Romanian Times | Ianuarie 2020

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 (continuare din numarul trecut) de Preot Paroh Aurel Sas, Biserica Ortodoxă Română „Sf. Simeon” Westland, Detroit În Dumnezeu există o întreită distincţie, dar nu o separare între Persoana Dumnezeiască și fiinţă Teologiadesprefiinţa luiDumnezeu şi energiileSalenecreate estedeo importanță capitală în Biserica Ortodoxă. Învățătura energiilor necreate a fost numită și teologia harului în Biserica Ortodoxă de Răsărit. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, plecând de la doctrina Sf. Grigorie Palama, prezintă clar în scrierile sale despre distincţia reală, dar nu separare, între fiinţa dumnezeiască și absolut incognoscibilă şi neîmpărtăşibilă şi puterile sau energiile dumnezeieşti necreate care stau la baza teologiei. Sf. Grigorie Palama, în această direcție a afirmat că cognoscibil și incognoscibil, comprehensibil și incomprehensibil îşi au temeiul în Dumnezeu. Astfel în secolul alXIV-lea, sinoadele auprecizat într-unmod luminos existenţa în Dumnezeu a ființei, incognoscibilă şi inaccesibilă şi a energiilor cognoscibile şi accesibile vederii creștinilor cu viață duhovnicească pe o treaptă înaltă a vieții în Hristos, în care trăim, ne mișcăm și suntem (Fapte 17, 28), trăind „…după legea duhului vieții în Hristos Iisus (care) m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8, 2).Așa, s-au așezat bazele dogmatice ale cunoaşterii și experierii lui Dumnezeu prin trăirea vieții în Hristos, întru iluminarea Duhului Sfânt, cu rugăciunea curată şi s-a rezolvat astfel contradicția aparentă insolubilă în adevărul că, Dumnezeu este şi cognoscibil şi incognoscibil, fără ca aceste două însuşiri ale Sale să se excludă una pe alta. Distincția între ființa divină și energiile divine În Dumnezeu există, așa cum am aflat mai sus, o întreită distincţie, dar nu o separare între Persoană, fiinţă şi energie sau lucrări, dar pe primul plan este Persoana lui Dumnezeu ca deţinătoare a fiinţei şi energiilor. În vederea Sf. Grigore Palama, nici nu se poate vorbi despre fiinţa dumnezeiască și despre harul, sau lucrarea, sau lumina divină fără a înțelege şi Persoana unică a lui Dumnezeu sau Persoanele Sfintei Treimi care sunt una și care le deţin, iar acestea fiind și subiecte ale lucrărilor, luminii, sau harului. Iar când vorbim sau scriem de Persoanele Dumnezeiești, se subânțelege că vorbim întotdeauna şi de fiinţă şi de energiile dumnezeiești, cum zice Sf. Grigore Palama că: „Dumnezeu este numit lumină nu după esenţa Sa, ci după energia Sa” (Contra lui Achindin, P. G. CL, col. 823). Nimnei nu poate ajunge să vadă sau să cunoască esența sau natura ființei lui Dumnezeu, decât numai Fiul, Care este în sânul Tatălui, în descoperirea prin cuvintele Sale: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18) În Dumnezeu există, fiinţa, lucrarea şi Ipostasurile sau Persoanele Dumnezeiești. Iar această distincţie nu aduce în Dumnezeu o separare, cum ziceau potrivnicii Sfântului Grigorie Palama. Fără această distincţie între fiinţa dumnezeiască şi energiile divine necreate, care izvorăsc sau iradiază în afară din Dumnezeu, nici nu poate fi abordat raportul omului cu Dumnezeu, fără a cădea în panteism. Ori, cum au zis teologii Bisericii Ortodoxe, fără a-L despărţi pe om de Dumnezeu, printr-o prăpastie de netrecut, omul şi Dumnezeu rămân două existenţe, în care ființa umană creată se împărtășește din energiile divine necreate ca să aibă viață în ea (Ioan 6, 53). Sf. Grigorie Palama, în secolul al XIV-lea, a apărat învățătura ortodoxă de atacurile teologilor și filosofilor apuseni scolastici, care îl aveau în frunte pe călugărul Varlaam din Calabria, Achindin și Nichifor Gregoras şi a fost dogmatizată în sinoade ca învăţătură a energiilor Dumnezeiști necreate, care izvorăsc sau iradiază din Dumnezeu, izvorul a toate (psalm 35, 9), spre împărtăşirea credincioşii din ele, fără a se înţelege prin această comuniune că, ei se împărtăşesc de fiinţa divină care rămâne inaccesibilă oricărei creaturi. Distincţia între esenţă și energiile divine nu afectează simplitatea dumnezeiască, care ține mai mult de vorbirea omenească decât de revelație (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsurile către Talasie cap. 61, Ed. Harisma, p. 347), ci va fi un mod de a ţine în echilibru transcendenţa lui Dumnezeu spre lume, ca să aibă viață în ea (Ioan 6, 53), excluzând panteismul şi susţinând în acelaşi timp realitatea directă a comuniunii personale a omului credincios cu Dumnezeu. Distincția între ființa și energiile divine la Sf. Dionisie și Maxim Mărturisitorul Distincţia între esență și energiile divine nu este ceva nou la teologii ortodocși și isihaștii din secolul al XIV-lea, nici o nouătate adusă de Sf. Grigorie, căci ea a existat în tradiția Bisericii încă din primele secole, de la Sfinții Capadocieni, DionisieAreopagitul şi MaximMărturisitorul etc. Astfel, Sf. Grigorie Palama doar a rezumat învăţătura Sfinţilor Părinţi din secolele trecute, despre esență și energiile dumnezeiești într-un mod cât se poate de luminos. De exemplu: Sf. Vasile cel Mare a zis că: „lucrările sunt diferite, pe câtă vreme fiinţa e simplă, iar noi putem spune că din lucrări îl cunoaştem pe Dumnezeu, pe când de fiinţa Lui nu suntem în stare să ne apropiem, căci lucrările Lui sunt cele care coboară spre noi pe când fiinţa Lui rămâne inaccesibilă” (Epistola 234, P. G. XXXII, col. 868). Iar cei care susţin că se poate cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu, nu au dreptate (Epistola 2, P.G.XXXII, col. 869C), căci natura luiDumnezeu este inaccesibilă oamenilor, de aceea fiinţa dumnezeiască o cunosc doar Persoanele Sfintei Treimi (Epistola 235,P. G. XXXII, col. 873B). Sfântul Grigorie Teologul, sau de Nazians, referitor la aceasta zice : „Ce este Dumnezeu, după natura şi fiinţa Lui, nici n-a descoperit vreodată vreun om, pentru că nu este cu putinţă să descopere” (Cuvântarea II, 38, P. G. XXV, col. 445). Sfântul Grigorie de Nyssa, scrie ca omul să-şi cureţe sufletul „prin har de toată întinăciunea, ridicându-l mai presus de plăcerile trupului şi să-l aducă lui Dumnezeu curat, doritor şi în stare să vadă acea lumină duhovnicească şi negrăită” (Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 460).Acest mesaj corespunde afirmațieiMântuitorului: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8), ca lumină. Referitor la deosebirea între fiinţa şi lucrarea sau energia lui Dumnezeu, Sf. Chiril dinAlexandria scrie că: „Firea şi lucrarea nu sunt unul şi acelaşi lucru” (Tezauré, P. G. LXXXV, col. 3120). Sfântul Dionisie Areopagitul a numit lucrările sau energiile dumnezeiești „ieşirile binefăcătoare ale izvorului dumnezeiesc” (Despre numirile dumnezeieşti, 2, P. G. III, col. 641D-644D). Apoi, în secolul al XI-lea, Sfântul Simeon Noul Teolog, a dezvoltat învăţătura Părinţilor anteriori lui, despre relaţia personală de comuniune şi iubire a omului cu Dumnezeu în lumina dumnezeiască necreată. Afirmațiile Sf. Părinților ai Bisericii sunt multe, despre distincția între ființă și energii, dar din câteva din ele putem vedea că și Sf. Grigorie Palama a învățat la fel despre distinția între ființă și energi și de dumnezeiasca lumină ca manifestare a lui Dumnezeu Cel personal sau tripersonal spre creaturile Sale. Ce este capital de important și de reținut este că, atât Sf. Părinții amintiți cât și teologii ortodoxi din secolul al XX-lea, care au analizat pe larg această învățătură și în special Părintele Dumitru Stăniloae, Pr. John Meyendorff, Vladimir Lossky etc.) au arătat că, fiinţa şi energiile divine nu sunt două părţi ale lui Dumnezeu, ci două moduri diferite ale existenţei Lui, în natura Sa şi în afara naturii Sale de manifestare sau ieșire spre lume. Așa energiile divine necreate, nu sunt acte exterioare ale luiDumnezeu, nici efecte externe create ale naturii divine și nici efecte străine ființei divine, ci sunt „ieşiri naturale ale lui Dumnezeu însuşi, unmod de existenţă care-I este propriu” (Vladimir Lossky, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, 1998, p. 46). Așadar, ființa și energiile dumnezeiești sunt de fapt un alt mod de a fi și de a se arăta al lui Dumnezeu, decât cel dat de natura Sa, și astfel El este prezent în creație prin energiile Sale și în ființele umane pentru ale mântui, prin energia harul Său necreat și credință (Efes. 2, 8), în curățenia faptelor bune, căci ….credința fără de fapte moartă este (Iacov 2, 20), pentru a fi „… lumină întru Domnul…” umblând, „…ca fii ai luminii!” (Efes. 5, 8) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI VOL. I: DUMNEZEU-TATĂLESTE LUMINĂ VAURMA DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (2)