Romanian Times | Februarie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas INCOGNOSCIBILITATEA ȘI COGNOSCIBILITATEA LUI DUMNEZEU, TEOLOGIACATAFATICĂ ȘI APOFATICĂ ȘI DIN NUMELE DIVINE Încheierea cu Rugăciune pentru luminare Rugăciunea este starea cerdinciosului de vorbă cu Creatorul său Dumnezeu și astfel când ne rugăm îi vorbim noi lui Dumnezeu, iar când citim în Biblie ne vorbește Dumnezeu nouă pentru că acolo este Cuvântul Lui, prin care El vorbește generațiilor (2 Tim. 3, 16). Rugăciunea de mulțumire Tatălui Ceresc: „Cu ce cuvinte să-Ţi mulţumim Doamne pentru toateminunile care în fiecare clipă ne fac viaţa îmbelşugată şi frumoasă? Toate sunt de laTine, Doamne! Suntemnevrednici, dar putemsă-Ţi oferim în dar iubirea noastră necondiţionată şi să-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia! Tată Ceresc iartă-ne că greşim atât de des! Iartă-ne pentru toate cererile noastre nesfârşite! Iartă-ne că nu ştim să-Ţi mulţumim şi că suntem atât de puţin recunoscători, deşi suntem praful şi pulberea Pământului! Iartă-ne pentru orbirea şi împietrirea noastră în faţa infinitei Tale iubiri, bunătăţi, milostiviri şi răbdări! Îţi mulţumim Tată Ceresc, că ne chemi să fim copiii Tăi, asemenea Ţie! Îţi mulţumim Tată Ceresc, că ne ierţi păcatele, oricât de grele ar fi ele! Îţi mulţumim Tată Ceresc, pentru Învăţătura Cerească pe care ne-o dai! Îţi mulţumim Tată Ceresc, pentru toate comunicările Tale sfinte! Îţi mulţumim Tată Ceresc, că ne dai înţelepciune şi putere în credinţă! Îţi mulţumimTată Ceresc, că ne aperi de cei vicleni şi răi! Îţi mulţumim, Te iubim şi Te slăvimTată Ceresc, Dumnezeul nostru!” (dinAcatistul de mulţumire Lui Dumnezeu Tatăl, Icosul 3). DinAcatistul Sfintei Treimi, spre cunoaștereamăreției și slavei înTrei Străluciri a luiDumnezeu înTreime: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eștiDoamneDumnezeul nostru, puternice Făcătorule al celor văzute și nevăzute, și Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelșugată al celor de acum și celor viitoare; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit făptura și cu patru timpuri ai încununat cununa anului întru lumina Ta; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, și luna cu stelele să lumineze noaptea; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoți vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori și trimiți ploaie și roua spre răcorirea căaldurii; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie și văile cu veselie și lumină ; Cel ce împodobești crinii țarinii și încununezi câmpiile cu roade; Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiți hrană puilor de corbi și adăpi toate fiarele câmpului și trimiți îndurările Tale care luminează peste toate lucrurile Tale; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Doamne Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tau cel Sfant!” (Acatistul Sfintei Treimi, de la Icos 3, Ibidem). Rugăciunea pentru iluminare : „Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul puterilor și a toate trupurile, Care întru cele de Sus locuiești și spre cele smerite privești; Cel ce ispitești inimile și rărunchii și tainele oamenilor le știi cu adevărat, Lumină fără de început și pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de schimbare. Însuți, Împărate fără de moarte, primește rugăciunile noastre, pe care le aducemȚie din gurile noastre necurate întru această vreme a nopții, îndrăznind pentru mulțimile milei Tale, și lasă nouă greșelile ce amgreșit înainteaTa și ne luminează ,….făcându-ne pe noi casă a cinstitului și Sfântului Tău Duh. Și ne dăruiește nouă…, să trecem noaptea acestei vieți, așteptând lumina și sfânta zi a Unuia Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos,…. Că Tu ești lumina cea adevărată, care luminezi și sfințești toate și pe Tine Te laudă toată făptura în veci” (Cartea de Rugăciuni, Ibidem). Amin. LUMINA NECREATĂ ȘI LUMINA CREATĂ „Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El (Hristos Domnul) şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5) „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină” (Facere 1, 3). Așa revelează Duhul Sfânt, prin Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, în Scriptura de mai sus: „…căDumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întruEl” (1 Ioan1, 5).Aceasta ne introduce în tema luminii necreata care iradiază sau izvorăște din Dumnezeu spre viața celor două universe: ceresc și fizic, despre Care o altă Scriptură ne mai descoperă: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). Aici este ceea mai mare revelație că, izvorul vieții și al luminii, celor două universe, cu toate creaturile din ele, este Dumnezeu și că numai întru lumina Dumnezeiască creaturile pot să vadă lumina. Iar locuințaDomnului este după revelareaScripturii: „Cel (Dumnezeu) ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin” (1 Tim. 6, 16). Nimeni dintre oameni nu a putut să-L vadă pe Dumnezeu după ființa Sa, precum am aflat, pentru că lumina Lui necreată și neapropiată în care aflăm că locuiește Dumnezeu, nu poate fi văzută de ochii fizici ai ființei omenești. Dovadă este Sf. Ap. Pavel, care a orbit când Lumina divină necreată din Hristos Dumnezeu strălucea spre el, pe drumul Damascului (Fapte 9, 1-1). Iar Scriptura a 2-a, ne descoperă lumina creată de Dumnezeu la începutul lumii, când a făcut cerul și pământul: „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină” (Facere 1, 3). În continuare: „…a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele” (Facere 1, 14-16). Aceste Scripturi ne introduc în tema luminii create de Dumnezeu: Soarele pe cer ca „…luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic (luna) pentru cârmuirea nopţii, şi stelele” (Facere 1, 16). Astfel, să trecem să cunoaștemmai întâi despre prima temă: lumina necreată care vine de la Dumnezeu și apoi despre lumina creată, care luminează universul fizic cu creaturile sale. Lumina dumnezeiască necreată Despre lumina dumnezeiască necreată amarătat și în temele din cap. I, Dumnezeu este lumină, unde am descris despre energiile divine necreate, care vin de la Dumnezeu. Astfel, aici o să prezentămmai detailat despre lumina dumnezeiască necreată, mai ales că după afirmațiilemultor Părinți ai Bisericii: „Dumnezeu este lumină după firea Sa’’(Ilarion Alfeyev, Sf. SimeonNoul Teolog, și tradiția ortodoxă, trad. din lb. engl. de Ioana Stoicescu și Maria-Magdalena Rusen, ed. îngrj. de pr. Eugen Drăgoi, București, ed. Sophia 2010, p. 277, apud Evagrie P., cf. Gnost. Chapt. 1, 35 (33), în revelarea Scripturii care zice: „… că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El’’ (1 Ioan 1, 5), Lumină este Dumnezeu, fără de început și fără de sfârșit. Așa înțelegem că Lumina divină necreată izvorește sau iradiază din Dumnezeu, Care este lumină (1 Ioan 1, 5) spre iluminarea lumii, după Scriptura: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină’’ (Psalm 35, 9). Da, întru iluminarea lui Dumnezeu din Lumina necreată vedem prin ochii spirituali ai credinței Lumina și umblăm în lumină, „…ca fii ai luminii’’ (Efes. 5, 8), cât și în Lumina creată ce vine de la soare, iar dacă aceste două feluri de lumini nu ar veni de la Dumnezeu, omul zadarnic are ochi să vadă, el nu ar vedea să umble nici ziua cum nu vedea noaptea să umble în întuneric, adeverindu-se Scriptura: „…întru lumina Ta vom vedea lumină’’ (Psalm 35, 9) să putem vedea să umblăm. „Tu (Dumnezeule) ai întocmit lumina şi soarele’’ (Psalm 73, 17), ca toate generațiile în lumină să vadă și să umble, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletească. La Sfinții Părinții cuvântul de „lumină” are o însemnătate dublă: În direcție pozitivă, înseamnă lumină sensibilă, iar în direcția metaforică cuvântul lumină înseamnă lumină în sens inteligibil sau spiritual. Cuvântul de lumină sensibilă se folosește pentru lumina creată, iar cuvântul de lumină inteligibilă se folosește pentru lumina divină necreată și pentru toate darurile harului dumnezeiesc. Dar cuvântul lumină nu se oprește la o asemănare între lumina lumii sensibile, luminată de către soarele sensibil sau fizic și iluminarea sufletului omenesc de către Dumnezeu prin lumina necreată la care mai folosimcuvântul inteligibil, ci trece la simțirea acestor două feluri de lumină. Felul simțirii luminii divine necreate sau inteligibile, care constă în primirea harului dumnezeiesc sau a luminii necreate și felul simțirii luminii sensibile create. Sf. SimeonNoul Teolog s-a orientat spre aceste două feluri de lumină: sensibilă și inteligibilă în Imnul 23, dedicat explicării cumDumnezeu Care este transcendent poate să fie în inima credinciosului cu trăirea vieții în Hristos. La începutul Imnului 23, p. 132, Sf. Simeon arată despre necuprinsul şi necircumscrisul Dumnezeirii, care este o imagine de transcendenţă şi de imposibilitate de cuprindere a luiDumnezeu, iar aceasta este prezentată de Sf. Simeon prin fire; „de necuprins prin slavă, neschimbabil prin fiiinţă, Cel ce eşti mai presus de toate, Cel ce eşti mai presus și fără de început, Care n-ai devenit nicicând, ci eşti din totdeauna!” (Imnul 23), fără de început și fără de sfârșit, este marele nostru Dumnezeu în Sfântă Treime (Tit 2, 13) și în trei străluciri: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, spre iluminarea lumii, pentru a avea viață în ea. Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (13) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut)