Biserica Confiscată - Marian Mușat

101 Biserica confiscată „Tata mi-a pus mistria în mână și nu am mai lăsat-o!” În familia Popescu, Tică ține... cumpăna . Echilibrul. Ține balanța între fete și băieți. „Sunt la jumătate. Un băiat mai mare, două surori, încă două surori și un băiat. Și dintre băieți, tot cel mijlociu. Deci eu țin echilibrul. Și semăn cu tata. Toată lumea zice că sunt identic cu el. Și la fizionomie, și mai ales la temperament. Și tata era... activ, activ, activ.” Cum a rămas Tică pe buletin O întâmplare nostimă a fost cu numele lui. „Când m-am născut, s-a dus tata la primărie să mă declare. Și-l întreabă secretarul: Cum îi pui numele? Tică. Păi, zice ăla, care se făcea deșteptul, cu ochelarii pe nas: Tică, bine, bine, Tică, dar cum scriu eu aici pe certificat? Da’ ce, Tică nu se poate scrie? – zice tata.” Și a rămas numele Tică. Autodidactul cu bibliotecă de zidărie „Tata nu a avut școală de zidărie. A fost autodidact. Să știți că avea manuale. De zidărie, de dulgherie. Deși a pornit autodidact, când apărea un manual, îl cumpăra. Avea atelierul lui - cu mistrie, cu clie, cu cancioc. Avea și calapod. Iarna mai făcea altfel... lipea papuci. Avea cal, căruță, vaci și oi. Iarna se ocupa cu animalele și vara cu construcțiile. În anii ăia a fost activ, făcea de toate.”