Romanian Times | Iulie 2026

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Aurel Sas DUMNEZEU TATĂLESTE IZVORULLUMINII NECREATE, PRECUM ESTE ȘI CAUZANAȘTERII FIULUI ȘI PURCEDERII DUHULUI SFÂNT Cap. III - DUMNEZEUTATĂLESTE LUMINĂ, ÎN UNICALUMINĂASFINTEI TREIMI (10) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI Despre dogma Sfintei Treimi în trei străluciri: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt (continuare din numărul trecut) Persoanele Sfintei Treimi sunt egale între ele căci sunt de o ființă și de o dumnezeire, iar Tatăl are calitatea de cauză pentru căTatăl este cauza Fiului, căci Fiul se naşte dinTatăl, nu Tatăl din Fiul; şi Duhul purcede negrăit din Tatăl mai înainte de toţi vecii; deci cauza amândurora acestor Ipostasuri din Sfânta Treime este Tatăl. Deci, Tatăl este mai mare prin calitatea Sa de cauză, dar nu cu Dumnezeirea față de Fiul și față de Duhul Sfânt. Iar când Domnul Iisus zice că: „...Tatăl este mai mare decât Mine” (Ioan 14, 28), este înțelesul în învățătura Bisericii cu referire la calitatea de cauză a nașterii și purcederii și nicidecum cu Dumnezeirea, de vreme ce sunt deoființă și când ne referim la calitatea Fiului Iisus, de Fiu al Omului (Matei 11, 9) și nu de Fiu al lui Dumnezeu, cum arată și Sf. Simeon Noul Teolog. Calitatea lui Iisus de Fiu al Omului, este în urma întrupări în omenire când: „Cuvântul (Fiul) S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14) Iar egalitatea Fiului cuTatăl ne este revelată de Însuși Domnul când zice: „Eu şi Tatăl Meu una suntem”( Ioan 10, 30). Zicând că „una suntem”, arată identitatea fiinţei, pentru că sunt de o fiinţă. Iar când Mântuitorul îi răspunde lui Filip, apostolul Său, zice: „Filipe, atâta vreme fiind cu Mine n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl?” (Ioan 14, 8-11). Așa Tatăl ca și cauză este și cauza izvorul vieții și luminii prin Fiul în Duhul Sfânt spre luminarea lumii, cu „...lumina vieții” (Ioan 8, 12), ca lumea să aibă viață în ea și ca oamenii să umble ca „...fii ai luminii” Efes. 5, 8), întru asemănarea cu Creatorul lor Dumnezeu, Care este lumină și în Care nu este nici un întuneric (1 Ioan 1, 5) Acum este și mai clar și luminos că, acolo unde Domnul zice că: „Tatăl Meu este mai mare decât Mine”, arată calitatea de cauză , că Tatăl naște pe Fiul și purcede pe Duhului Sfânt. Iar unde zice: „Eu şi Tatăl una suntem”, arată identitatea fiinţei, că sunt de o fiinţă. Iar acolo unde zice: „Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine...” (Ioan 14, 11), arată nedespărţirea fiinţei Dumnezeiești . Că nu S-a despărţit niciodată Tatăl cu fiinţa de Fiul şi de Duh Sfântul și nici invers. Iar acolo unde zice: „Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei” (Ioan 17, 10), arată cele ce sunt de obşte Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, adică voia, dumnezeirea, domnia, de-o- ființimea (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 18). De măreția tainelor lui Dumnezeu și a lucrărilor Sale, ne prezintă Duhul Sfânt prin Scriptura care zice: „Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu (Fiul, Iisus Hristos) S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (1 Tim. 3, 16). Această taină a întrupări Fiului în umanitate, al purcederii Duhului Sfânt, alături de taina dogmei Sfintei Treimi, au misterele lor divine și le putem înțelege numai prin rațiunea luminată de unirea cu credința în Duhul Sfânt, fiindcă sunt ale „...dreptei credințe...” (1 Tim. 3, 16) în Dumnezeu. Referindu-ne la comparatiile patristice, Sf. Simeon spune despre Fiul: „Cum iese El (Fiul ) din Tatăl? Cum iese cuvântul din minte. Cum se separă de El? Ca glasul de cuvânt. Cum se întrupează? Precum cuvântul scris. Așa este Dumnezeu în Sfânta Treime o Singură și Unică Lumină. Cu ajutorul judecăţii sănătoase să încercăm a explica Dogma Sfintei Treimi şi a pricepe şi alte taine din marele adevăr al dumnezeirii creştine. Dogma credinţei creştine învaţă că Fiul se naşte din Tatăl şi Duhul Sfânt purcede din Tatăl mai înainte de toţi vecii, adică din eternitate. Cum se poate aceasta? Ne răspunde Domnul: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă’’ (Luca 1, 37). Iar omenește iarăși nu este cu neputinţă de răspuns: Fiul s-a născut din Tatăl, în asemănare, cum se naşte cuvântul dinminte şi Duhul Sfânt purcede dinTatăl cumpurcede fapta din voinţă. Cuvântul se naşte din minte, nu purcede; şi fapta purcede din voinţă, nu se naşte. La fel se naşte Fiul şi purcede Duhul Sfânt din Tatăl. Dumnezeu Tatăl este soarele universului, care există din veşnicie. Fiul este lumina de la Tatăl care a venit în lume ca să ne lumineze calea spre veşnicie, iar Duhul Sfânt este căldura care vine de la Tatăl ca să ne încălzească inimile şi să aprindă în ele dorul și iubirea lui Dumnezeu.Astfel, cum soarele cu lumina şi căldura una sunt, la fel una sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în Preasfânta Treime, în trei Străluciri după Sf. Simeon N. Tolog sau în trei Sori după Sf. Grigore Teologul. Aceasta este învăţătura despre dogma Sfântei Treimi, ca să putem înțelege exitența lui Dumnezeu în Sfântă Treime cât și lucrările Sale mari și tainice, ale Persoanelor Sfintei Treimi, iar în cazul prezentei teme, să putem înțelege, cum Tatăl este izvor de Lumină divină necreată și cum tot așa este izvor de Lumină necreată și Fiul și Duhul Sfânt, precum izvor de Lumină divină necreată este Dumnezeu în Treime. Si toate aceste lucrări tainice și dumnezeiești sunt așa pentru că, Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, sunt deoființă și nedespărțite și astfel sunt un Singur izvor de viață și lumină: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. (Psalm 35, 9), precum ziua vedem lumina în lumina soarelui. Sf. MaximMărturisitorul zice către Talasie: „Cunoştinţa Sfintei Treimi şi a Celei de o fiinţă Treimi este sfinţire şi îndumnezeire pentru îngeri şi pentru oameni”. Este de mare nevoie să cunoaştem despre Sfânta Treime cât este cu putinţă omului, însă prioritară în cunoaștere este credința și iubirea. Dar oricât ar învăţa oamenii, nici îngerii, nici Heruvimii, nici Serafimii nu pot dogmatiza şi teologhisi despre Sfânta Treime cât trebuie și deplin. Dar toţi suntem datori să învăţăm cât putem despre Sfânta Treime”, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Înțelegerea Bibliei și descoperirea lui Dumnezeu ca izvor de viață și lumină Autorul Bibliei este Dumnezeu în descoperirea Scripturi: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Tim. 3, 16-17). Iar cel ce vrea s-o înţeleagă trebuie să dobândească mai întâi roadele Duhului Sfânt prin viața trăită în Hristos, care iarăși în revelarea Scripturii sunt în număr de 10, după cum urmează: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Gal. 5, 22-23). De ce? Ne răspunde Scriptura care zice: „Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (2 Petru 1, 20-22). Aici aflăm că Dumnezeu autorul Bibliei sau a Sfintei Scripturi a scris cărțile Bibliei, atât ale Vechiului cât și ale Noului Testament prin „…oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu, au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (2 Petru 1, 20-22). Când răsare soarele se aprind de lumină mai întâi piscurile cele înalte ale munţilor, tot astfel, „…Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78), Hristos Iisus, Soarele Dreptăţii și Soarele luminii necreate și divine, care răsare fiecărui credincios din cuvintele Bibliei, lumineazămai întâi toate inimileminţile să devină cuarte, spre dobândirea înțelegerii și a cunoașterii de la Dumnezeu „Cel ce învaţă pe om cunoştinţa” (Psalm 93, 10). Astfel, credincioșii cu trăirea „…în legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2) și așa în roadele Duhului Sfânt, amintite mai sus, pot înțelege Biblia, dar cei necredincioși și în posedarea sau roadele duhurilor rele de la Diavolul, în revelarea Scripturilor, nu pot înțelege Biblia. Iar duhurile rele în descoperirea Scripturilor sunt în număr de 17, după cum urmează: „Iar faptele trupului (cu duhurile rele) sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălarea, Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precumdinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 19-21). În continuare, Scripturile descoperă alte duhuri rele, în care vedem oamenii necredincioși de azi, cum sunt purtați de ele: „Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 6, 9-10). Păcatul unde zice că „nici sodomiții…. nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (1Cor. 6, 9-10), este definit de Scripturile care zic: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine” (Rom. 1, 26-28).