Biserica Confiscată - Marian Mușat

18 Marian Mușat ai Scripturii. Aceasta a fost lectura în care am crescut și școala care ne-a format caracterul. Mama ne spunea mereu: «Rugați-vă ca Dumnezeu să vă dea minte și înțelepciune.» Astăzi înțeleg și mai bine cât adevăr era în aceste cuvinte. Ca să faci alegeri bune, ai nevoie de înțelepciune. De aceea m-am rugat toată viața ca Dumnezeu să-mi dea înțelepciune.” În timp ce mașina urcă spre Găujani, îmi dau seama că nu călătoresc doar alături de un inginer agronom și de un fermier de succes. Călătoresc spre Găujani alături de omul care păstrează vie memoria tatălui său. La fiecare cotitură îmi arată câte un loc și, odată cu el, începe o altă poveste. — Aici mergeam cu vitele... Dincolo era fânețea noastră... Pe coama aceea treceam iarna prin zăpadă până la brâu... Nu vorbește despre un sat. Vorbește despre copilăria lui. Îl ascult și înțeleg că nu fac doar o deplasare de documentare. Mă întorc, prin ochii lui, cu aproape optzeci și cinci de ani în urmă. Locul care zidește oameni Găujani apare dintre dealuri. Câteva sute de suflete risipite pe coastele muntelui, oameni ai pământului, crescători de animale, lemnari și zidari care și-au câștigat dintotdeauna existența prin muncă grea. Și-au ridicat singuri casele din piatră și lemn, și-au cosit fânețele, și-au crescut copiii în respect pentru muncă și pentru rânduiala satului. Poate tocmai de aceea au înțeles mai bine decât alții ce înseamnă să zidești nu doar o casă, ci și o comunitate. Credeam că venisem să aflu povestea unei biserici. Aveam să descopăr că adevărata biserică nu fusese zidită din piatră. Fusese zidită în oameni. Iar în centrul acestei istorii urma să întâlnesc un nume rostit cu respect de aproape fiecare bătrân din sat: Petre Popescu. Nu era doar omul care ridicase biserica din