Background Image
Previous Page  16 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 16 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIANTIMES

Octavian D. CURPAŞ

VAURMA

Un roman notabil ce se înscrie logic în

succesiunea celor patru anterioare este

Suflet și virtual

al

scriitoarei Ligia Seman. Aflat la confluența dintre real și

ideal, dintre realitateși idealitate însensul de transcendență

de sorginte divină, romanul este incitant atât prin trama

epică propusă, deosebit de ingenioasă, de bine construită,

cât și prin galeria extrem de diversă de personaje în care

ne regăsim fiecare dintre noi, cu problemele și luptele

noastre, cu nedumeririle și eșecurile noastre. Autoarea

și-a obișnuit deja cititorii cu amplitudinea perspectivei

sale naratoriale, doar că, în acest caz, viziunea amplă

asupra aspectelor diverse ale existenței și problematicii

celei mai acute, mai actuale, se întregește prin (ba chiar

își subsumează) teritoriul, prea puțin explorat în câmpul

literar românesc, al imaginarului de sorginte creștină, în

sensul primar, genuin al termenului. Altfel spus, romanul

conține ample viziuni, la propriu, asupra societății umane

actuale (paradigmatică pentru toate timpurile până la un

punct) cu problemele, frământările ce omarchează grav și

cu soluțiile ce par a fi, uneori, la îndemână, dar neviabile

pe termen lung.

Scriitoarea are vocația totalității motivată de ambiția

de a surprinde în paginile acestui roman atât zbaterile

personajelor sale, dilemele existențiale (adesea adevărate

impasuri existențiale) ale contemporanilor noștri, - fie

aceștia adolescenți, tineri, adulți ori chiar oameni ajunși la

capătul vieții lor – cât și soluția la acestea, prin încrederea

în Cel care are soluția la orice situație oricât de, aparent,

fără ieșire ar fi. Deci acest roman se deschide complet

spre contemporaneitate, nu pierde legătura cu tărâmul

realului de acum și aici (

hic et nunc

), pe care-l descrie

atât de realist încât este imposibil să nu ne recunoaștem

propriile dileme și impasuri.

O temă recurentă în opera autoarei este cea a

relației spinoase dintre generații, cu accent pe cea a

responsabilității uriașe ce stă pe umerii părinților vizavi

„Suflet și virtual” - Derivă pe marea plină de valuri primejdioase ale vieții

de copiii lor, cu deosebirea că viziunea autoarei s-a acutizat,

iar adâncimea analizei ei psihologice este tot mai aptă de

a surprinde cele mai infinitezimale nuanțe sufletești ale

personajelor. Toate acestea concomitent cu o perspectivă tot

mai amplă asupra vieții văzută în toată complexitatea ei.

Prin romanul de față, Ligia Seman poate fi circumscrisă

în galeria scriitorilor creatori de ample fresce sociale ce

aduc în prim-plan aspecte de mare gravitate morală prin

intermediul unor personaje emblematice pentru categorii

umane extrem de vulnerabile: adolescenți cu probleme

de abuz, de respingere din partea părinților, gata de a face

concesii anturajului pentru a fi acceptați de acesta, cu un

preț incalculabil ulterior, părinți ce se luptă, la rândul lor, cu

unele sechele emoționale nerezolvate din copilărie, sechele

ce le grevează dureros relațiile inclusiv cu cei din propria

familie, traficul de persoane, prostituția cu ramificațiile

ei oneroase etc. Lista aspectelor puse pe tapet s-ar putea

continua încă, întrucât autoarea posedă capacitatea de a

surprinde o plajă imensă de aspecte sociale grave, inclusiv

cea a corupției din spitale, a compromisului făcut doar

pentru a promova ierarhic, chiar dacă această promovare

nu este întotdeauna pe merit, lupta pentru menținerea în

funcție, uneori cu costuri imense, atât la nivelul principiilor

încălcate, cât și la nivelul vieților sacrificate doar de dragul

unor orgolii profesionale.

Realismul scriiturii, implicit al viziunii, nu este

unul liniar, nici nu degenerează în scepticism ori ironie,

ci se conjugă într-un mod

sui-generis

cu viziunea creștină

despre lume și viață, dar una luminată de cea mai curată

teologie pauliană amzice, practic de ceamai curată teologie

biblică. Autoarea îmbină în personalitatea ei două vocații

ce-și dispută întâietatea: cea de scriitoare meticulos și

grijuliu aplecată asupra existenței umane în diversele ei

ipostaze actuale și cea de organizatoare a unor ample

conferințe destinate învățării femeilor de azi cum să rămână

în conexiune cu valorile nepieritoare ale Evagheliei harului.

În cadrul acestor conferințe, scriitoarea își exercită cu

succes vocația ei de învățătoare, respectiv de profesoară

și mânuitoare a Cuvântului biblic.

Proza cultivată de domnia sa este considerată

de unii exegeți drept proză de factură strict religioasă,

opinie tributară unui reducționism critic păgubitor,

întrucât este mult mai mult decât atât. E adevărat că

destinele, frământările și dilemele personajelor își află

rezolvarea grație întâlnirii personale cu Isus Hristos, a

cărui personalitate gigantică le marchează ireversibil

traseul existențial, fie că este vorba de Marcus Stoenoiu

sau Daniel Stoenoiu, tatăl lui, fie de Andrei Stejaru,

profesor universitar și scriitor celebru, fie de Adela

Stejaru și de Ziana, soția și fiica acestuia, fie, în final, de

fetele ce au ales să practice prostituția în Paris, amăgite

de a face bani și carieră mai rapid, în fond niște înșelate

de inși mult mai versați decât ele care le folosesc în scop

pur mercantil.

Dar această întâlnire (providențială, e drept, și

survenită la momentul oportun, adesea cel mai critic al

vieții personajelor) nu anihilează personalitatea acestora

care continuă să se zbată acum între coordonate mai

vaste ca înainte. Altfel spus, deși viața personajelor este

marcată de capitularea lor la picioarele Mântuitorului,

câștigate de dragostea Acestuia revelată activ la Cruce,

acest eveniment capital nu elimină radical „felul lor

vechi de viețuire”, umanitatea lor veche anterioară

acestui eveniment întrucât autoarea este o cunoscătoare

în profunzime a sufletului uman. Acest fapt aduce noi

lupte, noi dimensiuni ale vieții în cazul fiecăruia, dar cu

diferența absolut notabilă că acestea se aseamănă unui

urcuș tot mai hotărât, mai abrupt spre piscurile divinității

beneficiind și de întregul sprijin al acesteia. Astfel, rând

pe rând, asistăm la procesul convertirii unui scriitor

de mare calibru precum profesorul universitar Andrei

Stejaru, anticipat de cel al soției sale Adela Stejaru, de

profesie învățătoare, urmat de convertirea a numeroase

personaje în cele mai variate contexte: a lui Marcus

Stoenoiu, adolescentul dependent de computer, jocuri

electronice și pornografie, a lui Daniel Stoenoiu, tatăl lui

Marcus, om de afaceri implicat în adulter și total anexat

de o viață fără niciun alt orizont decât câștigulmaterial, al

Zianei (Sânzianei) Stejaru, fiica scriitorului care ajunge

să aleagă calea prostituției și a drogurilor, dependentă și

ea de internet, din cauza deficiențelor în educația sa. Și,

ceea ce pare incredibil, convertirile în lanț alemai multor

tinere căzute în mâinile mafiei proxenetice din cartierul

rău famat al Parisului, datorită faptului că preotul Paul

și soția acestuia, luminoasa figură a Tabitei, au înțeles

chemarea lui Dumnezeu pentru ei: aceea de a misiona

chiar în acel cartier și de a le chema pe fetele pierdute

la Cristos.