Romanian Times | August 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas LUMINANECREATĂ ȘI LUMINACREATĂ Cap. II - DUMNEZEU ÎNTREIME ESTE O SINGURĂ LUMINĂ ÎNTREI STRĂLUCIRI (19) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Despre energia din materie Hristos Dumnezeu, în revelarea Scriptiurii, am aflat că El însuşi este Lumina lumii (Ioan 8, 12), iar lumina cunoştinţei la oameni este dată de Dumnezeu: „Cel ce învaţă pe om cunoştinţa…” (Psalm 93, 10), Care le-a făcut pe toate cognoscibile, scrie părintele Stăniloae, şi Care l-a făcut şi pe om fiinţă înţelegătoare și cunoscătoare. Părintele Stăniloae scrie: „Sfânta Scriptură vede pe Dumnezeu în El însuşi ca lumina prin Sine, adică fără început şi fără sfîrşit, dar şi ca izvor al acesteia” (Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, p. 323-333). Lumina creată despre care scriemmai sus, este revelată de Scriptură că, este făcută de Dumnezeu, Creatorul a toate, prin cuvântul Lui, când a zis: „Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină” (Facere 1, 3), ca toate creaturile să trăiească în universul fizic în lumină și prin lumina ochilor să vadă lucrurile în lumina soarelui creată, căci alt fel nu le putea vedea, cum nu putem vedea noapte pe întuneric. Lumina fizică creată iradiază înmod deosebit din lumina creată a soarelui de pe cer , prin Providența Divină, care se răspândeşte pe pământ, în universul fizic spre văzul oamenilor. Iar lumina creată face posibilă și raţiunea omului, ce are lumină conştientă, să realizeze organizarea raţională a naturii fizice și a armoniei din ea așezată de Creator, ca să conducă spre lumina spirituală. Astfel, şi „lumina fizică e făcută pentru folosul vederii spirituale a omului” (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Iisus Htistos - Lumina Lumii şi îndumnezeirea omului, p. 5). Lumina este deci şi vehicolul prin care omul poate cunoaşte universul fizic, contemplând la lumina universului ceresc, spre îndumnezeirea și înălțarea lui la cer cu sufletul, unde Domnul S-a înălțat să ne pregătească un loc: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc” (Ioan 14, 2). Iar acest loc Domnul ni-l pregătește și cu participarea noastră prin credință și fapte bune, căci „…credința fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 20). Iar locul se dobândește prin „…credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6). „Firea spirituală dă viaţă forţelor spirituale şi întâlnirea acestora produce material” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXIII, în PSB, vol. 30, p. 66). Dar un lucru capital este de menționat că, întemeierea tuturor cele făcute din materie, ca şi a celor spirituale create, nu se face prin energia creată, ci prin bunăvoirea providenței lui Dumnezeu. Apoi, întreaga comunicare a oamenilor între ei se desfăşoară prin lumină, pentru că numai lumina constituie suportul semnalelor transmise de om în comunicarea la distanţă prin mijloacele de comunicare, însă lumina ne permite să vedem şi chipul celui cu care comunicăm, fiindcă, privindu-ne reciproc, unul pe altul, să realizăm mai intens comuniunea dintre noi. Așadar, numai în lumina creată se poate realiza comunicarea şi comuniunea între oameni, care de fapt sunt manifestările persoanei, făcute după chipul Creatorului Dumnezeu (Facere 1, 26-27), Care este comuniune desăvârşită, și Care ne vrea și pe noi în comuniune și dialog cu El în lumină, cât și unii cu alții în comuniune și dialog tot în lumina și iubire, iubind pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine (Matei 22, 37-39). În direcția aceasta, Sf. Ioan Gură de Aur, scrie că: „trebuie să mă fac lumină”, ca să poată intra în dialog cu Dumnezeu, Care este lumină 1 Ioan 1, 5). Așa Îl văd pe Dumnezeu în lumina Sa, cei cu inima curată, cum ne-a descoperit Domnul, zicând: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). O scurtă arătare ştiinţifică în prezentarea luminii Cosmologia descrie în present faptul că, la nivelul întregului univers, fotonii - luminafizică- sunt, dedeparte, ceamai abundentăformădeexistenţăamateriei cunoscute! „Pentru fiecare atom de materie din univers sunt un milliard de fotoni!” (Trinh Xuan Thuan, Melodia Secretă, p. 158). În scenariul Big Bang-ului, modelul cosmologic cu care se lucrează astăzi, în mod curent, după o perioadă în care universul a fost întunecat (Dark Age), într-un stadiu încă foarte fierbinte, apare lumina originară, radiaţia din care şi astăzi se mai păstrează „zgomotul de fond“, radiaţia remanentă. Lumina aceasta este, fizic vorbind, singura martoră a istoriei de la început a universului. Modelul cosmologiei cu Big Bang, a originii şi evoluţiei Universului, face, aşadar, de foarte devreme, dar şi foarte des, referirea la lumină, în forma radiaţiei electromagnetice pentru al cărei spectru vizibil folosim termenul lumină. Din această cauză, literatura care abordează dialogul dintre teologie şi ştiinţă pe marginea referatului biblic din cartea Facerii sau Genezei, din Vechiul Testament, caută foarte des, stabilirea unor corespondenţe cu aceste Scripturi. Pentru unii autori, Scriptura unde Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină” (Facere 1,3), poate fi înţeles ca desemnând Creaţia mingii de foc primordiale - Big Bang-ul - care semnifică creaţia universului. Toată materia şi energia care există astăzi în univers rezultă direct din această lumină. Separarea întunericului de lumină ar putea face referire, în opinia unor autori, la transformarea plasmei în atomi. Plasma captează lumina, împiedicând trecerea ei liberă, cred autorii, ea pare întunecată. După momentul de început al universului, mingea de foc primordială foarte fierbinte s-a răcit extrem de rapid. La momentul 0,001 din prima secundă, universul era suficient de rece pentru a putea permite particulelor de plasmă să se poată combina şi să formeze atomii. Fizica descrie faptul că, odată transformată în atomi, plasma devine transparentă. Transformarea instantanee a plasmei în atomi, la puţin timp după Creaţie, a făcut ca radiaţiile electromagnetice, lumina, alemingii de foc primordiale să se separe de universul întunecat şi să strălucească libere în spaţiu. De asemenea, haosul, „tohu wa bohu” ar putea corespunde, în opinia autorului citat, scenariului utilizat în teoriile inflaţioniste, potrivit căruia universul a debutat cu o stare haotică întâmplătoare. (Nathan Aviezer, La începuturi. Creaţia biblică şi ştiinţa, traducereAnaAndreescu, Editura Doina, Bucureşti, 2001, p. 26-31). Astfel, se poate spune că, până când știința omenească nu va primii știința Dumnezeiască, prin revelațiile Scripturilor, se va mai învârti mult și va rătăci în jurul adevărului divin revelat de Dumnezeu în Biblie. Lumina creată în descoperirile ștințifice În primul rând: Ce este lumina? Ştiinţa descrie destul de bine comportamentul luminii, însă natura ei ascunde încă multe aspecte. Este foarte semnificativ faptul că lumina, în accepţiunea ei cea mai largă de radiaţie electromagnetică, este prezentă peste tot în natură şi în univers. Există lumină vizibilă şi lumină invizibilă. Lumina vizibilă creată este cea care face posibilă cunoaşterea omului, deoarece ochiului liber îi sunt sesizabile obiectele mediului înconjurător fiindcă sunt în razele luminii create, dar şi cele aflate la distanţe foarte mari de Planeta Pământ, cum sunt corpurile cereşti. Există însă şi lumină pe care ochiul uman nu o percepe, dar care străbate întreg ambientul terestru şi spaţiul cosmic. În descoperirea științei de astăzi, se arată că fiecare rază de lumină, ce provine dintr-un astru aflat la miliarde de ani lumină de noi, dar şi fiecare foton emis de un atom conţin informaţii despre procesele care s-au petrecut la emisia lor. Numai prin lumina fizică creată omul poate cunoaşte universul în care trăiește. Prin lumina fizică, prin radiaţii poate fi cunoscut de om atât prezentul în care trăim, dar şi trecutul în care nu era omul, iar generațiilor le este accesibilă cunoașterea prin lumina creată a soarelui care ajunge la noi. Unde nu ajunge lumina, nu se poate cunoaşte nimic. În părțile unde nu ajunge lumina, pentru om sunt ca şi cum fizic, acele locuri nu ar exista. Astfel, realizează fiecare ființă umană că, lumina soarelui creată de Dumnezeu, pentru luminarea universului fizic, este o parte constitutivă a vieţii, cum afirmă și știința omenească, după care se i-au oamenii azi. Toate procesele organismelor vii prezente în toate vieţuitoarele şi în trupul omenesc sunt determinate de lumină, pentru că substanţele biochimice fac posibile schimburile de informaţii prin intermediul impulsurilor electrice, prezente în ce este viață şi înproceselegândiriiumane. Într-oaccepţiunelargă, relativitateaaratăcăîntreagamaterie este energie, iar mecanica cuantică dovedeşte dualitatea materiei, arătând că substanţa pe care omul o percepe ca fiind consistentă şi impenetrabilă are caracateristicile unui câmp. Aceastea ar fi în mare încercările și descoperirile științei omenești despre lumina creată. Sf. Grigore de Nyssa scrie că, „tot ceea ce este materie s-a născut prin lucrarea energiilor divine necreate în cele create dintru început ” de Dumnezeu în Treime.