ROMANIANTIMES
Octavian D. CURPAŞ
VAURMA
Un roman notabil ce se înscrie logic în
succesiunea celor patru anterioare este
Suflet și virtual
al
scriitoarei Ligia Seman. Aflat la confluența dintre real și
ideal, dintre realitateși idealitate însensul de transcendență
de sorginte divină, romanul este incitant atât prin trama
epică propusă, deosebit de ingenioasă, de bine construită,
cât și prin galeria extrem de diversă de personaje în care
ne regăsim fiecare dintre noi, cu problemele și luptele
noastre, cu nedumeririle și eșecurile noastre. Autoarea
și-a obișnuit deja cititorii cu amplitudinea perspectivei
sale naratoriale, doar că, în acest caz, viziunea amplă
asupra aspectelor diverse ale existenței și problematicii
celei mai acute, mai actuale, se întregește prin (ba chiar
își subsumează) teritoriul, prea puțin explorat în câmpul
literar românesc, al imaginarului de sorginte creștină, în
sensul primar, genuin al termenului. Altfel spus, romanul
conține ample viziuni, la propriu, asupra societății umane
actuale (paradigmatică pentru toate timpurile până la un
punct) cu problemele, frământările ce omarchează grav și
cu soluțiile ce par a fi, uneori, la îndemână, dar neviabile
pe termen lung.
Scriitoarea are vocația totalității motivată de ambiția
de a surprinde în paginile acestui roman atât zbaterile
personajelor sale, dilemele existențiale (adesea adevărate
impasuri existențiale) ale contemporanilor noștri, - fie
aceștia adolescenți, tineri, adulți ori chiar oameni ajunși la
capătul vieții lor – cât și soluția la acestea, prin încrederea
în Cel care are soluția la orice situație oricât de, aparent,
fără ieșire ar fi. Deci acest roman se deschide complet
spre contemporaneitate, nu pierde legătura cu tărâmul
realului de acum și aici (
hic et nunc
), pe care-l descrie
atât de realist încât este imposibil să nu ne recunoaștem
propriile dileme și impasuri.
O temă recurentă în opera autoarei este cea a
relației spinoase dintre generații, cu accent pe cea a
responsabilității uriașe ce stă pe umerii părinților vizavi
„Suflet și virtual” - Derivă pe marea plină de valuri primejdioase ale vieții
de copiii lor, cu deosebirea că viziunea autoarei s-a acutizat,
iar adâncimea analizei ei psihologice este tot mai aptă de
a surprinde cele mai infinitezimale nuanțe sufletești ale
personajelor. Toate acestea concomitent cu o perspectivă tot
mai amplă asupra vieții văzută în toată complexitatea ei.
Prin romanul de față, Ligia Seman poate fi circumscrisă
în galeria scriitorilor creatori de ample fresce sociale ce
aduc în prim-plan aspecte de mare gravitate morală prin
intermediul unor personaje emblematice pentru categorii
umane extrem de vulnerabile: adolescenți cu probleme
de abuz, de respingere din partea părinților, gata de a face
concesii anturajului pentru a fi acceptați de acesta, cu un
preț incalculabil ulterior, părinți ce se luptă, la rândul lor, cu
unele sechele emoționale nerezolvate din copilărie, sechele
ce le grevează dureros relațiile inclusiv cu cei din propria
familie, traficul de persoane, prostituția cu ramificațiile
ei oneroase etc. Lista aspectelor puse pe tapet s-ar putea
continua încă, întrucât autoarea posedă capacitatea de a
surprinde o plajă imensă de aspecte sociale grave, inclusiv
cea a corupției din spitale, a compromisului făcut doar
pentru a promova ierarhic, chiar dacă această promovare
nu este întotdeauna pe merit, lupta pentru menținerea în
funcție, uneori cu costuri imense, atât la nivelul principiilor
încălcate, cât și la nivelul vieților sacrificate doar de dragul
unor orgolii profesionale.
Realismul scriiturii, implicit al viziunii, nu este
unul liniar, nici nu degenerează în scepticism ori ironie,
ci se conjugă într-un mod
sui-generis
cu viziunea creștină
despre lume și viață, dar una luminată de cea mai curată
teologie pauliană amzice, practic de ceamai curată teologie
biblică. Autoarea îmbină în personalitatea ei două vocații
ce-și dispută întâietatea: cea de scriitoare meticulos și
grijuliu aplecată asupra existenței umane în diversele ei
ipostaze actuale și cea de organizatoare a unor ample
conferințe destinate învățării femeilor de azi cum să rămână
în conexiune cu valorile nepieritoare ale Evagheliei harului.
În cadrul acestor conferințe, scriitoarea își exercită cu
succes vocația ei de învățătoare, respectiv de profesoară
și mânuitoare a Cuvântului biblic.
Proza cultivată de domnia sa este considerată
de unii exegeți drept proză de factură strict religioasă,
opinie tributară unui reducționism critic păgubitor,
întrucât este mult mai mult decât atât. E adevărat că
destinele, frământările și dilemele personajelor își află
rezolvarea grație întâlnirii personale cu Isus Hristos, a
cărui personalitate gigantică le marchează ireversibil
traseul existențial, fie că este vorba de Marcus Stoenoiu
sau Daniel Stoenoiu, tatăl lui, fie de Andrei Stejaru,
profesor universitar și scriitor celebru, fie de Adela
Stejaru și de Ziana, soția și fiica acestuia, fie, în final, de
fetele ce au ales să practice prostituția în Paris, amăgite
de a face bani și carieră mai rapid, în fond niște înșelate
de inși mult mai versați decât ele care le folosesc în scop
pur mercantil.
Dar această întâlnire (providențială, e drept, și
survenită la momentul oportun, adesea cel mai critic al
vieții personajelor) nu anihilează personalitatea acestora
care continuă să se zbată acum între coordonate mai
vaste ca înainte. Altfel spus, deși viața personajelor este
marcată de capitularea lor la picioarele Mântuitorului,
câștigate de dragostea Acestuia revelată activ la Cruce,
acest eveniment capital nu elimină radical „felul lor
vechi de viețuire”, umanitatea lor veche anterioară
acestui eveniment întrucât autoarea este o cunoscătoare
în profunzime a sufletului uman. Acest fapt aduce noi
lupte, noi dimensiuni ale vieții în cazul fiecăruia, dar cu
diferența absolut notabilă că acestea se aseamănă unui
urcuș tot mai hotărât, mai abrupt spre piscurile divinității
beneficiind și de întregul sprijin al acesteia. Astfel, rând
pe rând, asistăm la procesul convertirii unui scriitor
de mare calibru precum profesorul universitar Andrei
Stejaru, anticipat de cel al soției sale Adela Stejaru, de
profesie învățătoare, urmat de convertirea a numeroase
personaje în cele mai variate contexte: a lui Marcus
Stoenoiu, adolescentul dependent de computer, jocuri
electronice și pornografie, a lui Daniel Stoenoiu, tatăl lui
Marcus, om de afaceri implicat în adulter și total anexat
de o viață fără niciun alt orizont decât câștigulmaterial, al
Zianei (Sânzianei) Stejaru, fiica scriitorului care ajunge
să aleagă calea prostituției și a drogurilor, dependentă și
ea de internet, din cauza deficiențelor în educația sa. Și,
ceea ce pare incredibil, convertirile în lanț alemai multor
tinere căzute în mâinile mafiei proxenetice din cartierul
rău famat al Parisului, datorită faptului că preotul Paul
și soția acestuia, luminoasa figură a Tabitei, au înțeles
chemarea lui Dumnezeu pentru ei: aceea de a misiona
chiar în acel cartier și de a le chema pe fetele pierdute
la Cristos.




