Biserica Confiscată - Marian Mușat

100 Marian Mușat Dacă oamenii plecau acasă vorbind despre predicator, însemna că predica ratase ținta. Dacă plecau vorbind despre Hristos, atunci Cuvântul își făcuse lucrarea. Rahela zâmbește când își amintește și de disciplina din casă. — „Tăticul nu ne bătea. Mama era mai iute. Ea ne amenința: «Lasă că îi spun eu lui tată-tu!» Și când hotăra că trebuie pedeapsă, zicea: «Fără zece curele nu scăpați!» Se tot adunau curelele... Eu n-am fost bătută niciodată. Pe băieți i-a mai altoit.” Apoi tace. Parcă își caută amintirile. — „Atât îmi mai amintesc...” Dar, de fapt, nu era puțin. Din copilăria ei au rămas două imagini. Cureaua pe care mama o tot număra. Și versetul de pe amvon pe care tatăl ei nu l-a lăsat niciodată să fie uitat. Poate că acesta spune cel mai bine cine a fost Petre Popescu. Un om care a înțeles că, atunci când un predicator urcă la amvon, oamenii nu vin să-l vadă pe el. Vin să-L vadă pe Hristos.