Romanian Times | Mai 2025

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare în pagina 20) Recenzia Cărții “Îl numeau Învățătorul” Impresionat de ceea ce am citit în cartea “Îl numeau Învățătorul”, scrisă de Ioan Sinitean, sau “Sini” cum îl alintă rudele și prietenii, voi așterne în continuare câteva rânduri prin care să arăt concluziile mai importante la care amajuns după ce am citit această lucrare deosebită. Dorința mea este ca în aceastămini recenzie să-mi expun câteva motive care m-au făcut să mă bucur de reușita acestei lucrări căreia Sini i-a dat numele de “Îl numeau Învățătorul”. Din nou am constatat, așa cum am văzut în prima carte, “Birul cezarului și dreptul lui Dumnezeu”, că autorul înainte de a scrie despre Isus Hristos ca și Învățător, a făcut o muncă intensă și devotată prin amploarea, intențiile și reușitele ei. Să cuprinzi într-o singură carte învățătura pe care a dat-o Isus Hristos, Învățătorul, ca parte indispensabilă a lucrării pe care a făcut-o pentru ași atinge scopul venirii pe pământ, salvarea oamenilor din bezna păcatului, nu este simplu și nici ușor. Să scrii o carte care să cuprindă cerințele și exigențele unei lucrări vaste, înseamnă nu numai muncă asiduă, de lungă durată și de cea mai mare atenție, ci și de o mare responsabilitate spirituală. Învățătura lui Isus Hristos, este un subiect extrem de important și de o nevoie spirituală imperioasă, fiindcă vine de la Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ în natură umană ca să fie alături de noi, să trăiască ca și noi, dar fără păcat, să vorbească și să ne învețe la nivelul nostru de înțelegere, să ne ajute să primim oferta lui Dumnezeu ca să fimmântuiți și El astfel să fie și Tatăl nostru ceresc. Nimic nu poate să fie pentru noi, atât timp cât trăim pe acest pământ, așa de important. De aceea, cartea lui Sini, “Îl numeau Învățătorul”, esteo lucraredeordinsufletesc de mare importanță, în care se vede grija mare a scriitorului față de el însuți, față de cei ce vor citi cartea și mai ales față de Dumnezeu, de Făcătorul nostru al tuturor, a cărui chip avem obligația să Îl reflectăm în ceea ce trăim și facem. Socotesc că această carte a lui Sini trebuie recomandată să fie cititădeoriceomcarevrea săfie responsabil pentru propria-i viață de aici, cât cea ce urmează după încetarea existenței de pe pământ, dar va continua veșnic. Dinnoumăsimtobligat săsubliniezcă autorul prin cuprinsul acestei cărți arată că a fost pe deplin conștient demăreția lucrării pe care Isus Hristos a făcut-o pe pământul pe care trăim. Este evident totodată că această carte despre Învățătorul ceresc, trimis nouă în persoana lui Isus Hristos, scoate la suprafață adevărurile curate ale lui Dumnezeu de care avea nevoie ființa umană ca să vadă și să înțeleagă măreția lucrării de salvare a omului din starea de păcat în care a ajuns, și pe care numai Isus Hristos, Fiul luiDumnezeuaputut săo facă. Este de fapt o recunoaștere fără echivoc a cuvintelor Bibliei ce strălucesc de multe secole: “După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile.” (Evrei 1:1-2) În adevăr, așa cum Sini ne arată în carte, Învățătorul ne-a vorbit și ne-a oferit cea mai înaltă, dreaptă și plină de roade bune și plăcute, învățătura de care aveam nevoie; o învățătură care privește orice ființă umană, indiferent de locul unde este așezată pe acest pământ, pentru timpul mai scurt sau mai lung ce-i este destinat. Este normal să fie așa, pentru că lucrarea lui Isus Hristos, care include și învățătura Sa, este o lucrare cu caracter unic, are un scop înalt pe care nici o lucrare bazată pe înțelepciunea omenească nu are capacitatea si nici puterea să și-o propună și pe care de altfel nu ar putea-o atinge vreodată, și este minunată prin rezultatul ei care aduce salvarea din starea de păcat în care a ajuns, prin credință, a oricărui om ce o primește. Cu alte cuvinte, Sini, așa cum ar trebui să facă orice om care scrie despre lucrarea lui Isus Hristos, Mântuitorul, s-a documentat, a cugetat și apoi a pus pe hârtie concluziile la care a ajuns după această muncă intensă de ordin fizic și spiritual. Voi arăta în rândurile ce urmează, ce m-a convins să scriu aici câteva concluzii despre această carte cu numele de “Îl numeau Învățătorul”. Acesta este un motiv puternic care mă face să îndemn, cu toată dragostea, pe orice om să citească această carte cu cea mai mare atenție pentru a-și însuși adevărurile Sfintelor Scripturi. Și apoi, așa să meargă pe calea iertării, mântuirii și biruinței, pentru ca în final să dobândească fericirea eternă după care tânjește sufletul nostru, chiar dacă acest trup este supus mereu ispitelor, slăbiciunilor și păcătuirii. În continuare voi arăta trei dintre caracteristicile prin care Sini a contribuit la reușita acestei cărți intitulate foarte inspirat: “Îl numeau Învățătorul”. La sfârșitul cărții, pe trei pagini pline, sunt specificate numele unor autori și lucrările lor, pe care autorul le-a studiat cu multă atenție. El a selectat din aceste multe lucrări pasaje pe care apoi le-a comparat cu constatările lui proprii, dovedind prin aceasta că era preocupat în modul cel mai serios să stabilească și să cunoască adevărul pur despre orice subiect al învățăturii Învățătorului, pentru ca nu cumva să greșească prin subiectivitate. Fără nici o îndoială că Sini a făcut un lucru normal, corect și necesar. Fiind vorba despre Isus Hristos, despre Mântuitorul lumii, el a avut grijă să fie la înălțimea pe care o cere scrierea unei astfel de cărți. Din cuprinsul cărții reiese că autorul și-a comparat în multe situații înțelegerea lui despre Isus Hristos cu a celorlalți pe care i-am amintit, și numai apoi și-a însușit-o. Scopul acestui fapt a fost să se convingă pe sine, că ceea ce va scrie după ce a studiat aprofundat Sfânta Scriptură, este înțelegerea pe care Tatăl ceresc o dorește să o stăpânească un autor ce urmează să facă o lucrare de răspândire a Cuvântului sfânt. Pentru că numai o astfel de lucrare va duce în final la izbândă, adică numai o scriere care respectă adevărul divin în întregimea lui, dar și în detaliile lui, poate ajuta pe cititori să creadă și să primească în inima și mintea lor această propovăduire autentică. Cu alte cuvinte, Sini, ca autor al cărții “Îl numeau Învățătorul”, arată prin ceea ce a făcut că dorește ca orice om care citește această carte să creadă și să primească cuvintele ei , nu ca fiind ale lui, ci ca fiind învățătura lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Pentru cei care au dubii vizavi de afirmația aceasta, îi invit să citească cu mare atenție cartea pentru a se convinge că, autorul în această carte a clarificat obiectiv aspectele unde cititorul Bibliei ar fi putut avea neclarități sau insuficiente cunoștințe ale Bibliei. El a făcut acest lucru ca o apreciere pe care s-o arate cititorului pentru dorința de-a cunoaște temeinicia subiectului de care e preocupat. Spus altfel, Sini dă un ajutor prețios cititoruluicedoreștesăcunoascăfrumusețea și utilitatea învățăturii “Învățătorului” ceresc. Ca un exercițiu pilduitor, îndemn pe cititori să mediteze adânc și serios la prezentarea făcută de autor despre pilda ispravnicului necredincios (pagina 232 și următoarele). Se vede de aici că felul de tratare a temelor din vasta învățătură a Învățătorul venit de la Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, au fost scoase în evidență de Sini nu ca fiind ale lui, ci ca fiind ale Adevăratului Învățător de care are nevoie omenirea. Ca o paranteză trebuie să adaug că în vremeanoastrăsuntdestuicareintroducidei proprii, sau străine de adevărul celor arătate de Învățătorul venit de la Tatăl ceresc”, prin prezentarea unei învățături a Sfintelor Scripturi într-un limbaj bombastic sau cu o alură carismatică, ce derutează cititorii sau ascultătorii, și în multe cazuri îi determină pe aceștia să aleagă idei nefolositoare, greșite, și chiar periculoase. Din acest punct de vedere, exigența pe care Sini, autorul, a folosit-o ca să tragă concluziile corecte este binevenită. De altfel, oricine care are slujba de-a învăța pe alții despre ce-a spus și a transmis Isus Hristos are obligația să o facă în spiritul în care a făcut-oMarele Învățător. Cu alte cuvinte, are răspunderea ca ceea ce face să fie în concordanță deplină cu Sfânta Scriptură, atât în ceea ce spune cât și în atitudinea pe care o are față de Dumnezeu Tatăl și față de Trimisul Său, “Învățătorul”. De aceea, dinnou, pot spune căSini, autorul cărții “Îl numeau Învățătorul”, făcând așa, a ales să fie beneficiarul acestor cuvinte minunate ale Bibliei: „Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” (2Timotei 2:21) O altă concluzie pe care am tras-o după ce am citit cartea “Îl numeau Învățătorul” este că, pe de-o parte învățătura Învățătorului, adică a Domnului Isus Hristos, poate fi înțeleasă corect de orice om, iar pe de altă parte că învățătura Învățătorului, adică a Mântuitorului, nu trebuie săfiepromovată, adicăvestită, decât în spiritul pentru care El a dat-o, indiferent dacă place sau nu, sau dacă cineva vrea să o creadă sau nu. Acest fel de prezentare a cuvântului lui Dumnezeu a fost făcută de Învățătorul însuși. Consider că nimeni nu ar trebui să pună la îndoială gândul curat și dorința plină de dragoste ce l-au însuflețit pe Sini să scrie sincer, fidel și călăuzit de DIN NOU…O ALTĂ CARTE DE LA SINI