Romanian Times | Ianuarie 2020

ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) În anul 1975 poetul GrigoreVieru, aflându-se la Cernăuţi la o întâlnire cu numeroşii săi cititori, ni s-a destăinuit că iubeşte nespus de mult acest oraş, pentru că-l consideră oraşul copilăriei sale şi pentru că pe străzile acestuia şi-a purtat paşii copilul Eminescu. Noi cernăuţenii ne mândrim cu faptul că pentru poetul, care s-a apropiat poate cel mai mult de tainele poeziei marelui Luceafăr, Cernăuţii au fost la fel primul oraş, cu care a făcut cunoştinţă în copilărie. Aici, imediat după război, venea cu mamă-sa după pânză, boieli şi pâine... Venea să vadă oraşul lui Eminescu, unde i s-a înfiripat prima dragoste, scrie LACERNĂUȚI, PRIN LOCURILE LEGATE DE EMINESCU de Dragos Olar, Cernauti, Ucraina ERATĂ: Dintr-o regretabilă eroare în numărul trecut partea finală a textului Character first , semnat de Marina Turnanschi, nu a fost publicat, motiv pentru care redăm mai jos ultimul paragraf al textului. primele poezii şi îşi vede publicată prima creaţie poetică. Aşa a vrut soarta (sau, cum afirmă cercetătorii, - însuşi Gheorghe Eminovici) ca fii căminarului de la Ipoteşti să-şi facă studiile la şcolile din Cernăuţi. Astfel într-o zi de început de toamnă a anului 1858 apare aici şi Mihai. Deşi la început nu se împăca prea bine cu şcoala (într-un rând chiar ar fi spus: „La ce să mă dea la Cernăuţi, că eu sunt învăţat şi fără Cernăuţi?”, el îşi leagă mai târziu viaţa de acest oraş, de meleagurile pitoreşti ale Bucovinei, le îndrăgeşte pentru totdeauna. Străzile poetului: Cuciurma- regasse, Feldgasse, Iosifgasse, Pulvertum, Weinberg... Deci să pornim şi noi pe urmele poetului, efectuând o călătorie imaginară având ca sprijin pentru ea un şir de desene şi fotografii de epocă. E mai bine zis o cunoaştere mai profundă a oraşului, a clădirilor şi străzilor pe unde a fost şi a hoinărit pletosul băiat din Ipoteşti. Doar pe aceste străzi elevul şi gimnazistul Eminovici Mihail şi-a purtat mai întâi arzătorul dor de Ipoteşti, de mamă, de locurile de acasă, dor ce-l face să ne părăsească oraşul în câteva rânduri. Dar s-a reîntors, ca pe aceste străzi să poarte şi interesantele cărţi din biblioteca lui Aron Pumnul, pe care le citea pe nerăsuflate. Când vine teatrul, se îndrăgosteşte de el, de actori, de eroii pieselor care se jucau şi, desigur de o tânără actriţă din trupa Fanni Tardini. Ameţit de farmecul teatrului, ne părăseşte iarăți oraşul ca să pribegească pe alte meleaguri, ca să cunoasc o altă lume. Dar s-a reîntors... A plâns de astă dată pe aceste străzi, păşind în urma sicriului cu corpul neînsufleţit al iubitului învăţător. Prins în iureşul unei vieţi pline de zbucium va avea tot mai puţină posibilitate să poposească la Cernăuţi. Reîntoarcerea spre aceste locuri o face mai ales cu inima. Cernăuţiul, întreaga Bucovină, oamenii de aici erau deacumpentru totdeauna în inima poetului. De fiecare dată paşii ne duc mai întâi spre clădirea fostului gimnaziu austriac , în care a învăţat Eminescu cu unele întreruperi din toamna anului 1860 şi până în primăvara lui 1866. Din perioada anilor şasezeci ai secolului XIX localul a suferit unele schimbări. Imensul Ficshplatz sau oficial Elisabethplatz (piaţa Teatrală de astăzi) era de fapt un scuar spaţios a cărui parte de răsărit ajungea până sub clădirea gimnaziului. Aici se afla intrarea principală – o uşă înaltă cu multă verdeaţă. Poetul Nicolae Dabija scria într-un eseu, publicat în anii 80 ai secolului trecut: „...atingem uşa pe care a deschis-o nu o dată – ca şi cum am atinge însăşi veşnicia”. Prin anii 80 ai sec. XIX, datorită unei reconstrucţii generale, localul se măreşte cu 15-20 metri spre piaţa Teatrală şi cu 8-10 metri spre strada M. Schtern. Aici Eminescu asculta vrăjit lecţiile lui A. Pumnul, altădată sfios, lauda severului învăţător şi poet Ernst Rudolf Neubauer, fapt ce stârnea mare zarvă în întregul gimnaziu. Tot Neubauer, care-i era învăţător de istorie şi geografie, îl notează în anul când va rămâne repetent (1862) cu cea mai bună notă la istorie, notă pe care nu izbutise s-o primească până atunci nimeni. Învăţătorul, pentru a spulbera orice îndoială şi a arăta că e o notă meritată, nu ceva întâmplător, a mai adăugat în catalog şi cuvintele „ totdeauna activ, lăudabil la sârguinţă ”. E de presupus în acest fapt că profesorul-poet a descoperit în copilul Eminovici ceva mai mult decât la un elev de clasa a doua de gimnaziu. Studiind istoria după cărţile din biblioteca lui Gh. Eminovici şimai ales din cele dinbiblioteca gimnaziaştilor Eminescu avea cunoştinţe vaste despre lumea antică. Neubauer îl dă drept exemplu la învăţătură elevilor din clasa paralelă. Tot aici la gimnaziu Eminescu l-a cunoscut peTudor Ştefanelli, care-i rămâne prieten pentru toată viaţa şi de la care ne-au rămas cele mai frumoase amintiri despre poet. Alt loc ce ne leagă de viaţa lui Eminescu la Cernăuţi este fosta şcoală primară , National-Hauptschule , unde Mihai termină clasa atreia şi a patra (1858- ................................................................... Astfel, pentru viitor, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne propunem, împreună cu familia, să deschidem ușile unei instituții sau, mai bine-spus, ale unui Centru/Complex, “Character First” care va reuși să educe generația care vine, punându-se accent și prioritate pe caracter ca suprema valoare din om, prin intermediul progarmului „After school” care va cuprinde nu doar dezvoltarea și echiparea copilului, ci și a parinților. Viziunea acestui program este de a ajuta părintii să vadă necesitatea formării caracterului bun, de a-i ajuta să atingă acest scop și de a crea condițiile favorabile optime pentru acesta. Programul este preluat de la Instituția Americana “Character first”, testat cu mare succes în mai multe țări și gata pentru a fi pus în practică și în comunitatea română din SUA. Următorul nivel la care lucrăm este spațiul și locația, cu ajutorul căreia vom reuși să includem un număr mai mare de copii și părinți. Pentru mai multe informații, vă rog să mă contactați la marinazaharciuk@yahoo.com