Romanian Times | Iunie 2026

Cultură 9 Farmecul melancolic al culturii de Andrei PLEȘU ROMANIANTIMES Există în melancolie o structurală ambiguitate. Ea este simultan stăruinţă optică şi dezafectare, interes pentru lucruri şi distanţare de ele. „Ori de cîte ori văd un colţ de stîncă, o vale, un plai acoperit cu iarbă proaspăt răsărită, sau podoaba cu chip felurit a copacilor, sau crinii de la picioarele mele, îndoit înzestraţi de natură căci sînt şi frumos mirositori, şi împliniţi la culoare, ori de cîte ori văd în depărtare marea spre care se îndreaptă nori rătăcitori, sufletul mi se umple de o tristeţe care nu e fără de plăcere.“Cuvintele acestea au fost scrise în veacul al IV-lea al erei noastre de Grigorie de Nyssa. Voluptatea întîlnirii cu lumea creată e nedisimulată. Dar în alcătuirea acestei voluptăţi desluşim un difuz inconfort, un sîmbure amărui, care nu este, e drept, ,,fără de plăcere“. Într-un anumit sens, avem aci o primă definiţie a melancoliei. Căci, cum vom vedea, ea poartă, în toate manifestările ei, marca unui persistent echivoc. E tragică şi desfătătoare deopotrivă. Tragicul naturii […] dă o specifică dimensiune sensului ei „iniţiatic“, o dimensiune care lipsea iniţierilor de tip franciscan. Franciscanismul utiliza natura drept instrument al unei iniţieri prin iubire. Penitenţa în sălbăticie va fimai apropiată de scenariile iniţiatice tradiţionale, în măsura în care va cultiva natura ca pe ambianţa cea mai adecvată a riscului, a punerii la încercare. Natura – de preferinţă deşertică – va deveni un echivalent al deşertului lumii. Ca atare, ea va fi bîntuită de demoni, de tentaţii, de capcane. Te retragi în pustia ei pentru a rezista şi pentru a te purifica prin rezistenţă: în cîmpul naturii nu e loc decît pentru „războaiele“ stîrnite de spiritele răului şi pentru o disperată şi neîntreruptă rugăciune. […] Există în melancolie o structurală ambiguitate. Ea este simultan stăruinţă optică şi dezafectare, interes pentru lucruri şi distanţare de ele. E încăpăţînarea de a privi – am spune fatalitatea de a privi – conjugată cu suferinţa de a nu putea iubi pînă la capăt obiectul privit. O hyperionică răceală intră, s-arpărea, însferamelancoliei, dar o răceală care nu se împacă cu sine, ci aspiră neîncetat la propria ei dizolvare. Înţeleasă astfel, melancolia începe să semene cu ceea ce Kierkegaard înţelegea prin „angoasă“. Kierkegaard însuşi ne îngăduie să facem această apropiere de vreme ce, la un moment dat, el îl lăuda pe Hamann pentru a fi caracterizat angoasa drept „melancolie sacră“. Or, pentru Kierkegaard, angoasa era „o antipatie simpatizantă“ şi o „simpatie antipatizantă“ trăită de omul creat, în umbra păcatului originar. E firesc deci ca, pentru urmaşii lui Adam, farmecul melancolic al naturii să stea tocmai în acel amestec de „familiar“ şi „îndepărtat“ socotit de Schopenhauer a fi farmecul inimitabil al muzicii. Ei vor iubi desigur natura, iar iubirea lor nu va avea energia frustă a emotivităţii spontane, ci va fi tot mai categoric complicată de sentimentul unei ireversibile înstrăinări de natură. Cu alte cuvinte, iubirea pe care am *** numit-o„tristanescă“ anaturii e iubireaunei depărtări. Nu e o iubire tristă căci – cum simţeaGrigorie deNyssa – ea se contopeşte cu plăcerea. E o iubire melancolică, sobră, la egală distanţă de elegia lacrimogenă ca şi de pitorescul frivol. Un pathos rece – dacă o asemenea formulă se poate accepta – face marca ei specifică. Am spune, recurgînd la o imagine argheziană, că pentru cugetul melancolic natura e „apropiată sieşi şi totuşi depărtată, logodnică de-a pururi, soţie niciodată“. Pictorul aservit acestei stări nu aspiră la indistincţia unei frenetice contopiri cu natura, ci preferă suspensia purei virtualităţi, a promisiunii veşnic inactuale, a distanţei postulate fără a fi parcursă. Iar Arghezi nu ne-a ieşit în cale întîmplător. Căci într-o cunoscută poemă intitulată tocmai „Melancolie” el dă nici mai mult, nici mai puţin decît parafraza lirică a acelei antipatii simpatizante sau simpatii antipatizante recomandate de Kierkegaard drept semn distinctiv al angoasei melancolice: ,,Iar acum c-o văd venind, aş voi să mi se pară“ – declară poetul, surprins negativ de rezolvarea iminentă a aşteptărilor sale de îndrăgostit. (continuare în pagina 22) Secretarul general al NATO,MarkRutte, a respins sugestiile potrivit cărora Statelor Unite s-ar distanța de Alianța Nord-Atlantică după ce și-a ajustat contribuțiile la modelul de forțe al NATO, afirmând că Statele Unite rămân pe deplin angajate în apărarea colectivă și scopul este acela de a construi o Europă mai puternică în cadrul Alianței. Într-o conferință de presă susținută la sediul NATO înainte de reuniuneaminiștrilor apărării, Rutte a apreciat că schimbările din ultima perioadă în privința angajamentelor militare americane față deAlianță nu ar trebui interpretate ca o retragere a SUAdin Europa. Cu toate acestea, secretarul general a precizat că reuniunea miniștrilor apărării – una pregătitoare a summitului NATO de laAnkara de luna viitoare – are scopul de a construi o Europă mai puternică în cadrul Alianței. „Aliații vor demonstra progresele înregistrate în construirea unei Europe mai puternice în cadrul unui NATOmai puternic.Avemnevoie de mai multe forțe, de mai multe resurse și de o bază industrială mult mai solidă.Aceasta înseamnă creșteri constante ale investițiilor în apărare și o împărțire mai echitabilă a responsabilității pentru securitatea noastră colectivă. În perspectiva summitului de la Ankara, aliații vor evidenția modul în care își îndeplinesc angajamentele asumate anul trecut la Haga”, a declarat Mark Rutte. Precizările lui Rutte apar pe fondul faptului că presa americană a relatat că Statele Unite intenționează să reducă semnificativ numărul de avioane și nave de război pe care le pun la dispoziția NATO pentru operațiunile din Europa. În același timp, presa germană a informat că această diminuare include o treime din cele 150 de avioane de luptă americane F-16 și F-15desemnatepentruNATO, precumși aeronavede realimentare înaer și de recunoaștere, bombardiere și drone. Potrivit relatărilor, va fi retras și un submarin capabil să lanseze rachete de croazieră, precum și unul dintre cele două grupuri de luptă ale portavioanelor. „Probabil ați văzut știrile privind ajustarea de către Statele Unite a contribuțiilor lor la modelul de forțe al NATO. În unele cazuri, acest lucru a fost prezentat ca o problemă – ca și cum SUA s-ar îndepărta de aliații săi. Dar aceasta nu este realitatea „Statele Unite au precizat clar că sunt angajate față de NATO”, a asigurat Rutte. El a afirmat căWashingtonul se așteaptă ca aliații europeni și Canada să își asume o parte mai mare a responsabilității pentru apărarea convențională, recunoscând în același timp că SUAtrebuie să facă față și provocărilor de securitate din alte regiuni. „Vedem că aliații europeni și Canada sunt pregătiți, dispuși și capabili să facă mai mult”, a spus Rutte. Potrivit lui Rutte, schimbările vizează responsabilitățile din cadrul modelului de forțe al NATO în cazul în care planurile de apărare ale Alianței ar fi activate, și nu desfășurarea actuală a trupelor și mijloacelor americane. DeciziaSUAastârnit temeri căEuropaarputeadeveni vulnerabilă înfațauneiRusii agresive, în contextul întrebărilor privind angajamentul președintelui american Donald Trump față de Alianță.Mai mulți diplomați europeni au insistat că Europa poate compensa capabilitățile pe care SUAle reduc, dacă i se oferă suficient timp pentru a acoperi aceste lacune. „Din punct de vedere istoric, dependența de SUA a fost excesivă. Acum, Statele Unite și-au ajustat contribuțiile asumate, iar alți aliați au făcut un pas înainte pentru a contribui mai mult”, a declarat și Rutte. Mark Rutte asigură că noul model de forțe NATO nu echivalează cu retragerea SUA: La Ankara vom arăta progresele construirii unei Europe mai puternice în NATO Șeful NATO a spus că Statele Unite au „precizat clar că descurajarea nucleară americană rămâne solidă” și că „este esențial ca Europa și Canada să facă mai mult pe componenta convențională, înțelegând că SUAau obligații la nivel global de care trebuie să țină cont”, a adăugat el, în ceea ce întruchipează filosofia conceptului NATO 3.0. Liderii din țările NATO se pregătesc pentru un summit cu Donald Trump în Turcia luna viitoare, la care Europa dorește să demonstreze că își respectă angajamentul de a crește cheltuielile pentru apărare. Președintele american a confirmat că va participa și se așteaptă să se discute despre o reformă profundă a organizației. Existau îngrijorări că războiul cu Iranul ar putea umbri summitul, după ce Trump i-a criticat pe aliații europeni pentru reacția lor la conflict, însă acordul încheiat deWashington și Teheran și semnalele pozitive în dialogul dintre președintele american și omologii occidentali de la summitul G7 de la Evian-les-Bains ar putea preveni adâncirea acestor divergențe cu aliații. caleaeuropeana.ro / 17.06.2026 Într-un moment în care securitatea Mării Negre și echilibrul global de putere trec prin transformări profunde, cooperarea dintre Turcia și România în cadrul NATO capătă o importanță strategică tot mai mare, a transmis sâmbătă, 20 iunie, președintele Turciei Recep Tayyip Erdoğan, la o ceremonie la Șantierul Naval din Istanbul, unde a participat alături de președintele României Nicușor Dan și în cadrul căreia corveta HISAR „Contraamiral August Roman” produsă de Turcia a intrat în serviciul Forțelor Navale Române. Erdoğan a evidențiat potențialul de colaborare între cele două state în regiunea Mării Negre. În acest context, el a afirmat că platformele navale livrate – o corvetă pentru Forțele Navale Române și una pentru forțele turcești – vor contribui nu doar la capacitățile naționale ale celor două țări, ci și la stabilitatea regională și la misiunile comune din cadrul NATO. Cei doi șefi de stat au avut o întrevedere bilaterală, pe agendă figurând și pregătirea summitului NATO de laAnkara din 7-8 iulie. În discursul său, Recep Tayyip Erdoğan a subliniat transformările profunde prin care trece sistemul internațional și a afirmat că statele care nu își consolidează capacitățile de apărare riscă să își piardă relevanța în noua arhitectură globală de securitate. Acesta a descris perioada actuală ca fiind una de tranziție profundă, comparabilă cu momentele de reconfigurare strategică de după Războiul Rece și a subliniat că industria de apărare reprezintă elementul central al strategiei naționale a Turciei și a evidențiat evoluția semnificativă a sectorului în ultimele două decenii. Corveta HISAR produsă de Turcia a intrat în serviciul Forțelor Navale Române