Biserica Confiscată - Marian Mușat

14 Marian Mușat devenit victime ale terorii, intimidărilor, umilințelor, șantajului, tentativelor de corupție, cu scopul final: dispariția religiei din țară. Miliția intervenea în adunări, viola domiciliile credincioșilor și le aplica amenzi mari. Cel mai grav era că oficialitățile încercau prin constrângere să nimicească credința oamenilor, să-i despartă de biserica lor. Așa se explică faptul că dosarele deschise încă din 1962 pe numele lui Petre Popescu, cu sute de file, de ofițeri de Miliție și Securitate, cu rețele de informatori, sunt pagini din același calvar. Prigoana nu a fost accident. A fost sistem. De la 1948 la 1989. Iar Găujaniul e o filă locală din istoria națională. De ce a rămas? De ce nu s-a stins? Ioan Sinitean răspunde: pentru că biserica adevărată are patru ancore - Geneza, Adopția, Maturitatea și Mărturia. Găujaniul le-a avut: Geneza în 1939 cu Petru Bădiță la Racovița, Adopția când au venit frații de la Sibiu, Sebeș, Alba Iulia, Maturitatea când oamenii au lăsat băutura și tutunul și au început să muncească cu altă etică - cum spune Samson: „Se vede din avion bunăstarea”, și Mărturia când, deși biserica era grădiniță, ei se rugau prin case. Statul a luat basilica. N-a putut lua ekklesia. A confiscat clădirea pe 21 octombrie 1984 și a pus lacăt. Dumnezeu a ținut oamenii. Și peste 5 ani, în decembrie 1989, Petre a adunat tinerii și a recuperat-o. Pentru că ușa încuiată de un activist nu poate ține afară o biserică vie. De aici pornește drumul nostru spre Găujani ca o călătorie inițiatică - spre ce înseamnă să fii biserică atunci când nu mai ai biserică.