Romanian Times | Iunie 2026

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Obsesia „independenţei şi suveranităţii naţională” era leitmotivul a ceea ce numesc ideologia română sub Ceauşescu. Colecţia de mitologeme indigeniste care era servită drept istorie naţională. Se impunea un izolaţionism autarhic şi se construia un mit identitar menit să izoleze România într-o colivie (ori celulă) ermetic închisă. Pe măsură ce reformele gorbacioviste avansau, Ceauşescu era tot mai vehement apărătorul „suveranităţii” înţeleasă drept apărarea„romanismului”.„Romanismul” era echivalent cu devotamentul pentru „patria socialistă” şi „Iubitul conducător”. „Tradiţia” era fetişizată. Idolatrizată. De fapt, simplificată abuziv şi redusă la o caricatură de „specific naţional”. Blaga ar fi fost îngrozit. Ceauşescu se înţelegea perfect cu Todor Jivkov care apără „specificul naţional bulgar” şi cu Erich Honecker care conducea Comitetul pentru Aniversarea a 500 de ani de la naşterea lui Martin Luther. Parafrazând faimoasa formulare alui Samuel Johnson, şovinismul este întotdeauna refugiul nemernicului. Patriotismul dictatorilor este specios. Artificial, strident, fals. Stalin nu a fost un patriot rus. Un patriot rus nu-l ucide pe Osip Mandelștam, nu o prigoneşte pe Anna Ahmatova, nu desfiinţează genetica de dragul şarlatanului Lîsenko. Ceauşescu nu a fost un patriot român. Maduro nu este un patriot venezuelean. Orban nu este un patriot maghiar. Georgescu, Simion, Neamţu şi Șosoacă nu sunt patrioţi români. Un patriot real nu transformă patria în marfă. Închiderea frontierelor teritoriale este acompaniată negreşit de impunerea graniţelor mentale. România trebuia făcută imună la „virusul disidenței”. Orice, dar nu sindicate libere şi autoguvernate precum Solidaritatea .Orice, dar nu Charta 77. Orice, dar nu asociaţii informale. Două teme îi irită cu precădere pe adversarii societăţii deschise. Drepturile omului şi memoria trecutului totalitar. Onoarea, demnitatea, empatia, inteligența istorică, claritarea morală sunt ceea ce mitografii reţelelor putiniste încearcă să distrugă. Sursa: putereaacincea.ro Obsesia „independenţei şi suveranităţii naţionale” In memoriam Matei Călinescu Cei 144,000 israeliți pecetluiți pe frunte (continuare din pagina 5) Sursa: putereaacincea.ro 06.06.2026 Pe 15 iunie 2026, Matei Călinescu ar fi împlinit 92 de ani. A fost una dintre legendele tinereţii mele . Citisem Zacharias Lichter , acea carte miraculoasă, magică şi misterioasă despre care încă mă întreb cum de a fost posibil să apară în România lui Ceauşescu. Ştiam că trăieşte în StateleUnite, că este profesor la o mare universitate, că nu-şi ascunde vederile antitotalitare. Ne-am întâlnit prima oară la NewYork, în 1988, la un simpozion despre situaţia din România organizat de Freedom House. Dezbaterea a fost publicată ca volum, în martie 1989, cu titlul România: A Case of Dynastic Communism . Între participanţi, Mihai Botez, Andrei (Bambi) Brezianu, Nestor Ratesh, Gheorghe (Gyuri) Sencovici, Dorin Tudoran. Cartea beneficia de ogrăitoare copertă, precumşi de ilustraţii datorate graficianului Eugen Mihăescu. Intervenţia lui Matei a fost remarcabilă prin rigoarea analitică şi francheţea opiniilor. Nu era un exerciţiu entomologic. Comunismul dinastic nu era o abstracţie ori un exponat de muzeu. Accentuez acest lucru tocmai pentru a face necesarele distincţii dintre cei care atunci vorbeam, ne asumam riscurile ce decurgeau din opoziţia deschisă, participam sub nume propriu la astfel de evenimente şi cei care tăceau. Unul chiar mi-a spus fără urmă de jenă: “Ce vrei de la mine? Eu am familie în țară!” Ca şi cum noi nu aveam. Un asemenea “viteaz de după război” a scos chiar un volum menit să denigreze memoria lui Mihai Botez. Am rămas apropiat prieten cu Matei în deceniile care au urmat. Am avut câteva proiecte comune, unele s-au realizat, altele, din vinamea, au tot fost amânate. În anul pe care l-a petrecut la Washington, ca bursier la Woodrow Wilson International Center for Scholars, ne vedeam des, cel puţin o dată pe lună. Am mers împreună să cinăm cu Corneliu Coposu la Anca şi Richard F. Hassing. Când s-a întors la Bloomington ne-a dăruit, lui Mary şi mie, televizorul său cu un ecran imens. După trei ani, avea să fie primul televizor din viaţa lui Adam, născut în august 1995. Pe acel ecran i-a cunoscut peArthur, pe Barney, pe Franklin. Matei şi cu mine am avut câţiva prieteni dragi comuni. În primul rând, Christina Zarifopol Illias. Ne-am văzut adeseori în casa ei şi a lui Lukey de pe Morningside Drive din Bloomington, precum şi la Matei şi Adriana (Uca) din acelaşi oraş universitar. Îmi amintesc de un weekend petrecut acolo împreună cu Sever Voinescu, pe atunci consul general al României la Chicago. În casă la Matei l-am cunoscut şi m-am împrietenit cu Mihai Spăriosu. Într-o scrisoare, Matei îmi spunea că România trăieşte sub semnul lui pseudo. în această trişare permanentă, în acesta nesfârşită măsluire a cărţilor vedea el cauza tragicomediei naţionale. Matei era un lovinescian, credea că viitorul României nu poate fi democratic dacă instituţiile rămân doar faţade, refugii şi trambuline pentru orgolii hipertrofiate. Pseudo-partide, pseudo-academii, pseudo- glorii… P.S. Matei ar fi fost, sunt sigur, un susţinător al reformelor iniţiate de Ilie Bolojan. Cred că, liberal fiind ca structura ideatică, ar fi fost încântat că PNL îşi regăseşte vocaţia care i-a dat statutul de partid istoric. Voi face aici o succintă comparație între cei 144 mii și Biserica lui Christos Domnul conform Sfintelor Scripturi: Sfinții din Necazul cel Mare Pe lângă cei 144 mii pecetluiți anticipăm al doilea grup, Sfinții din Necazul cel Mare care nu vor fi pecetluiți, nu L-au urmat pe Miel, dar vor fi răscumpărați prin sângele lui Christos Domnul în baza mărturiei credinței lor, dar având parte de o moarte rapidă nu vor mai avea șansa de a-L urma pe Miel. Sfinții din Necazul ce Mare nu vor face parte din Biserica lui Christos Domnul. Vor fi dintre evrei și neamuri. Aveți aici, în baza relatării Sfintelor Scripturi, succint, diferența dintre Biserica lui Christos Domnul (prezentată la timpul prezent: pozițional, progresiv și final) și Sfinții din Necazul cel Mare (prezentată de Ioan, în descoperirea dinApocalipsa): Detalii le puteți găsi în carte ori le putem discuta, pe suportul Sfintelor Scripturi, dacă mă căutați prin telefon, text, email. ” Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37). de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com