Biserica Confiscată - Marian Mușat

91 Biserica confiscată Casa care n-a fost niciodată lipsită de musafiri La 72 de ani, Lidia Văraru este mulțumită și împăcată: „Mulțu- mesc Domnului! Mulțumesc pentru harul pe care mi l-a dat până la vârsta asta.” Pentru ea, satul și biserica sunt totuna. „E minunat când poți să slujești pe Domnul. Cu tot ce avem și ce putem. Cel mai frumos lucru e să-L slujim pe El, că El ne-a slujit înain- te și acum noi trebuie să-L iubim și să-L slujim din toată inima. Așa au făcut părinții noștri. Părinții, familia noastră au slujit pe Domnul.” „Tata nu spunea niciodată nu” De tatăl ei își amintește ca de un om care nu spunea nicio- dată nu. „Când era vorba de lucrarea Domnului, niciodată tata nu a spus că nu are timp sau că nu are posibilitate. Era primul. La orice. Orice și pentru oameni. Lucra foarte mult, multe case a construit și lucra cu bani puțini și din aia puțini mai și lăsa dacă omul era amă- rât. Și așa tot timpul a fost, să ajute. Tata nu a luptat să facă case la copii, dar a luptat să facă o casă pentru Domnul. Asta a fost ținta lui.”