Romanian Times | Decembrie 2024

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit INCOGNOSCIBILITATEA ȘI COGNOSCIBILITATEA LUI DUMNEZEU, TEOLOGIACATAFATICĂ ȘI APOFATICĂ ȘI DIN NUMELE DIVINE Teologia apofatică la Sf. Simeon Noul Teolog Stimate cititorule și cititoare, am prezentat aceste teme: necunoașterea și cunoașterea lui Dumnezeu în teologia catafatică și apofatică, pentru ca să vedem că deși Dumnezeu este de neimaginat și deasupra tuturor înălțimilor și gândirilor raționale omenești, El totuși în iubirea și milostivirea Lui cea fără de margini, Se face cunoscut și arătat credincioșilor Săi, prin energiile Sale divine, ca lumina și altele, El Care este după revelarea Scripturii: „Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat (Dumnezeule); Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină” (Psalm103, 2). De aceea Domnul zice: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii…” (Ioan 12, 36) Eu (Iisus) „Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric” (Ioan 12, 46). Da, Hristos Domnul a venit în lume să aducă Lumina divină necreată de la Tatăl, prin El în Duhul Sfânt, pentru toate generațiile care vor crede în Lumina divină să se elibereze de întunericul morții necredinței și păcatelor. Toate ca să ne îndemne la întoarcerea cu credință și iubire la iluminarea noastră din partea lui Dumnezeu, ca să ieșim cu toți din întunericul păcatelor în vremurile în care trăim. Că întunericul rațiunii umane din vremurile de azi, este urmarea necredinței și păcatului, care poate duce la mai mari catastrofe în univers decât cele de până acum. Eliberarea din întunericul filozofiilor rătăcitoare ale legalizării fărădelegilor în aceste vremuri, este prin conectarea la lumina Dumnezeiască prin credință înDumnezeu.Acesta este și scopul suprem al - Trilogiei luminii Sfintei Treimi în trei strălciri -, spre iluminarea și salvarea lumii de azi de sub moartea păcatelor. Dovada coborârii lui Dumnezeu în lumea din iubire pentru mântuirea ei, este arătată prin trimiterea Fiului Său, în descoperirea Scripturii: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Iar mai departe ne revelează tot Fiul lui Dumnezeu, zicând: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3, 17). Iar Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, a mântuit lumea obiectiv prin opera de mântuire, culminând prin Jertfa Sa pe cruce, în care a plătit prețul răscumpărării, și prin Învierea dinmorți, dar aceastământuire trebuie să ne-o însușim fiecare prin contribuția subiectivă în „…credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6) în faptele bune, căci „…credinţa fără de fapte moartă este?” (Iacov 2, 20). A 2-a oară Fiul lui Dumnezeu va veni ca Judecător la sfârșitul lumii, ca să aducă răsplata la fiecare după faptele sale (Matei 25, 31-46), în justiția divină, atotdreaptă. Unirea credinciosului cu Dumnezeu prin participare ca și contribuție personală Sf. Simeon vorbeşte depre Dumnezeu în termeni exclusivi apofatici. Această transcendenţă absolută a lui Dumnezeu în raport cu orice zidire este subliniată în rândurile următoare: „Căci Tu (Dumnezeu) nu eşti nimic din toate, dar eşti mai înalt decât toate, căci eşti cauza a toate, şi de aceea eşti şi separat de toate, înţeles a fi undeva mai presus decât toate cele ce sunt” (Simeon Noul Teolog, Imnul 15, p. 92.) Dumnezeu este necunoscut acelora care Îl caută ca pe ceva material, fiindcă El se descoperă doar pe cale duhovnicească,caci El este Duh: „Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut, Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte este pretutindeni; căci este de faţă, fiind în toate şi în afară de toate” (Filocalia,Vol 6, trad. pr. prof. D. Stăniloae, Humanitas, Bucureşti,1997, p.17), după Scriptura: „Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte” (1 Cor. 2, 14) Sf. Simeon scrie că el participă la natura lui Hristos (In Imnul 7, p. 68). Iar „Această participare este fundamentată pe Întrupare: Dumnezeu a obţinut umanitatea noastră, împărţind în dar credincioşilor „partea şi comuniunea divinitaţii Sale” (Simeon N. Teologul, Imnul 42, p. 232).Această participare, ne este descoperită prin recapitualarea umanități în Hristos în urma întrupării Sale, după Scriptura: „Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El (Hristos)” (Efes. 1, 10). Iar în Imnul 50, Simeon scrie că: „omul devine Dumnezeu nu prin fiintă, ci prin participare, prin har” (Imnul 50, p. 262), urmând ca apoi, Sf. Simeon, să distingă doua moduri de prezenţă a lui Hristos: cu Tatăl și cu Duh Sfânt. Comparând cele două afirmaţii ale Sf. Simeon, vedem că are odată o reală t ransformare a omului prin participarea la viaţa divină, cât şi o unire cu Dumnezeu în misterul Său Trinitar. În altă parte Sf. Simeon descrie despre participarea la lumina divină și la slavă, zicând că „ma împărtășesc de lumină, și mă împărtășesc și de slava”.” (Imnul 16, p. 99). Sf. Grigorie Palama, scrie că Dummnezeu este incomprehensibil, adică de neînțeles sau de necuprins cu mintea în esența Sa; dar poate fi comprehensibil în energiile Sale divine ca lumina, că nu sunt diferite în ceea ce privește natura de El, nici nu sunt emanații ale ființei Sale, într-un sens platonic, ci sunt Însuși Dumnezeu în acțiunea Sa și în descoperirea Sa față de lume. La Sf. Grigorie T. de Nazianz mai găsim o distincție între esența lui Dumnezeu și energiile Sale. Iar Sf. Grigorie de Nazianz scrie: „Nici nu am început să cuget la Unitate şi Treimea mă şi scaldă în slava Sa. Când aduni pe Cei Trei în aceeaşi cugetare, văd o singură flacără, fără a putea împărţi sau analiza lumina” (Sf. Grigore de Nazians, cele Cinci Cuvântări, p. 210). Sfântul Vasile cel Mare descrie că oamenii pot „cunoaște pe Dumnezeu prin energiile Sale, însa nu pot zice că se apropie de esența Sa. Prin energiile Sale divine Dumnezeu coboară până la noi, dar esența ființei Sale rămâne neaccesibilă și tainică”. Așa ajungem să înțelegem unirea prin participarea la Dumnezeu a credinciosului pentru a se face părtaș dumnezeiești firi (2 Petru 1, 4) a lui Hristos, spre îndumnezeire și iluminarea cu „…lumina vieții” (Ioan 8, 12). Sf. Simeon N. Teolog, explică la fel imposibilitatea de a vedea esenţa naturii Dumnezeiești, prin faptul căDumnezeuestemai presus deorice esenţă.Dar înacelași timp, Sf. Simeon vede strălucirea slavei dumnezeieşti, ca pe o lumina simplă care se uneşte cu el, când zice: „Căci mai presus de fire, mai presus de toată fiinţa eşti întregTu, Dumnezeul şi Creatorul meu. Dar răsfrângerea slavei Tale dumnezeieşti este văzută de noi ca o lumina divină, ca o lumină dulce, se descoperă că Lumina se unește întreagă ca Lumină cu noi întregi, robii Tai, lumina văzută odată înăuntrul nostru (Imnul 24, p.152). „Cum Te faci lucire şi eşti văzut de mine ca o flacără care arzi ca material deși ești immaterial după fiinţa” (Sf. Simeon. N. Teolog, Imnul 22, p.140) Pentru a face mai înțeleasă unirea prin participare , Sf. Simeon recurge la asemănarea cu focul material: „Dacă aprinzi un foc de la alt foc, atunci iei focul întreg şi acela rămâne nedivizat si neştirbit ca şi mai înainte, chiar dacă focul comunicat este separat de cel dintâi şi devin candele multe, căci este un foc trupesc. Dar Acela este Foc duhovnicesc, cu neputință de împărțit, este cu desăvârşire inseparabil şi indivizibil; căci atunci când este comunicat nu se divide în mai multe, ci rămâne indivizibil şi există în mine” (Sf. Simeon, N. Teolog, Imnul 1, p. 53). Sf. Simeon afirmă realitatea întemeiată pe întruparea Domnului, în care are loc prima unire a omului cu Dumnezeu, în descoperirea Scripturii: „Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El (Hristos)” (Efes. 1, 10). Unite sau recapitulate toate „ cele din ceruri și cele de pe pământ” în Hristos Domnul prin nașterea Sa, Om fără de păcate (Evrei 4, 15) în urma zămislirii de la Duhul Sfânt în Fecioara Maria (Luca 1, 34-35), de unde a luat trupul omenesc și așa a adunat întru Sine virtual întreaga umanitate. Astfel, de la întruparea Domnului, Sf. Simeon scrie de unirea obiectivă a omului cu Dumnezeu. Iar despre unirea după participarea subiectivă a persoanei, și nu dupa esență, scrie: „Dacă Dumnezeu S-a făcut om întreg în mod conștient, cu fapta și la vedere, atunci negreșit în chip ortodox trebuie cugetat că prin comuniunea cu Dumnezeu și eu mă fac dumnezeu în chip simțit și conștient nu prin fiintă , ci prin împărtășire” (Sf. Simeon N. Teolog, Imnul 50, p. 263), adică prin împărtășirea credinciosului din harul dumnezeiesc se îndumnezeiește și devine astfel un dumnezeu după har, ca să petreacă cu Dumnezeu Care l-a creat după chipul și asemănarea Sa (Facere 1, 26- 27). Afirmația aceasta are o importanță deosebită, deoarece Sf. Simeon aduce o dovadă ortodoxă că: omul credincios are posibilitatea să devină dumnezeu prin har și în comuniuneacuDumnezeu, însăsesubînțelegecănuînmodființial, cidoarprinparticipare” (Simeon N.Teolog, Imnul 50, p. 263.). Omul nu gusta din Ființa Dumnezeiască, ci se împărtășește haric, prin har, de slava lui Dumnezeu, adică nu devine după ființă, ceea ce este Dumnezeu în ființa Lui. „Căci luând Duhul Stăpânului nostru şi Dumnezeu, ne facem părtaşi ai Dumnezeirii şi Fiinţei Sale; iar mâncând Preacuratul Său Trup, adică Dumnezeieştile Taine, ne facem într-adevăr concorporali şi înrudiţi cu El în întregime, precum spune şi dumnezeiescul Pavel: „Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui” (Efes. 5, 30)” (Simeon N. Teolog, Discursul 1 etic, p. 114). Iar mădulare a trupului tainic al lui Hristos devenim prin Taina Botezului, în urma participării la nașterea de Sus a omului din apă și din Duhul Sfânt (Ioan 3, 5), pentru a ne îmbrăca în Hristos: „Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Gal. 3, 27), care este prin participare personală ca subiect în faptele bune (Iacov 2, 20). Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (11) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)