Romanian Times | Mai 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas LUMINANECREATĂ ȘI LUMINACREATĂ Unirea cea mai înaltă a credinciosului cu Dumnezeu este prin participarea la lumină Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (16) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Ființa omenească poate cunoaște pe Dumnezeu, fiindcă este alcătuită și din cele simțite cu simțurile – sensibile –, dar și din cele gândite cu mintea – inteligibile –, fiind centrul creaturilor și corona Creației lui Dumnezeu. Pentru a înțelege cum se petrece unirea credinciosului cu Dumnezeu, vom vedea la Sf. Simeon care folosește comparația cu lumina sensibila creată. În aceasta el zice că pentru a percepe lumina sensibilă implică unirea luminii sau a razelor de soare fara confuzie cu lumina ochilor ființei omenești, adică cu puterea vizuală. Iar lumina sensibilă a soarelui poate fi văzută de omul care are ochii deschiși și curați , dar aceeași lumină nu mai poate fi percepută și înțeleasă cu pleopele ochilor închiși. Iar lumina sensibilă a soarelui pentru cei care nu văd, fiind orbi, este ca și inexistentă, fiindcă ei nu o pot vedea, fiind cu totul insesizabilă pentru ei, dar pentru cei care o văd cu ochii lumina devine sesizabilă. Dar și pentru cei ce văd, atunci când lumina soarelui apune, venind noaptea, ochii oamenilor devin ca orbi și incapabili de o vedea, pentru că oamenii nu vad noaptea lumina . Iar acesta este un lucru firesc deoarece oamenii „văd mai întâi lumina și în lumina văd toate celelalte”, iar când „lumina nu este, ei rămân negreșit în întuneric” (Imnul 23, 45) In Imnul al 2-lea, Sf. Simeon trece de la lumina sensibilă creată la lumina dumnezeiască necreată, atribuind luminii creația ochiului uman văzător și evidențiază faptul că, Dumnezeu este Cel care a creat totul în universul ceresc și fizic.Astfel, creatura poate vedea cu ochii spirituali pe Dumnezeu în lumina necreată și-L poate înțelege cu ajurorul minții iluminate de lumina harului divin. Așa Sf. Simeon scrie: „că nu este cu putință ca o creatură să cunoască pe Creatorul întreg așa cum El Însuși Se cunoaste pe Sine prin fire; ci toți îngerii și toată firea creată vede, pricepe și înțeleg cu mintea prin har, dar nu cuprinzându-o, ci înțelegând cu mintea pe cât va voi Lumina divină necreată, să Se facă cunoscută sau aratată orbilor sau chiar celor ce văd, căci ochiul fără lumină nu vede, ci însuși faptul de a vedea îl primește de la Lumina divină fiindcă de ea a fost și creat” (Imnul 23, p. 38). Iar ochii ființei umane au capacitatea vederii din actul creației lui Dumnezeu, ca dar din partea Luminii necreate. Astfel, primul principiu al unirii credinciosului cuDumnezeu și vederii luminii, este prin participarea printr-o viață cu inima curată (Matei 5, 8), trăind în „…legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2), la Lumina divină necreată , în care participă la El (Dumnezeu), în descoperirea Scripturii: „..întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 35, 9). „Trimite lumina Ta (Dumnezeule) şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus…” (Psalm 42, 3). Acesta este și principiul obiectiv al vederii lui Dumnezeu în lumina Sa. Da, întru lumina necreată a lui Dumnezeu, trimisă spre cel credincios, putem vedea pe Dumnezeu în lumina Sa necreată , precum în lumina soarelui ziua putemvedea lucrurile cu ochii fizici, iar dacă lumina soarelui apune și vine noapte, omul numai poate vedea, după cum am văzut în explicația Sf. Simeon de mai sus. Sf. Simeon zice că, indescriptibilitatea lui Dumnezeu este o consecinţă a incomprehensibilităţii naturii Sale divine necunoscute, însă în același timp el experiază şi cunoaşte ca Însuşi Dumnezeu Se descoperă direct și nemijlocit sufletului credincios, pentru că El este „Dumnezeu simţit de către inimă”. („God felt by the heart”, expresie uzuală în literatura patristică cf. J. Danielou, God and the Ways of Knowing „The God of Mystics”, trad. Walter. Roberts, Ignatius Press, San Francisco, 2003. p. 187). Cunoaşterea și vederea luminii necreate din partea credinciosului este o „cunoaştere în Duh”, după cumne-a descoperit Mântuitorul Hristos despre închinarea și rugăciunea în Duh și adevăr: „Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23-24). Pentru că această închinare are loc după ce credinciosul prin efortul său ascetic , prin virtuţiile şi prin darurile Duhului Sfânt dobândite, a actualizat Duhul în sine, ca loc central şi intim al minţii, și așa a deschis acest ochi destinat vederii lui Dumnezeu, după cum Sf. Simeon zice că: „Darurile iluminatoare ale Duhului se fac vădite omului de abia prin deschiderea acestui ochi al său, a acestei cămări menite să se umple de lumina dumnezeiască” (Imnul 23, p. 44).Așa ajunge credinciosul la împlinirea Scripturii: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor. 6, 19). Natura luminii necreate și Hristos Iisus, Care luminează pe tot omul ce vine în lume Natura luminii necreate și Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu, este o mare taină plină de lumină, pentru că lumina necreată divină izvorășete din Dumnezeu în Treime și astfel Hristos Dumnezeu, se revelează omenirii, zicând: „…Eu (Iisus) sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii’’ (Ioan 8, 12). Deci, Domnul Iisus Hristos nu este orice lumină, ci o lumină divin dătătoare de viață. Așa lumina necreată este Hristos Iisus-Dumnezeu, împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, uniți în Treime, în revelarea Scripturi către omenire: „…că Dumnezeu este lumină…’’ (1 Ioan 1, 5). Iar acest Dumnezeu este Dumnezeu în Preasfântă Treime, în trei Străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, după vederea Sf. Simeon Noul Teolog. Așadar, Tatăl e lumină și Fiul e lumină și Duhul Sfânt e lumină, din aceași unică Lumină a Sfintei Treimi. Natura luminii necreate este preacurată și nematerială, care izvorește sau iradiază din Dumnezeu, izvorul vieții și al luminii (Psalm 35, 9). Adam si Eva discutau cu Dumnezeu în Lumina Lui necreată și în Lumina creată. Cu cât este de importantă lumina creată a soarelui fizic pe cer pentru lume, cu atât mai mult este necesar Răsăritul cel de Sus, Soarele dreptății Hristos cu lumina necreată pentru lume, în revelarea Scripturii: „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul (Hristos) cel de Sus. Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii…’’ (Luca 1, 78). Așa lumina necreată este pentru minte și suflet ceea ce este lumina creată a soarelui pentrut ochi fizici, ca să poată vedea omul și să umble în lumina zilei, căci noaptea se împiedecă și cade. Mintea omenească numai în lumina necreată discerne adevărul și identifică lucrurile: „…întru lumina Ta (Dumnezeu) vom vedea lumină’’ (Psalm 35, 9). Că ceea ce este lumina sensibilă a soarelui pentru ochi să vadă, este lumina inteligibilă necreată divină pentru suflet și mintea, care o întunecă păcatul și poate să se ilumineze conectându-se prin credință la lumina dumnezeiască necreată. Conectarea este prin credință și pocăință la „Lumina cea adevărată (Hristos Iisus) care luminează pe tot omul, care vine în lume’’ (Ioan 1, 9), Care este „…Răsăritul cel de Sus’’ , Cel ce a venit „Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii’’ (Luca 1, 78-79). Lumina veșnică a strălucit din luminea cea nenăscută sau necreată a Sfintei Treimi în trei Sori sau în trei Străluciri. La această lumină ne-a adus „El (Dumnezeu) ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale’’ (Col. 1, 13), care este împărăția luminii Dumnezeiești. Iar Lumina divină și adevărată o vom vedea întru iluminarea Duhului Sfânt. Despre iluminarea divină vorbesc atât de complex Sfinții Vasile cel Mare, Ignatite Teoforul 110-117, Irineu de Lyon 104-200, și Atanasie cel Mare. Sf. Vasile cel Mare zice că din comuniunea cu Duhul Sfânt sufletele nu devin numai iluminate ci și surse de lumină , după cuvintele Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri’’ (Matei 5, 16). Asemănarea lui Dumnezeu în Treime cu trei Sori, au făcut-o Sfinții Grigore de Nazians, Vasile cel Mare, și Grigore de Nysa. Universul ceresc este numai în lumină, căci îngerul Lucifer, cu păcatul mândriei a fost dat jos, împreună cu îngerii care au trecut de partea lui, pentru întunericul iadului. Creaturile din universul ceresc au o lumină spirituală, ca îngerii care fiind îmbrăcați în lumină sunt puși și ei să împărtășească lumină creaturilor de jos. Lumina celor din ceruri este o lumină spirituală care pun în comunicare existențele imateriale. Lumina din cer care luminează nu este cea solară, căci soarele a fost creat numai în ziua a 4-a. Hristos Domnul zice despre El: „…că Lumina (Hristos) a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească’’ (Ioan 3, 19-20). Că „ Lumina (Hristos) a venit în lume…’’, ne descoperă că lumina din universul ceresc este însuși „…Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor’’ (Apoc. 22, 5). Să urmăm dar, îndemnul Mântuitorului, Care zice: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii’’ (Ioan 12, 36) , și astfel să umblăm „…ca fii ai luminii’’ (Efes. 5, 8).