Romanian Times | Noiembrie 2025

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂ ASFINTEI TREIMI, CARE LUMINEAZĂ LUMEA Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (2) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI (continuare din numărul trecuut) Dumnezeu Tatăl este Lumină din unica Lumină a Sfintei Treimi, după Sf. Simenon În urma prezentărilor de mai sus, putem afiram cu tărie că, Dumnezeu Tatăl este Lumină din Aceiași unică Lumină a Sfintei Treim în trei străluciri: în Tatălui și în Fiului și în Duhului Sfânt, precum fiecare Persoană a Sfintei Treimi este Lumină din aceași și Unica Lumină necreată și Dum-nezeiască a Treimi. Dumnezeu în Treime este izvorul vieții și a luminii divine necreate, în descope-rirea Scripturii: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină’’ (Psalm 35, 9), căci în întuneric omul nu poate vedea. Iar Dumnezeu Tatăl, în milostovirea și iubirea Lui, revarsă Lumina Sa prin Fiul în Duhul Sfânt spre iluminarea lumii, pentru a avea viață în ea. Lumina cea în trei străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, după Sf. Simeon, strălucește de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt să ilumineze lumea nevăzută și văzută cu toate creaturile din universul fizic în care trăim. După cum Dumnezeu este Unul, dar întreit în Persoane, tot așa și Lumina Treimică este Una în trei strălucirii, prin cele trei Per-soane ale Sfintei Treimi: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Iar după Sf. Grigore de Nazianz, Lumina unică divină și necreată este numită și în trei Sori a Sfintei Treime: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și luminează cele două lumi. În legătură cu fondul pla-tonic al comparației dintre Dumnezeu și soare la Sf. Grigore de Nazians (Ilarion Alfeyev, Sf. Si-meon N. Teolog, op. cit., p. 211, vezi Moreschini, „Platonismo’’, p. 1369 sq), Sf. Grigore mai scrie și despre cei trei Sori în cele două lumi: nevăzută și văzută, zicând că: „Ceea ce e soarele pentru făpturile sensibile este Dumnezeu pentru cele inteligibile: cel dintâi luminează lumea văzută, iar Cel de-al doilea pe cea nevăzută’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., p. 211, apud Sf. Grigore de Nazianz, Discursul 21, 1, 13-15 (112). Ce minunată asemănare a Luminii unice a Sfintei Treimi, de către Sf. Grigore de Nazianz, în trei Sori: în Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, iar la Sf. Simeon Noul Teolog că Lumina unică a Treimii este Lumina cea în trei străluciri: în Tată și în Fiul și în Duhul Sfânt, pentru a putea fi înțeleasă de mintea omenească Lumină unica a Sfintei Treimi. Fiecare Persoană a Unicului Dumnezeu în Treime este ca un Soare care luminează și strălucește dinAceași Unică Lumină necreată a Sfintei Treimi. Pe această linie, Scriptura revelază că, „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus (Hristos Iisus) (Luca 1, 78) Iar Sf. Simeon N. Teolog dezvoltă concepția Sf. Grigore despre cei doi Sori, zicând că: „Dumnezeu a făcut dintru început două lumi: vizibilă și invizibilă… și luminate de doi sori: unul sensibil și altul inteligibil; și ceea ce este soarele (de pe cer) pentru cele sensibile și vizibile, aceasta este Dumnezeu pentru cele invizibile și inteligibile…lumea sensibilă și toate cele din ea sunt lumi-nate de acest soare vizibil (de pe cer), iar cealaltă, adică lumea inteligibilă și cele din ea, sunt lumi-nate și strălucite de Soarele (Dumnezeu) inteligibil al dreptăți’’ (IlarionAlfeyev, Sf. Simeon N. Teo-log, op. cit., p. 211, apud cf. Mal. 4, 2: cap. 2, 22-25. Imnul 1, 9-2). Astfel după Sf. Simeon, istoria întreagă a lumi este o neîncetată descoperire a lui Dumnezeu ca Lumină, în revelarea Scripturii: „Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este….” (Efes. 5, 14). Și scrie că tot „Lumina dumnezeiească i-a creat pe îngeri’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., p. 212, apud la Sf. Simeon n. teolog, Imnul 38, 37-40), care „sunt lumini secunde’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., op. cit., p. 212, apud Sf. Simeon N. Teolog, Imnul 50, 150-152 ; cf. Disc. etic 1, 5, 79-83) Referitor la dogma Sfintei Treimi, Sf. Simeon care a avut experiența vederii lui Dumnezeu în lumină, scrie că nu se poate spune că în Treime este un primul, un al doielea și un al treielea: „Nici Tatăl nu este primul, deși este pricinuitor al Fiului, nici Fiul al doielea, deși vine din Tatăl, nici Du-hul al treilea, deși El purcede din Tatăl’’ (Vasili Krivoșein, Viața și învățătura duhovnicească ale Sf. Simeon Noul Teolog, ed. IBM al BOR, București, 2005, trad. lb. franceză de pr. Prof. dr. Ioan-Vasile și Ierom. Gheorghe Ordan, p. 282, apud Sf. Simeon N. Teolog, Teol. 1, 124-126). Sf. Si-meon mai scrie în alt loc că: „Sfântul Duh purcede din Tatăl (Ioan 15, 26), fiind întru totul de aceeași fire cu Tatăl și cu Fiul, de o ființă și unit cu El, la fel de închinat și de mărit împreună cu El, de către toată suflarea’’ (Ilarion Alfeyev, Sf. Simeon N. Teolog, op. cit., p. 282, apud Sf. Simeon N. Teolog, Teol. 2, 202-204). Scripturile următoare vor confirma afirmațiile Sf. Simeon N. Teolog, prin cuvintele Mântuitorului, zicând: „…ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl’’ (Ioan 10, 38). „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem’’ (Ioan 10, 38). „Iar când va veni Mângâie-torul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul devărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine (Iisus)’’ (Ioan 15, 26). La Sf. Simeon N Teolog importanța teologiei luminii consta în aceea că acest cuvant de - Lu-mina - este primul nume sau atribut dat lui Dumnezeu, după arătările Sale în lume, în urma revelării Scripturii: „…Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). În conti-nuare, Sf. Simeon N. Teolog, în vederea luminii dumnezeiești, scrie că, „Dumnezeu este „lumina triplă în unitate dar lumina unică în Treime….ea este indivizibilă între cele trei Persoane, fară con-fuzie.” „Lumină Întreită în Una și Una în Trei; căci amândouă, şi Unimea și Treimea, sunt o Unică Lumină: Tată, Fiu și Duh, netăiată în Trei Persoane unite fără contopire, prin firea dumnezeiască, ca şi prin obârşie, slavă, putere si voinţă’’ (Sf. Simeon, N. Teolog, Imnul 23, p. 79, ca şi în Imnul 28, p. 174: „Treime neîmpărţită, Unime neamestecată, o Lumină tri- ipostatică, Părinte, Fiule şi Duhule; precum şi expresia foarte sugestivă din al treilea Discurs teologic, p. 98: „Unimea Luminii Trei-mice”). Astfel, „Cele trei (Persoane din Treime) sunt o singură Lumină, nu separată ci unită fără con-topire în Trei Persoane’’ (Imnul 33 , p.199). „Lumină este Tatăl, Lumină este Fiul, Lumină este Sfântul Duh’’ (Discursul 10 etic, p. 323 şi în Disc. 3, teologic, p. 98). Sf. Simeon mai afirmă că lu-mina divină pe care a văzut-o este de fapt Sfânta Treime. Dumnezeu este cu adevărată lumină și Creatorul oricărei lumini, în afirmația Sf. Simeon în expresia: „Tu, Dumnezeul meu ești lumina mea”. Prin urmare, fiecare Persoană a Sfintei Treimi, este Lumină din aceeași Lumină unică a Treimii Celei de o ființă și nedespărțită. Și precum scrie Sf. Simeon că „Tu, Dumnezeul meu ești lumina mea”, tot așa trebuie să avem credința și noi, afirmând cu tărie, că numai „Tu, Dumnezeul meu ești lumina mea”, Care luminezi pe tot omul ce vine în lume (Ioan 1, 9). Trăind în lumină și propovăduind că „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?’’ (Psalm 26, 1). Sf. Simeon scrie în Rugăciunea dinaintea Sfintei Împărtășanii: „Cu adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele Dumnezeiești și îndum-nezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminezi lumea’’ (Cartea de rugăciuni, Mica prăvălioară, tipărită cu binecuv. ÎPSfințitului Ius-tinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, p. 426). Logic, putem zice la fel și să ne și rugăm, zicând: despre Tatăl Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, sau despre Duhul Sfânt, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri. Ori, Tatăl, Cel ce este din Lumina cea cu trei Sori, ori Fiul din Lu- mina cea cu trei Sori, ori Duhul Sfânt din Lumina cea Unică în trei Sori: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Care luminează în cele două universe: ceresc și fizic ca să aibă viață în ele și să nu trăiască în întu-neric, care aduce moartea, fiindcă viața a toate creaturile poate exista numai și numai în lumină.