipurile menite să ne fure libertatea într-unul din puținele domenii în care o putem practica pe deplin: în gândire… Caci: “Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi curată, apoi pacinică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică.” (Iacov 3:17) Cum ar fi arătat această societate dacă în căutarea adevărului am râvni și obține înțelepciunea așa cum versetul de mai sus o descrie? Iată un subiect asupra căruia merită să meditezi înspre zirea ta proprie dar și a celor din jur prin aroma pe care o vei răspândi. VAURMA