Romanian Times | August 2025

ROMANIANTIMES lor ultimă, în anul 70 AD, pământul a rămas liber și pustiu. Puținii arabi care locuiau acolo se considerau a fi sirieni, deoarece cea mai mare parte a pământului era deținută de proprietarii sirieni care nu locuiau acolo. În această perioadă lungă de timp, nu a fost un popor să pretindă că acolo e o țara a lor. La subiect fiind, nu a existat niciodată un stat palestinian cu un guvern palestinian. Nici nu a existat o limbă sau o cultură palestiniană. Când evreii au început să se întoarcă în patria lor pe la sfârșitul anilor 1890, au cumpărat pământul la prețuri exorbitante. Țara era atât de pustie, încât arabii nu și-au putut da seama de ce o doreau evreii atât de mult. De exemplu, până în 1900, aproape toți copacii din Israel fuseseră tăiați. În secolul al XX-lea, pe măsură ce evreii reveniți au început să recupereze pământul, au ajuns să planteze peste 250 de milioane de copaci pe o perioadă de 100 de ani. La sfârșitul Primului Război Mondial, zona care era cunoscută sub numele de Palestina era pur și simplu o provincie a Imperiului Otoman, al Turciei. Deoarece turcii s-au alăturat Germaniei în timpul Primului Război Mondial, teritoriile imperiului Otoman s-au împărțit între britanici și francezi. Zona numită Palestina a fost atribuită britanicilor, iar mai târziu ei au început să o conducă ca mandat al Societății Națiunilor. Cu un an înainte de sfârșitul Primului Război Mondial, britanicii au emis Declarația Balfour în noiembrie 1917. În ea, ei au precizat clar că intenția lor era să facă din Palestina o patrie pentru poporul evreu . La acea vreme, Palestina era formată din teritoriul care astăzi include Israel plus Iordania. Dar în 1921, Secretarul Britanic pentru Colonia, Winston Churchill, a decis să dea arabilor două treimi din Palestina pentru a stabili Mandatul Transiordaniei. Această zonă și-a primit deplina libertate în 1946, când a fost reconstituită ca stat Iordania. În noiembrie 1947, Organizația Națiunilor Unite a votat pentru a împărți și mai mult această fărâmă de pământ, împărțind-o între evrei și arabi pentru a crea un stat pentru fiecare. Evreii s-au simțit trădați, dar au acceptat oferta. Arabii au refuzat. Israelul a revenit la existență ca stat la 14mai 1948. În aceeași zi, arabii ar fi putut profita de rezoluția ONU și ar fi putut crea un stat palestinian pentru ei înșiși. Dar ei voiau tot pământul, așa că au atacat noul stat evreiesc cu intenția de a-i alunga pe evrei înmare. Pământul pe care îl locuiesc evreii azi, le-a fost dat de Dumnezeu și legiferat de către Organizația Națiunilor Unite. Unicitatea Ierusalimului Orașul Ierusalim este singurul oraș de pe planetă pe care Dumnezeu și-l rezervă personal. Domnul Dumnezeul Creației, care în realitate deține fiecare atom al existenței, le spune clar locuitorilor Planetei Pământ că acestea sunt locurile Sale geografice pe care le rezervă pentru Sine. Domnul, avertizându-i pe cei care ar vrea să facă rău Ierusalimului, se referă la acel oraș astfel: „ Căci așa vorbește Domnul oștirilor: «După slavă, El m-a trimis la neamurile care v-au jefuit; căci cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui» ” (Zaharia 2:8). Voi reveni cu detalii în următoarea ediție, înșirând acum, doar versete specifice: Domnul spusese: “ În Ierusalim Îmi voi pune Numele .” (2 Regi 21:4) (2 Cronici 33:4) Casa despre care Domnul spusese lui David și fiului său Solomon: “În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel, vreau să pun Semne ale vremurilor (continuare din pagina 5) (continuare în pagina 15) Biserica Baptistă Română din Vancouver, WA își exprimă bucuria organizând un serviciu de botez nou testamental, duminică 10 august 2025. (Botezători: pastorul Victor Gavriliuc și diaconul Simion Ioanăș) . A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin. (1 Timotei 1:17) Botez în apă la Biserica Baptistă Română din Vancouver David în mărturia lui spunea: „Când eram mic, mergeam mereu la biserică cu familia mea și sunt foarte recunoscător pentru asta. Dar nu mă concentram cu adevărat la ce era în biserică. Vorbeam cu prietenii sau eram pe telefon. Când citeam Biblia, nu înțelegeam ce citeam, deși am crezut întotdeauna că sunt mântuit doar pentru că mergeam la biserică în fiecare duminică. Apoi, recent, când am împlinit 18 ani, am început să privesc viața diferit - cu mai mult sens. Am început să merg la studii biblice și să învăț din ce în ce mai multe despre Isus și ce a făcut El pentru noi. Cu cât învățammai mult, cu atât îmi dădeam seama cât de departe eram de Dumnezeu. Am început să mă rog înainte de a citi Biblia și am început să înțeleg ce citeam. Acum, vreau să fiu botezat și să-mi dedic viața lui Isus. Renunț la tot ce a fost în viața mea trecută și uit de tot. Mulțumesc tuturor celor de aici pentru că m-au ajutat să mă întorc la Domnul. Binecuvântat fie Numele Domnului”. Lily , nepoata lui Sergiu, a venit de Texas la Vancouver WA, doar pentru ca să se boteze. În mărturia ei a spus: „După ce am trăit într-un anturaj neplăcut de prieteni ammers la biserică cu fratelemeu, unde L-amgăsit peDumnezeu și amdorit să fiu o prietenă a Lui.Am început să citesc zilnic Biblia și L-am înțeles tot mai mult și am decis să fiu botezată”. Sergiu a mărturisit: „La vârsta de 67 de ani am hotărât să-l urmez pe Domnul. M-a determinat să fac pasul acesta atmosfera creată aici de oamenii din biserica locală. Am simțit o căldură deosebită aici în biserică”. Noi spunem că, aici, se aplică un verset din Scripturi care spune că atunci când vine în adunarea voastră unul fără daruri să renunțe la el însuși, să se închine și să recunoască că Dumnezeu este în mijlocul vostru (1 Cor. 14:25). Lavinia , cea de-a doua fiică a lui Sergiu, a venit din Colorado la Vancouver WAca să fie botezată. Și-a depus mărturia cântând cântarea „Bunătatea lui Dumnezeu”, recunoscând bunătatea lui Dumnezeu, care îndeamnă la pocăință, bunătate trăită în toate zilele și experimentată în credincioșia Lui. *** David, Lily, Sergiu și Lavinia au fost botezați în râul Lewis