Biserica Confiscată - Marian Mușat

48 Marian Mușat Era o vecină. Felceriță. Intra în casa lui Petre să facă o injecție, să întrebe de sănătate, să bea o cafea. Mama lui Samson îi punea masa. După fiecare vizită, mergea și scria. Ea a notat cei doi saci. Cutia cu cuie. Cine intră și cine iese. Rudele, prietenii, frații de credință. Tot ea, vecina, i-a vândut. „Tata a fost trădat nu de străini, ci de oamenii pe care îi ajutase.” În 2007, la CNSAS, Samson a recunoscut scrisul. Zeci de pagini. Aceeași mână care luase cafeaua și pâinea din casa lui Petre. Atunci a înțeles de ce plângea mama lui nopți în șir, fără să spună nimic. Nu vorbește cu ură. Spune doar: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam în- crederea şi care îmi mănâncă pâinea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.” - Psalmul 41:9 Pentru el nu e doar un psalm. E adresa casei din Găujani. Petre a trăit demn. Cu masa pusă pentru oameni. Așa s-a și urcat în Împărăția Cerului. Securitatea a luat zahărul. N-a putut lua omul.