Romanian Times | Noiembrie 2020

MESAJE BIBLICE Meditații creștine 19 ROMANIANTIMES (continuare in pagina 20) AL ZECELEA LEPROS sau SENTIMENTUL RECUNOȘTINȚEI “Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea. Pe când intra într- un sat, L-au întimpinat zece leproși. Ei au stătut departe, şi-au ridicat glasul, şi au zis: “Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: “Duceţi-vă şi arătaţi- vă preoţilor!” şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulțămit. Era Samaritean. Isus a luat cuvântul, şi a zis: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis: “Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 17: 11-19) Introducere Evanghelistul Luca este singurul care a relatat despre vindecarea celor zece leproși. Lepra a fost o boală despre care evreii credeau că a fost cauzată de Dumnezeu pentru a pedepsi săvârșirea unui anumit păcat și,maimult decât alte boli, a fost considerată un semn al nemulțumirii lui Dumnezeu. Termenul de lepră a fost un nume generic dat diferitelor boli de piele, deci și temutei boli care a dus la leziuni grave, la mutilări, la pierderea degetelor de la mâini și de la picioare. Nu este prima dată când Isus a vindecat un lepros, dar probabil a fost ultima. Când a avut loc acest eveniment, Isus se îndreapta spre Ierusalim, trecând prin Samaria și Galileea. Evenimentele din acest pasaj s-au întâmplat cu câteva zile înainte ca El să fie răstignit și să învieze din morți. Cronologic acest eveniment s-a întâmplat înainte ca El să-l vindece pe Bartimeu, deoarece Isus nu venise încă la Ierihon. De asemenea, aceasta este ultima dată când citim că Isus a trecut prin Samaria : Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut prin Samaria şi Galilea. Pe când intra într-un sat, L-au întimpinat zece leproși . Samaria, la început, era numele unui oraș, capitala Israelului din Nord. Mai târziu, a devenit numele întregii regiuni sau provincii înconjurătoare. În vremurile Noului Testament, acesta se întindea de la Câmpia Esdraelon-Jezreel, în zona de deal, până la granița de nord a Iudeii. În secolul I, evreii și samaritenii erau împărțiți atât de prejudecăți rasiale, cât și de prejudecăți religioase. Evreii i-au urât pe samariteni pentru că erau hibrizi asiro-evrei și considerau religia samaritenilor ca o perversiune a iudaismului deoarece credeau doar în primele cinci cărți ale Bibliei sau „Legea”, în timp ce evreii credeau în toate cărțile din Vechiul Testament, care era întreaga Biblie la aceea vreme. Dar, din cauza prejudecăților lor față de samariteni, evreii nu treceau prin Samaria, ci o ocoleau. Și, chiar dacă și-ar fi permis să facă afaceri cu samaritenii sau să călătorească pe o scurtătură prin țara lor, evreii totuși îi ura pe samariteni și îi considera necurați - în același fel în care îi trata pe leproși - și sentimentele erau reciproce. Acum, la fel ca samaritenii, leproșii erau și proscriși și străini. Și chiar dacă li s-a permis să intre în oraș să cerșească bani, li s-a cerut să locuiască în afara zidurilor orașului. Chiar și în Samaria - pentru că au crezut în Legea Vechiului Testament a lui Moise, samaritenii au considerat, de asemenea, leproșii ca fiind necurați. Și conform legii Vechiului Testament, persoanele cu această boală erau în carantină în afara orașului și li se cerea să păstreze o distanță „sigură” de oameni, astfel încât să nu atingă pe nimeni și să-i facă necurați. I. CONDIȚIA (STAREA) LOR- LEPROȘI În vremea Domului Isus, lepra era una dintre cele mai terifiante boli imaginabile. În parte, acest lucru se datorează faptului că nu era niciun tratament cunoscut. Odată ce cineva avea semne de lepră, era lepros pentru tot restul vieții. Tipul de lepră de care au suferit acești oameni este cunoscut astăzi sub numele de „ Boala Hansen ”. Începe cu un petic alb de piele care devine amorțit, atât de mult încât victimele nu pot simți nici măcar un ac străpungând locul respectiv. Peticul începe să se răspândească pe tot corpul și se manifestă adesea pe față, astfel încât boala este imposibil de ascuns. Apoi începe să formeze tumori spongioase pe față și, în același timp, atacă și organele interne. Țesutul dintre oasele din mâini și picioare se deteriorează și dispare, provocând deformarea și inutilizarea acestora. În același timp, terminațiile nervoase devin amorțite, astfel încât victima nu poate spune când ceva îl rănește. Boala Hansen( lepra), este o infecție cauzata de bacteria numita Mycobacterium leprae.Aceste bacterii se multiplica foarte încet si poate dura pana la 20 de ani ca semnele infecției sa se manifeste. Boala poate afecta nervii, pielea, ochii sau mucoasa nazala. Afecțiunea ataca nervii periferici, care pot deveni umflați sub piele. Din cauza acestui lucru, zonele afectate pot pierde capacitatea de a simți atingerea sau durerea, ceea ce poate duce la leziuni, precum tăieturi si arsuri. a. Leproșii au fost considerați necurați sau spurcați. Leprosul trebuia să strige: „ Necurat, necurat ” în prezența altora, pentru ca aceștia să poată fi avertizați asupra întinării: Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâșiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: ,Necurat! Necurat! Levitic 13: 45: Lepra era o boală temută în vremurile biblice. În Legea lui Moise, Dumnezeu a dat instrucțiuni foarte detaliate cum să se ocupe de oamenii sau de lucrurile care aparțineau bolnavilor de lepră. Acești zece bărbați aveau ceva în comun: lepra. Lepra, astăzi, este tratată cu o serie de antibiotice pe care pacientul trebuie să le ia timp de un an. Este o boală gravă -- dar nu este neapărat fatală. Lepra, astăzi, nu este un diagnostic care să pună capăt vieții. b. Leproșii au fost denunțați. Nimeni nu a vrut să aibă legătură cu un lepros. Oricine devenise lepros era practic mort în viață : el sau ea nu avea voie să rămână în contact cu ceilalți din familie (Lev. 13:45). Lepra pe timpul Domnului Isus era cea mai lentă moarte imaginabilă. Leproșii au murit de două ori, într-adevăr. Au murit fizic, adesea din cauza complicațiilor cauzate de lepră. Cu mult înainte de asta, însă, leproșii au murit emoțional- o moarte socială . Pentru a menține boala la minimum, persoanele care sufereu de lepră au fost izgonite din comunitate. Nu puteau să se adăpostească în interiorul zidurilor orașului. Trebuiau să plece. A fi trimis afară din oraș a fost un fel de condamnare la moarte. A însemnat că trebuia să trăiască fără protecție. Au fost vulnerabili intemperiilor naturii și animalelor sălbatice. c. Leproșii au fost refuzați. Leprosul nu a putut să ia parte la închinarea publică din cauza faptului că a fost spurcat și ar putea infecta pe alții. Nu li se permitea închinarea la templu. Acest tip de lepră este în cele din urmă fatală, dar mai des leproșii aumurit din cauza bolilor pe care le-au suferit din cauza stării lor. Fiind diagnosticați cu lepră, a trebuit să se separe de societatea evreiască și să se retragă într-o colonie cu alți leproși. Așa că leproșii pierdeau contactul cu familiile lor, își pierdeau locurile de muncă, ei nu mai aveau nicio speranță. Leproșii nu- și puteau săruta copiii sau să se bucure de sărbătorile de familie. Erau categoric părăsiți și sărăciți. II. CEREREA (STRIGĂTUL) LOR- MILĂ Isuse, Învăţătorule, ai milă ( miluiește-ne pe noi)”. Cei zece s-au apropiat de Isus (cât le permitea legea) și i-au prezentat cererea lor. Toți cei zece leproși au avut aceeași cerere. Localizarea acestui miracol este importantă. Are loc la granița Samariei și a Galileii. Așa cum a demonstrat Domnul Isus și cu alte ocazii, dragostea Sa se extindea dincolo de evrei. El este Mântuitorul lumii, chiar și a samaritenilor care erau urați de evrei. Cel puțin unul dintre acești leproși era samaritean. a. Strigătul lor a fost un strigăt disperat (nimeni altcineva nu i-a putut ajuta). Din cauza nevoii lor disperate, acești leproși strigă îndurare . Cuvântul grecesc folosit aici este același cuvânt folosit în Luca 16:24 „ şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.. ” Acestcuvântreflectăsituațiadisperatăaleproșilor(așacumerasituațiabogatulului în iad). Ei nu aveau cu adevărat nicio speranță. Leproșii erau toți în aceeași stare - faptul că erau evrei sau samariteni nu conta. Lepra reduce pe toți la același statut. Ne reamintește că toți avem nevoie de Milostivirea lui Dumnezeu. Toți cei zece leproși aveau un anumit nivel de credință. Toți au ascultat cuvântul lui Isus și toți au călătorit spre scopul lor dat. Poate că au fost dezamăgiți la început că Isus nu le-a răspuns la rugăciune pe loc. b. Strigătul lor a fost un strigăt definitiv–concret (pentrumilă)Toți cei zece leproși au implorat milă. Dicționarul Explicit al Limbii române descrie mila în felul următor: MÍLĂ1, (rar) mile, s. f. 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. Leproșii au cerut milă. Și li s-a dat aproape instantaneu. A cere milă de la Dumnezeu este o recunoaștere clară a unei stări de nenorocirea și nevrednicia de a primi o favoare specială din partea Tatălui nostru Ceresc. Cei zece leproșii au cerut milă Domnului și Domnului le-a dat ceea ce nu meritau. Au stat la distanță.Ar fi fost mai mult decât nepoliticos, era periculos ca ei să vină aproape de persoane sănătoase. Nici un lepros nu s-ar apropia de o persoană sănătoasă. În schimb, de la o distanță sigură, i-au cerut lui Isus milă. Ei au strigat cu voce tare: „ Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!” !” (Luca 17: 12/13). Ei nu am menționat cuvântul vindecare , dar cred că aceasta aveau ei în minte. Și dacă Domul Isus ar fi urmat sintagma tipică proprie (cea exprimată și în alte pasaje ale Evangheliei) - sunt sigur că întrebarea Sa ar fi fost: „Ce vreți să vă fac?” La care ar fi răspuns prompt „ să fim vindecați de lepra noastră ” Din text nu reiese că ar fi cerut ceva pe „deasupra”, cum ar fi sănătatea sau hainele noi sau o pungă de bani sau ceva de genul acesta. Ei l-au rugat doar pe Iisus să se „miluiască de ei (v 13). Apoi, ei aurămas lavedere, dar suficientdedepartepentruanuinfecta(contamina) pe oricine altcineva cu boala lor.Acești 10 bărbați leproși au cerut milă, în general. Și li s-a dat imediat fără întrebări sau reproșuri. c. Strigătul lor a fost un strigăt de dependență. El a fost singura (unica de fapt) lor soluție pentru vindecare. Ei erau dependenți de alții cu mâncarea zilnică. Familiile și oamenii din sat le aruncau mâncare de la distanță ca ei să nu moară de foame. Ei erau dependenți deAltcineva ca să vindece. Rețineți în câte aspecte au fost acești zece leproși. Toți au fost afectați de îngrozitoarea boală și hotărâți să facă ceva în acest sens. Toți auziseră despre Isus și credeau că El ar putea să-i vindece; cel puțin ar avea milă de ei. Toți fac apel la Isus, recunoscându-L ca Învățător sau Rabin. Toți ascultă de porunca lui Hristos și își continuă drumul lor către preoți. III. COMPASIUNEA (SALVAREA) DOMNULUI ISUS - „ mergeți să vă arătați preoților ”. Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește Compasiunea în felul următor: Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie. Compasiunea Domnului Isus este din nou evidentă. Imaginea unei colonii de leproși era destul de obișnuită și majoritatea oamenilor erau obișnuiti cu ea. Însă simpatia lui Isus a fost instantanee și izbăvitoare. Am avut ocazia să vizitez biserica baptistă din incinta Leprozeriei Tichilești prin anul 1978. Am ajuns la biserică într-o zi de Miercuri când aveau serviciul divin. Era vara și ușa clădirii era deschisă. De departe am putut să auzit cântări melodioase venite din aceea clădire. Întrând în clădirea bisericii și ajungând în fața celor ce cântau așa de frumos. am fost surprins să vad fețele schimonosite de lepră al acestor ființe create de Dumnezeu. Majoritatea aveau nasul sau buze lipsă. Degetele de lamâini sau picioare lipsă de asemenea. Erau de plâns, dar ei (bărbați și femei ) cântau și-L lăudau pe Mântuitorul lor. Lepra lor era închisă, nu mai contaminau pe nimeni dar ni s-a cerut discreție si să ținem distanță. Un adânc sentiment de compasiune ne-a cuprins pe toți. Eram pentru prima dată în fața unor leproși pseudo-vindecați. Diaconul Stefan ne-a spus că ei nu mai aveau răni deschise dar totuși trebuia să stea în continuare izolați de societate.