Biserica Confiscată - Marian Mușat

47 Biserica confiscată Pâinea trădării: dosar pentru doi saci de zahăr Un episod plin de amărăciune, pe care nu are cum să-l uite, ne istorisește inginerul agronom Samson Popescu. În anii ‹80 cultiva sfeclă de zahăr pe lotul personal de la CAP Cărpiniș, județul Timiș. La predarea sfeclei primea zahăr la schimb. Tatăl său, Petre, rămăsese acasă, în Găujani. „Tata, Petre, fusese tăiat de la rațiile de ulei și zahăr. I-am trimis doi saci de zahăr și o cutie de cuie pentru potcovit caii. Nu a trecut mult și Miliția i-a făcut percheziție. A confiscat tot. Motivul oficial: ar fi vândut zahărul sau l-ar fi folosit pentru a atrage adepți la cultul baptist. Cineva apropiat casei îl turnase.” Act de acuzare: „acțiune baptistă” Samson a fost chemat la Timiș, la „organele Securității Statu- lui”, să dea seamă pentru zahăr. A venit cu tot. Adeverință de la CAP Cărpiniș, acte că zahărul e din cotă, că e legal, că e al lui. Le-au privit, le-au analizat. Le-au oprit. Zahărul nu l-au mai dat niciodată înapoi. În dosar, ofițerul a scris motivul: „destinat atragerii de adepți la cultul baptist”. Doi saci de zahăr pentru părinți. Asta era „acțiunea baptistă”. Așa funcționa sistemul. Îi lua dreptul la zahăr lui Petre pentru că era credincios. Apoi îl pedepsea pe fiu pentru că încercase să-și aju- te părinții cu zahărul lui. Mâna care scria după ce mânca la masa noastră Dar Samson spune că, privind în urmă, durerea n-a fost zahă- rul. Zahărul se face din nou. Durerea a fost mâna care a scris nota.