Biserica Confiscată - Marian Mușat

77 Biserica confiscată Dosare. Proces penal. Închisoare la Colibași. Cu cât apăsau mai tare, cu atât devenea mai limpede că nu aveau în față o clădire, ci oameni în care Hristos zidise ceva ce niciun regim nu putea demola. Există însă un paradox pe care nici cei mai zeloși activiști de partid nu l-au putut anticipa. În 1984 au confiscat biserica și au transformat-o în grădiniță. Au crezut că schimbă destinația unei clădiri. În realitate, fără să-și dea seama, au schimbat doar mobilierul. În locul băncilor au apărut măsuțele. În locul amvonului, jucăriile. În locul cântărilor se auzeau râsetele copiilor. Nimeni nu bănuia că, peste ani, multe dintre acele glasuri aveau să cânte din nou aceleași imnuri în aceeași clădire. Dar copiii au rămas. Iar peste ani, copiii grădiniței au devenit credincioșii bisericii. Astăzi stau în aceleași bănci, împreună cu soțiile, copiii și nepoții lor. Unii au învățat aici primele litere, iar acum își învață propriii copii primele versete din Scriptură. Comunismul a vrut să închidă o biserică și a deschis o grădiniță. Dumnezeu a văzut însă altceva. A văzut generația care urma să umple din nou biserica. Privind sala plină de familii, am înțeles că între grădiniță și biserică nu există nicio contradicție. Una pregătește oamenii pentru viață, cealaltă îi pregătește pentru veșnicie. Iar Dumnezeu le-a folosit pe amândouă în același loc. Acesta este, poate, cel mai frumos paradox al Găujanilor. Clădirea în care s-a încercat ștergerea credinței a devenit locul în care a crescut chiar generația care avea să readucă credința între zidurile ei. Istoria a crezut că a confiscat o biserică.