Romanian Times | Iunie 2020

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) Aproapele de lângă mine “Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: “Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?” Isus i-a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” ”Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; “fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.” Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: “şi cine este aproapele meu? ” Luca 10:25-29 „ Un om s-a coborât de la Ierusalim la Ierihon.....” Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l-a văzut, i s-a făcut milă de el. INTRODUCERE „ Un Învățător al Legii s-a sculat ca să-l ispitească… Învățătorul Legii a început discuția cu Domnul Isus prin întrebarea „ Ce sa facă ca sa moșteneasca viața veșnică? ” Traducerea J.B.Phllips prezinta întrebarea în felul următor: „ Ce sa fac ca sa fiu sigur pe viața veșnică ?”. Cu siguranță că Mântuitorul a fost impresionat de preocuparea acestui evreu, dar în același timp a realizat ce de fapt urmărea cu întrebarea lui. Domnul Isus răspunde la întrebare folosind ceea ce se numește metoda socratică; adică, răspunzând la o întrebare cu o întrebare: „ Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” (Luca 10:26). Referindu-se la Lege, Domnul Isus îl conduce pe învățătorul legii către o autoritate pe care amândoi o accepta ca adevăr, Vechiul Testament. Ce spune Scriptura despre acest lucru și cum o interpretează ? Dl Isus evită astfel un argument și îl pune pe El însuși în poziția de a evalua răspunsul învățătorului în loc ca acesta să evaluează răspunsul Său. Aceasta conduce discuția către lecția intenționată de Dl Isus. Răspunsul lui a fost corect, demonstrând o buna cunoaștere a legii . Răspunsul a fost acceptat de Domnul Isus, fiind de fapt o combinație de versete a Vechiului Testament: „ Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta cu tot sufletul tău si cu toata puterea ta” (Deuteronom 6:5) și „ Sa iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți ” (Levetic 19:18). Aceste versete combinate se citeau zilnic la Sinagoga lor. Foarte interesant, căci chiar după ce Domnul îi aprobase răspunsul ca fiind „excelent”. Dar, el nu a plecat, încă mai avea nedumeriri, părea încurcat. Încurcat? De ce oare? Să-i înțelegem nedumerirea... Versetul 19,din Lev.19, începe astfel: ” Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copii lui Israel. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Observăm că în acest verset apare termenul de „ aproapele ” împreuna cu termenul „ copii lui Israel ”. Locul : nu se știe precis; undeva în apropierea Ierusalimului. Locul povestirii, era un drum. Un drum bine cunoscut și umblat. Era drumul ce lega Ierusalimul de Ierihon. Drumul, acesta era un drum abrupt, printre stânci și dealuri; lung de 17 mile. Drumul cobora de la înălțimea de 2800 feet deasupra mării, la 800 feet ,sub nivelul mării (deci o cădere de 2000 ft). Timpul : probabil în perioada Sărbătorii Corturilor, cu 6-7 luni înainte de răstignire. Domnul Isus și de data aceasta era înconjurat de mulțimi de oameni. Printre ei era și un Învățător al Legii, care a venit cu gând de a-L ispitii pe Domnul prin întrebări. NEVOIADEMILĂ I. 1. Nevoia este reală. Peste tot și din totdeauna, oamenii au fost în diferite nevoi și mai ales nevoia de milă, de ajutor în situații dramatice. Domnul Isus, introduce în discuție doar un caz de acest fel, cazul omului căzut între tâlhari pe drumul Ierihonului. ” Un om s-a coborât de la Ierusalim la Ierihon.....” Așa continue Domnul Isus decursul cu Învățătorul Legii…Omul care cobora de la Ierusalimpe acest drum, a fost jefuit și bătut de tâlhari, care l-au dezbrăcat si lăsat aproape mort: Isus a luat din nou cuvântul, şi a zis: “Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, cari l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Domnul Isus nu-i da o definiție a termenului de „aproape” ci folosește ilustrația de mai sus. Când își începe subiectul povestirii, Domnul nu spune nimic despre cuvântul pildă, ci trece direct la narațiunea ei. Pare să fi fost o întâmplare autentica, văzută sau povestită de unii „ Un om s-a coborât de la Ierusalim la Ierihon... …………………………………………………………… ” Cine este de fapt aproapele meu ? „sau, altfel spus, „ care sunt limitele în care să arat dragoste față de cineva, ” atâta timp cât Legea nu specifica exact acest lucru, voia să spună învățătorul Legii. ” Definește-mi te rog termenul de „aproape” voia să spună. Învățătorul legii era un om cult care știa să facă dezbateri lingvistice și etimologice. Cu siguranță că el cunoștea și partea aceasta din Lege care trata astfel de tematică. Dar ca să se „justifice” pe sine ca fiind ”neprihănit ”a vrut răspuns prompt. Și până la urma l-a primit, de la ...el însuși. 2. Oferirea ei este cerută de Dumnezeu , El ne cere să oferimmila In Mica 6:8, Dumnezeu spune poporului sau ales :” să iubești mila ” Nu poți spune ca iubești mila daca nu o arați practic la cel ce are nevoie de ea. Pe acest verset, a depus jurământul ca Președinte a Satelor Unite, Jimmy Carter pe data de 20 Ianuarie, 1977 RESPINGEREADĂRII MILEI II. Domnul Isus continuă relatarea spunând: Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. S-a întâmplat ca pe acolo (pe acel drum) să treacă un preot care s-a uitat la el, dar a plecat mai departe, ocolindu-l. După el, a trecut un Levit, care a procedat exact la fel, cu toate că regulile pentru ei nu erau chiar așa de stricte (parcă erau vorbiți). Ambii erau „ lucrători „ la Templul din Ierusalim și se aștepta de la ei să fie „ binevoitori ”, să facă binele în orice circumstanță. Dar amândoi în succesiune ,au „ binevoit ” să treacă pe alături, lăsând pe cel în nevoi neajutat, zbătându-se între viață și moarte. Amândoi ” prelații ” au fost egoiști și nu s-au simțit liberi de a da o mână de ajutor celui ce avea atâta nevoie. Cu siguranța că nu au știut nimic despre omul cu pricina și nici nu au dorit de fapt să știe. Erau prea ocupați cu gândurile lor ce sa facă cu cele trei săptămâni libere până se vor întoarce din nou la slujbă. Nu aveau timp pentru asta, ei au „slujit” la Templul Atotputernicului Dumnezeu al lui Israel si acum sunt tare obosiți să se mai oprească cu „ lucruri mărunte ”. Doar drumul e așa de circulat si in orice clipa altcineva va veni si se va ocupa de omul care zăcea. 1. Scuze ne scuzabile ale preotului si a levitului: torturat Atacul pare sa fie recent. Mai mult ca sigur ca tâlharii sunt ascunși prin apropiere sa pândească o alta victima. De ce sa fie eu victima următoare? Au servit la Templu toată săptămâna și acum erau surmenați de „mărturisirea păcatelor poporului”, și voiau să ajungă cât de repede în „oaza” de liniște de la Ierihon. (Pe vremea aceea în Ierihon locuiau în jur de 12000 preoți și leviți :conf. Lightfoot) Nu era vina lor că Drumul Național nu era în siguranță. Guvernul e de vină. Știind că era așa de circulat de ce nu au pus strajă pe drum? Uitând-se la „cel căzut” l-a văzut ca mort sau aproape mort si legea interzicea să se atingă de mort, ar fi devenit „necurat”cel care se aingea de un cadavru. Conform legii el era considerat „sfânt”, ” Sa-l socotești ca sfânt; caci el aduce mâncare pentruDumnezeul tău” Lev.21:8 „Omul” era desfigurat și cu sânge pe față; cumar fi putut să-l identifice cine era de fapt? Chiar daca m-aș apropia de victima rănita cu ce să-l bandajez? Eu nu sunt cadru medical. La urma urmei nu am nici un material de „prim ajutor” cu mine. Și de fapt de ce să-mi complic existența? 2. Motivatii gresite ale Preotului si Levitului. Să le analizăm împreună: Preotul și Levitul au trecut pe lângă cel în nevoi având o mulțime de scuze. Ei credeau că Legea „îi acoperă”. Dar ei au fost selectivi în a se justifica cu Legea. Să privimmai atenți ce spunea legea despre Preot: „, Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat; Lev.21:1 Observam ca erau și excepții: afară de rudele lui cele mai de aproape , de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui, şi de soru-sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată, afară de aceștia, să nu se atingă de niciun alt mort. Cel căzut putea să „cadă” în această categorie „ de rudele lui cele mai de aproape”. Dar lui nici nu i-a trecut prin cap că putea să fie una dintre rudeniile lui putea fi „ acel căzut ”. In Exod 27:4-5, Dumnezeu spune poporului „ sa aveți mila pentru vita dușmanului” , concluzia logica de aici ar fi cu atât mai mult pentru ființele umane ,care sunt superioare patrupedelor. În Deut.10:19 citim „ să iubiți pe străin...” iar în Isaia 58:7 scrie:” Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; daca vezi pe un omgol acoperă-l si nu întoarce spatele semenului tău”. Ideea logica de aici nu poate fi alta decât „ nu întoarce spatele semenului tău care e in nevoi.” Amândoi prelații s-au uitat spre omul căzut și gol și pur și simplu au uitat Isaia 58:7. În eventualitatea că atingând-se de „cel căzut” ar fi constatat ca era mort, ar fi devenit conform legii necurat. Și la urma urmei și dacă s-ar fi atins și ar fi ajuns „necurat”, ar fost ăsta primul caz? Cu siguranță că nu. Dumnezeu a prevăzut aceasta ca vrând-nevrând , umblând pe pământ poți „deveni necurat”, și le-a lăsat instrucțiuni de curățire, de purificare. Numeri 19:11-16 „ Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort să fie necurat timp de 7 zile. Să se curețe cu apa aceasta a treia zi și a șaptea zi si va fi curat..” Preotul și levitul aveau 3 săptămâni la dispoziție să se curătească. Iar procesul de curățire