Biserica Confiscată - Marian Mușat

28 Marian Mușat omul despre care tocmai am ascultat atâtea amintiri. Omul care și-a zidit viața pe credință înainte de a ridica ziduri din cărămidă. Omul care avea să înfrunte Securitatea fără să-și lepede convingerile. Încet, din hârtia îngălbenită de vreme, începe să se contureze un destin. Zidarul cu Biblia Portretul unui om care și-a zidit viața pe Hristos Fotografia îl surprinde pe Petre Popescu trecut de 60 de ani. Este slab, poate măcinat și de boală, de muncă și de post. Uscat ca o grindă de stejar pusă la uscat ani de zile. Umerii aduși puțin în față, ca la oamenii care au cărat mult cu spinarea: saci de ciment, poveri ale altora, ani de prigoană. Are părul tuns scurt, bărbătește, fără cochetărie. Timpul i-a nins pe tâmple, dar nu i-a stins privirea. Cămașa este simplă, din pânză groasă, de lucru. Întrezăresc antebrațele vânjoase, brăzdate de vene groase ca niște funii. Sunt mâini care cunosc greutatea. A cărămizii, a mistriei, a Bibliei pe care o ține acum la piept. Fundalul este un zid de cărămidă roșie, netencuit. Rosturile dintre cărămizi sunt adânci, curate, drepte. Se vede mâna de meșter. Zidul nu este terminat. Sus, marginea se rupe neregulat spre cer. Fotograful, sau poate Providența, a vrut să spună ceva: lucrarea continuă. Biblia Nu pozează cu Biblia ca recuzită. O ține cum ții un copil salvat din foc. Degetele mari, crăpate de mortar, mângâie coperta de piele tocită. Colțurile Cărții sunt îndoite, rotunjite de atâta deschidere. Se vede că a fost plouată, prăfuită pe șantier, ascunsă la percheziții, citită la lampă.