Biserica Confiscată - Marian Mușat

23 Biserica confiscată coasa și toiagul ciobanului decât cărțile. Tocmai de aceea, privind astăzi în urmă, pare cu atât mai uimitor că Dumnezeu a ales un asemenea om pentru a pune temelia unei comunități care avea să dăinuie peste opt decenii. Viața nu i-a fost deloc ușoară. S-a născut în anul 1900, în satul Găujani. Chiar la naștere și-a pierdut mama, iar la numai unsprezece ani a rămas și fără tată. Orfan de mic, a învățat repede că viața nu face daruri. Cu sprijinul surorii sale mai mari și prin multă muncă și-a câștigat existența, iar greutățile l-au maturizat înainte de vreme. La douăzeci de ani s-a căsătorit cu Maria Țăranu, femeia care avea să-i fie alături în toate încercările vieții. Nimic nu prevestea că acest gospodar dintr-un sat de munte avea să devină primul om din Găujani care își va mărturisi public credința baptistă și întemeietorul unei biserici. Schimbarea s-a produs în vara anului 1939. Plecat sezonier în comuna Racovița, din județul Sibiu, unde lucra ca ciurdar, Petru a aflat că urma să aibă loc un botez nou- testamentar. Curiozitatea l-a îndemnat să meargă. Auzise multe despre „pocăiți” și voia să vadă cu ochii lui ce se întâmplă. Nu ceremonia în sine l-a impresionat, ci mesajul pe care l-a auzit. Cântările simple, rostite cu bucurie, și predicarea Evangheliei i-au schimbat felul de a înțelege credința. Pentru prima dată descoperea că Dumnezeu îl cheamă pe om la o credință personală, asumată și trăită, nu doar moștenită prin tradiție. S-a întors acasă schimbat. La 7 aprilie 1940, la numai trei zile după nașterea fiicei sale Tabita, Petru Bădiță a fost botezat la Sibiu de pastorul și misionarul Petru Oprean. Curând după aceea, aceeași hotărâre a luat-o și soția sa, Maria.