Biserica Confiscată - Marian Mușat

76 Marian Mușat Au confiscat o biserică. Dumnezeu a zidit o generație. Pentru Primărie și pentru Securitate, biserica din Găujani era o problemă de cărămidă. O construcție fără autorizație. Au putut să o confiște, au transformat-o în grădiniță și au pus lacăt pe ușă. Și-au imaginat că, odată luată clădirea, au rezolvat și problema credinței. N-au înțeles însă ce este, de fapt, Biserica. În Noul Testament apar două cuvinte. Basilica desemnează clădirea, locul de adunare. Ekklesia înseamnă „cei chemați afară”, comunitatea credincioșilor. Când Hristos spune: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18), nu vorbește despre ziduri, ci despre oameni. O clădire poate fi confiscată. O comunitate nu. Au luat basilica. N-au putut lua ekklesia. Petre Popescu a înțeles acest adevăr mai bine decât cei care îl urmăreau. Pentru el, biserica n-a fost niciodată clădirea, ci oamenii. De aceea a continuat să se roage prin case, să predice, să boteze și să țină comunitatea unită, chiar atunci când zidurile îi fuseseră luate. Mi-am amintit atunci de vorbele lui Samson Popescu: „Valoarea unui om nu se măsoară după talent, bogăție sau educație. Valoarea lui se măsoară după ce este nevoie ca să-l descurajezi.” Au încercat totul. Amenzi. Denigrări în presă. Informatori. Scrisori confiscate.