Romanian Times | Noiembrie 2024

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Slavomir Almăjan Era, pe fețele noastre, zâmbetul bucuriei de a fi în prezența Domnului în timpul cântărilor noastre. Unde era fericirea plângerii, în slujirea Lui, dincolo de poarta bsericii? Aerulstătutal odăii,linișteaapăsătoarecauncrainiccare nuarenimicdeanunțat, luminaobscurăaveiozei, toate,împreună cu ora destul de timpurie, par a arunca amenințarea unei nopți în care febra va continua sămă țină treaz…Tic-tac-ul electronic al ceasului de pe perete pare a tăia felii groase de timp, greu de digerat, secunde de plumb prind a înlănțui curgerea în butucii grei ai dezolării… Hei, îmi venea să strig, nu este nimeni prin jur să dea gust clipelor acestora, nu este nimeni care să pună un strop de răcoare în gândurile mele? Aud pașii soției dincolo de ușă apoi o văd venind cu un pahar mare de oranjadă. “Bea-l tot. Osă-ți facă bine.”Adevărat, grija ei mi-a făcut mai mult bine decât toate băuturile reci, menite să aducă răcorire trupului meu. “Va fi mai bine, ai să vezi…” Apoi căldura lacrimilor ei se revărsa peste palma pe care mi-o ținea în rugăciune. O, minunatele taine, adâncile șoptiri dintre ea și Creatorul ei!… Cafeaua, mirosul ei în clipele timpurii ale dimineții nu mai avea nimic pentru mine. Apa, ea, apa atât de anostă în alte dăți era singurul lichid pe care îl doream, păream a redescoperi binecuvântarea simplității și lumea nu-mi mai putea oferi nimic. A fost o dureroasă reînvățare a plăcerii de a nu mai avea plăceri, a plăcerii de a-mi întinde brațele dorului înspre patria de dincolo, înspre departele dătător de plinătate. Corpul acesta pământesc se interpunea între mine și adevăratul zbor, substanța aripilor mele era mai mult decât carnea și ele mă înălțau nu sprijinindu-se pe aer ci pe esența lucrurilor care par că sunt dar nu sunt… Când Încetează Cântările Copleșit de oboseală, în această lecție a durerii, travaliul de a păși dintr-o suferință în altă suferință cu mici popasuri de bine ici și colo prin stepa pășunilor arse de așteptări niciodată împlinite, mi-a îndreptat gândurile spre alte pășuni, promise demult, pe lângă apele reci și clare, m-a reîntors înspre odihna pe care o puteam avea dar am evitat-o de-atâtea ori… “Du-mi inima dincolo, Dumnezeule, ca să te văd prin cugetul liber de pământul din mine, liber de plăcerile în care m-am risipit de-atâtea ori, liber de mine însumi… Du-mi inima dincolo, Dumnezeule!” Mă trezisem de- odată, rostind rugăciuni noi, inima a prins să adauge octave noi plânsului meu… Îmi adusesem aminte de cuiele care nu mi-au sfârtecat niciodată carnea, de spinii care nu mi-au străpuns tâmplele, de sulița care nu mi-a străpuns coasta. Îmi adusesem aminte că n-am fost răstignit ori îngropat de viu așa cum mulți contemporani ai mei au fost… Văzusem o femeie lângă spital, chinuindu-se să se așeze pe scaunul ei pe rotile. Voiam s-o ajut dar mi-a spus că oricum aș atinge-o i-aș pricinui dureri mai mari. Am plecat plângând de durerile ei. Câteva minute mai târziu oprisem lângă un KFC. Un tânăr s-a apropiat de mine cerându-mi ceva mărunțiș ca să-și ia ceva de mâncare. Era tânăr și era schizofrenic…I-am dat ceva și i-am spus că Domnul Isus îl iubește. După ce am plecat am început să plâng de starea lui. Ce minunată lecție a fost durerea mea. Ce trezire minunată și ce orizont nou îmi deschisese Dumnezeu! Îmi amintesc că de multe ori cerusem Domnului să pună în mine un duh de mijlocire fără să mă gândesc că va trebui mai întâi să învăț eu însumi nevoia pe care alții o au, să învăț mila și sensul divin al lacrimei. Pe atunci nu mă gândisem că trebuia ca ochii sufletului meu să învețe să vadă nu de dinafară ci de dinlăuntru… Nu mă gândisem niciodată că atunci, când cântările de la biserică încetau și noi plecam în grabă spre casă cu gândul la bucatele bune și miezoase, la friptura care ne aștepta caldă, că imediat dincolo de ușa bisericii, potopul de suferință care a cuprins pământul, cerea lacrimile noastre, cerea genunchii noștri, cerea gândurile noastre și renunțarea la noi înșine. Era, pe fețele noastre, zâmbetul bucuriei de a fi în prezența Domnului în timpul cântărilor noastre. Unde era fericirea plângerii în slujirea Lui dincolo de poarta bisericii? Lecții prețioase în umblarea noastră cu crucea pe umeri… Lecții adânci precum cicatricele imense de pe trupul Domnului, în scopul unei fericiri greu de descris (continuare in pagina 8) CRESTINI PRIN SITAVREMURILOR Era cat pe aci sa o patim din nou. Nu ca nu am merita, dar Domnul Isus ne-a avertizat sa fim atenti si sa nu strecuram tantarul si sa inghitim Kamala...pardon... camila. Bunul Dumnezeu pare sa fi pus frana dezmatului si a mai oferit inca o sansa sa asezam lucurile pe un fagas normal.Saacceptamcaamfostgresiti intoateasteptarile, compromisurile si intarzierile noastre. Ca ne-am facut mereu “mea culpa” in fata celor ce nu meritau. 5 noiembrie e o data cantata si marcata deja istoric. Am realizat asta cu putin inaitne de alegerile din US aducandu-mi aminte de evenimentul marcat intr-o piesa muzicala ce marca evenimentul din 5 noiembrie 1605, in care catolicul Guy Fawkes intentiona sa detoneze o mare cantitate de explizibil in Parlamentul englez pentru a-l asasina pe regele protestant Iacob I. Dar, așa cum a scris John Milton în poemul său, Dumnezeu a cruțat viața regelui. Istoria are valente ciclice, nu-i asa? Mai mult de patru secole mai târziu, mai multi crestini s-au rugat pentru ca Dumnezeu să intervină și să salveze o națiune de la un dezastru aproape sigur. Pe 5 noiembrie 2024, milioane de americani au mers la vot dorind o schimbare radicala. “De fapt democratii m-au facut sa ma rog la la Dumnezeu mai mult decat republicanii” – spunea cu un zambet amar o femeie credincioasa. Conduceam pe langa o biserica din Washington state (stat majoritar democrat) si amvazut pe panoul de afisaj urmatorul text: ”Rugaciunea inca schimba lucurile. Multumesc Doamne!” America s-a aflat aproape de capatul fitilului spre o explozie ce nu salva pe nimeni. Trist este ca partea democrata a sperat mereu sa faca ultimul selfie inainte de extinctie, in timp ce crestinii sperau sa faca primul selfie cu Isus cobornd din ceruri a doua oara. Nici o fotografie nu a fost luata cum se astepta. Agenda oamenilor aflabetului (LGBTQ+) a atacat brutal in ultimii ani sfințenia căsătoriei rânduite de Dumnezeu între un bărbat și o femeie, a încurajat un tip demonic de confuzie sexuala în rândul tinerilor dorind a estompa distincția dintre sexe. Buchetul mortal ce s-a livrat in ultimii ani cu fonduri guvernamentale era relationat la revolutia sexuala inceputa in anii 60, continuata apoi cu evolutia feminismului, erodarea patriarhatului si accelerarea puncuciderii inainte de nastere. Toate aceste repere pe scala autodistrugerii au fost construite pe minciunile ateismului și ale evoluției darwiniste, căutând să submineze și să distrugă creștinismul. PartidulDemocrat estemaimult decât obombăcuceascareamenințăsădistrugă republica constituțională americana. Este un partid anti-Christos mai rău decât o combinație intre Izabela și Ahab. Sunt uimit sa vad ca un un procent mare de americani (chiar si crestini) chiar își dorește acest lucru. Fără îndoială, civilizatia apuseana si America este în pericol. Dacă avem vreo speranță să-l oprim pe Guy Fawkes (cel din 1605) de data aceasta, atunci trebuie să încetăm să credem ca totul este o joaca. Nu este divertisment, este o afacere serioasa. Putregaiul se răspândește și avem nevoie de un leac. Partidul republican, așa cum există acum, nu este un remediu. Numai Christos Domnul poate salvaAmerica de Nord (incluzand Canada). Mulți dintre prietenii mei crestini refuză să agreeze cuTrump, privind pozitia sa referitoare la avort ca fiind alegerea fiecarui stat. De fapt asta va arata cat de crestini suntem. Noi tot vrem un guvern care sa ne absolve de orice responsabiliate. Indiferent de cine va conduce America de la Casa Alba, Dumnezeu este încă Suveran. Marturia crestinilor nu se termină, indiferent cine stă în biroul oval. Acum stim cine a câștigat alegerile in 2024 si mai stim ca nu a fost nimic cum prevedeau televiziunile, influencerii, si media centrala. Rezultatul a fost devastator pentru partea progresista. Este important sa realizam nu doar cine sunt invingatorii ci si cine sunt invinsi – cine a pierdut. Numa refer la un partid ci la straturi ale societatii.Au pierdut desigur campusurile univeristare, au pierdut cei care cantau prohodul crestinismul si al lui Dumnezeu (filosofii neomarxisti), au pierdut crestinii care au considerat parte din stanga spectrului politic mult mai divina decat ceilalti. Recunoașterea celor care au fost puternic învinși va ajuta la indentificarea punctelor de actiune pentru următorii patru ani. Bătălia noastră este o luptă spirituală împotriva minciunilor care s-au organizat împotriva cunoașterii, realitatii si adevarului lui Dumnezeu (2 Corinteni 10:5). Universitățile americane sunt inca bastioane ce promoveaza ideologia neocomunista. Profesorii și administratorii și-au împins liber agenda către un public captiv prin instrumentarea falsa a unor idei precum justiția socială, filosofia sexuală a lui Kinsey și teoriile economice marxiste. Scolile sunt cosmetizate in curcubeu și promoveaza cursuri despre „durabilitate” și „justiție socială”. Ultimul curs care m-a blocat pur si simplu a fost de la Yale University despre cantareata Beyonce. Ridicol e prea putin spus. Aceasta a fost și este o bătălie ideologica. Idei precum cele menționate mai sus de la Kinsey, Money și Marx păreau atât de înrădăcinate încât mulți creștini credeau că trăim într-o eră „post-creștină”. Intelectualii creștini au sugerat ceva de retragere, cum ar fi Rod Dreher în cartea sa “The Benedict Options”. In contrapondere cu aceasta idee, Charlie Kirk a devenit unul dintre eroii acestei victorii electorale pentru ca a demonstrat că dialogul civil și rațional în campusurile universitare poate expune filozofiile greșite. Kirk a demonstrat că în prezent studentii nu primesc prea multă educație la aceste universități renumite. Această abordare a avut un impact semnificativ în aceste alegeri. O listă aproape nesfârșită de pastori evanghelici au vorbit despre imoralitatea lui Trump, susținând că este mai importantă decât politicile sociale exprimate de el sau de contracanditatul sau. De fapt toti acesti crestini au dorit un un compromis mai mare pentru a armoniza raul manifestat in programul si prin influenta lui Harris decat raul gasit in defectele de personalitate ale lui Trump.Astfel de lideri crestini, pastori și-au pierdut acum credibilitatea, si vor avea nevoie de o calibrare a integritatii lor, a spiritului lor de intelegere a vremurilor prezente. Vor face oare pasul in spate si vor admite ca sunt gresiti? (continuare in pagina 8)