Biserica Confiscată - Marian Mușat

24 Marian Mușat Odată cu botezul au început și încercările. Refuzul de a mai participa la ritualurile tradiționale ale satului a fost privit ca o sfidare. Preotul a cerut în repetate rânduri intervenția jandarmilor, iar Petru Bădiță a fost ridicat de acasă, dus din post în post și anchetat într-o perioadă în care cultele evanghelice erau privite cu suspiciune și adesea considerate indezirabile. Presiunile nu l-au făcut însă să dea înapoi. Dimpotrivă. În jurul lui au început să se adune și alți oameni care au primit mesajul Evangheliei. Toma Țăranu, Gheorghe Ispas, Gică Bradosu și alte familii au îmbrățișat aceeași credință. Astfel au luat naștere primele adunări baptiste din Găujani, ținute în casele credincioșilor, asemenea comunităților creștine din primul veac. Drumul pe care îl alesese avea însă să ceară un preț tot mai mare. Anii care au urmat au adus persecuții, marginalizare și multe încercări, dar și o creștere neîntreruptă a comunității. Ceea ce începuse prin mărturia unui singur om devenea, încetul cu încetul, o biserică vie. Prețul credinței Copilul îngropat la marginea ogorului Anul 1943 avea să lase una dintre cele mai adânci răni în viața lui Petru Bădiță. După numai trei ani de la botezul său și într-o perioadă în care prigoana împotriva credincioșilor evanghelici devenea tot mai apăsătoare, familia Bădiță a fost lovită de o tragedie cumplită: unul dintre copii, în vârstă de numai doi ani, s-a stins din viață. Pentru orice părinte, moartea unui copil este o durere greu de cuprins în cuvinte. În lumea satului românesc de atunci, exista însă o mângâiere pe care aproape toți o aveau: copilul era condus pe