Romanian Times | Septembrie 2024

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit INCOGNOSCIBILITATEA ȘI COGNOSCIBILITATEA LUI DUMNEZEU, TEOLOGIACATAFATICĂ ȘI APOFATICĂ ȘI DIN NUMELE DIVINE „ Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.” (Matei 11, 27) „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1, 18) Prin Scriptura de mai sus, Mântuitorul Hristos revelează omenirii, în primul rând, că toate I-au fost date de către Tatăl și că, nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul, iar dintre ființele umane, numai acelea Îl vor cunoaște pe Tatăl cărora va voi Fiul să-L decopere (Matei 11, 27), pentru că se vor întoarce la Dumnezeu prin Taina Pocăinței (Luca 15, 11-24). Din această descoperire de către Mântuitorul, rezultă incognoscibilitatea sau necunoașterea lui Dumnezeu după esența ființei Sale divine și cognoscibilitatea sau cunoașterea Tatălui din partea acelora cărora Fiul lui Dumnezeu va voi să-L facă cunoscut după energiile Sale, ca lumina, Care a venit la noi și S-a făcut om de la Duhul Sfânt și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 34-35). Aceasta cu atât mai mult cu cât Domnul a zis: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18), pentru că este a doua Persoană în Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Simate cititorule și cititoare, voi prezenta în aceste teme: incognonscibilitatea sau necunoașterea și cognoscibilitatea sau și cunoașterea lui Dumnezeu și cunoașterea Lui în teologia catafatică și apofatică, pentru ca să vedem că deși, Dumnezeu este de neimaginat și deasupra tuturor înălțimilor și gândirilor raționale omenești, El totuși în iubirea și milostivirea Lui cea fără de margini, Se face cunoscut și arătat credincioșilor Săi, care Îl iubesc, prin energiile Sale divine, ca lumina și altele, deși Dumnezeu este, „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiat…” (1 Tim. 6, 16), „Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat (Dumnezeule); Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină” (Psalm103, 2). Toate ca să ne îndemne la întoarcerea cu credință și iubire la iluminarea noastră din partea lui Dumnezeu, ca să ieșim cu toți din întunericul păcatelor în vremurile în care trăm. Că întunericul rațiunii umane din vremurile de azi, este urmarea necredinței și păcatului, care poate duce la mai mari catastrofe în univers decât cele de până acum. Eliberarea din întunericul filozofiilor rătăcitoare (Col. 2, 8), ale legalizării fărădelegilor în aceste vremuri, este prin conectarea la lumina Dumnezeiască prin credință în Dumnezeu. Acesta este și scopul suprem al - Trilogiei luminii Sfintei Treimi în trei strălciri -, spre iluminarea și salvarea generațiilor de azi de sub întunericul în moartea păcatelor, umblând ca fii „…ai întunericului” (1 Tes. 5, 5). Din scrierile Sfinților Părinți în prezentarea incognoscibilității lui Dumnezeu Mai întâi, să vedem, ca să putem înțelege limbajul teologic, definiția cuvântului „incognoscibil”, după dexonline, care zice: incognoscibil, -ă, incognoscibili, -e, adj. (în filozofia idealistă) Care nu poate fi cunoscut de rațiunea omenească (deși se presupune că există în realitate)”. Multi Sfinți ai Bisericii au scris despre necunoașterea sau incognoscibilitate, ori despre cunoașterea sau cognoscibilitatea lui Dumnezeu ca: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nazians, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Iustin, Sf. Clement Alexandrinul, Sf. Simeon Noul Teolog și alți. Astfel, Sf. Grigore, cât și Sf. Simeon N. Teolog au scris mult despre necunoașterea și cunoașterea lui Dumnezeu, plecânt de la cuvintele Domnului: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18). Dar când au descries Sfinții Părinți despre imposibilitatea de cunoașterea sau incognoscibilitate lui Dumnezeu, trebuie să menționăm că s-au referit la necunoașterea lui Dumnezeu după ființa Sa divină, deși știm de existența Lui din înțelegerea lumii create (Ilarion Alfeyev, Sf. Simion Noul Teolog și tradiția ortodoxă, trad. din lb. eng. de Ioana Stoicescu șiMaria-MagdalenaRusen, ed. îngrj. depr. EugenDrăgoi,București, ed. Sophia, 2010, p. 194, apud sf. Grigore, Disc. 28, 5, 12-16, 8 (110). Cunoașterea lui Dumnezeu din înțelegerea lumii create, vine de la Scriptura care descoperă generațiilor,: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18, 1). Sf. Grigore de Nazians, sau Teologul, în Discursul său teologic 38, face un rezumat al vizuinii sale despre necunoașterea lui Dumnezeu, care în teologia sa este legat și de învățătura despre îndumnezeirea omului, care zice: „Dumnezeu are în Sine întreaga ființă fără început și fără sfârșit, ca un ocean al firii necurpins și negrăit, dincolo de orice idee despre timp sau natură. Numai în minte Îl poate înfățișa omul…, alipind anumite elemente de reprezentare într-o singură imagine a adevărului, care fuge înainte de a o putea prinde și îți scapă înainte de a înțelege; care ne luminează mintea, dacă este curată, așa cum căderea fulgerului ne luminează privirea. Cred că aceasta este astfel pentru a ne atrage către Dumnezeu, prin ceea ce este de atins…Iar când ne-am îndumnezeit ca să vorbească Dumnezeu cu noi, Care se unește cu dumnezei și este înțeles de ei și cunoscut de ei, așa cum și El îi cunoaște pe ei”. Iar Scriptura zice despre vedere și cunoaștere: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către I cunopaștere ș; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu ” (1 Cor. 13, 12). Referitor că „se unește cu dumnezeii”, este vorba de credincioșii care au ajuns ca Sfinții la îndumnezeirea firii lor umane, făcându-se prin nevoințe părtași dumnezeiști firi a lui Hristos Dumnezeu (2 Petru 1, 4), ajungând astfel la Scriptura unde Dumnezeu zice: „Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt” (Psalm 81, 6). Oamenii devin dumnezeu și fii Celui Preaînalt prin harul divin, dar Dumnezeu continuă, zicând oamenilor: „Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi” (Psalm 81, 7), sub moartea păcatelor dacă nu ne silim la harul (2 Tim, 1, 6) dat la Botez și în Taina Mirungerii cu pecetea harului Sfântului Duh, în revelarea Scripturii: „…îți amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Tim. 1, 6) Astfel, Sf. Grigore Teologul sau de Nazians este foarte radical în ceea ce privește incognoscibilitate lui Dumnezeu, lăsând ideia că ar putea fi „închipuit” de minte, dar și aceasta parțial, pentru că ființa lui Dumnezeu este cu totul de neajuns și că El este mai presus și de ideea chiar și de ființă (Ibidem, p. 194, apud sf. Grigore, Disc. 38), pentru că Dumnezeu este: „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin” (1 Tim. 6, 16). Nu L-a văzut nimeni pe Dumnezeu după exența ființei Sale, dar L-au văzut sfinții după energiile necreate ale Sale. Omul cu ochii fizici nu se poate uita nici la lumina soarelui creat de pe cer, cum se va putea uita la lumina divină necreată a Soarelui Dumnezeu, care strălucește de neînchipuit mai mult decât soarele de pe cer. Sf. Ap. Pavel, mergând pe drumul Damascului pentru arestarea creștinilor zice că: „Dar pe când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată o lumină puternică din cer m-a învăluit ca un fulger. Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?..., Şi pentru că nu mai vedeam, din cauza strălucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine…, Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios…, Venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut” (Fapte 22, 6, 13). Așa vedem cât de puternică este lumina divină încât ochi lui Saul, Pavel, au orbit, de unde putem înețelege de ce nu-L putem vedea pe Dumnezeu cu ochi fizici. Ființa lui Dumnezeu este cu neputință de pătruns și de înțeles de rațiunea umană, văzând prin aceastamăreția luiDumnezeudincolode toate și înțelegerea cuvintelorMântuitorului: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18). Dar ceva ce ne poate apropia de cunoașterea lui Dumnezeu, pe calea minții, sunt mai multe trepte: uimirea, dorința, curățenia, luminarea, îndumnezeirea firii, cunoașterea lui Dumnezeu așa cum este (Ibidem, p. 198). „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8), după energiile sau lucrările Sale luminoase în viața celor credincioși. La fel găsim la Sf. Simeon N. Teolog, aceeași abordare a necunoaștereii sau incognoscibilității lui Dumnezeu, care mai tot timpul menționează prin vorbirea apofatică faptul că Dumnezeu este de „nerostit, neînceput, necreat, necurpins, neîmpărțit, neputând fi nici înțeles și nici grăit de noi” (Ibidem, p. 195, apud Disc. teol. 1, în scrieri 1, p. 73). Sfintele Scripturi nu ne descoperă ce este Dumnezeu, ci numai dă mărturie că El există pururea (Sf. Simeon N Teolog, Ibidem, Disc. teol. 2, pp. 257-260). La fel ca Sf. Grigore Teologul, de Nazians, Sf. Simeon Îl compară pe Dumnezeu pentru apropierea de înțelegerea minții omenești cu „un ocean mare și o mare a mărilor”, care este atât de nesfârșit , încât nu poate fi înțeles în întregime (Ibidem, apud Imnul 23, în scrieri 3, p. 148, Disc. teol. 2, pp. 263-273). Apoi, Sf. Simeon la fel ca Sf. Grigore Îl prezintă pe Dumnezeu ca o rază de lumină care îți scapă îndată ce crezi că ai prins-o, când zice: „Dar când ai lumina, nu o ai, căci o ai pentru că o vezi, dar nu o poți ține sau lua în mâna ta, și nu ți se pare că ai în ele ceva; strângi dintr-odată iarăși palmele și ea este cu neputință să fie ținută, și astfel iarăși nu ai nimic” (Ibidem, p. 195, apud Disc. 23, în scrieri 3, p. 146). Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (8) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)