Biserica Confiscată - Marian Mușat

13 Biserica confiscată Așezământul din curtea bisericii din Găujani nu s-a născut dintr-un proiect. S-a născut dintr-o frază a lui Petru Popescu: „Sora Ioana a rămas singură. Casa stă să cadă peste ea. Ar trebui să facem o cameră lângă biserică.” Din dragoste, nu din strategie. Ăsta e testul lui Isus: Mi-a fost foame, Mi-a fost sete... Biserica în prigoană. A doua pagină la Sinitean: prigoana sub Valerian. Ciprian, episcopul din Cartagina, fuge în pustie. Când aude că în oraș a izbucnit ciuma, se întoarce. Bolnavii erau aruncați în stradă de frică. Creștinii îi îngrijeau. Mulțimea striga: „Ciprian la lei!” El răspundea cu un pahar de apă rece. Exact metoda din Dosarul de Urmărire Informativă al lui Petru Popescu, fila 281-282 din 18.06.1985: „formarea la cetățeni a unei opinii de masă împotriva sa” și „măsuri de dezinformare, compromitere și descurajare”. Să strige satul: „Sectantul la lei!” Și Petru ce a făcut? S-a întors cu bomboane în buzunar pentru copii. A zidit gratis școala, dispensarul, podețe între oameni. Samson i-a dat Noul Testament torționarului. Asta e Biserica. Nu ripostează. Îngrijește. De asta n-au putut s-o omoare. Pagini dintr-o istorie sângerândă În Calvarul României creștine , Sergiu Grossu prezintă pagini dintr-o istorie sângerândă. Petre Popescu apare nominal. La poziția 108 semenționează: „Cf. periodicului Entr’aide et action dinmai-sep- tembrie 1985. Conformunei note din 24 august 1985, Petre Popescu a fost pus în libertate la două luni după condamnarea la închisoare.” Represiunea religioasă s-a abătut asupra confesiunilor neopro- testante ca o activitate dură, brutală, sistematică. Credincioșii au