Romanian Times | Februarie 2026

Cultură 9 Martirajul limbii române de Andrei PLEȘU ROMANIANTIMES A vorbi şleampăt, răstit, ofensator, grobian şi, pe deasupra, greşit, a nu acorda atenţie greutăţii cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sînt tot atîtea feluri de a introduce, în mediul în care te manifeşti. Din 2007, am tot bombănit pe această temă. Fără mari efecte... Poate dacă mai bombăn o dată, se mișcă ceva. Dacă nu, accept să trec de la statutul de „bombănitor” la cel de „pisălog”... Ar trebui să ne fie tuturor ruşine de ceea ce se întîmplă în România de la o vreme. Am reuşit să intrăm în Europa ieşind din rîndul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecţii, plutind în derivă. Viaţa noastră cotidiană pendulează între ridicol şi convulsie, între mîrlănie şi delir. Sîntemcu toţii vinovaţi şi cu toţii victime. Cum ne-ammai putea reabilita în ochii noştri şi ai celorlalţi? Ce mai e de salvat? Uneori – deformare profesională – îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită încă o posteritate. Dar e limpede, pe de altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbeşte sîngeros de urît, cu un apetit al promiscuităţii şi al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viaţa cetăţii a devenit o baie de vulgaritate. Sîntem în ochiul unui vîrtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze. Cu puţin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „...reaua folosire a cuvintelor nu e doar o greşeală de limbă, ci şi un mod de a face rău sufletelor” (Phaidon, 115, e). A vorbi şleampăt, răstit, ofensator, grobian şi, pe deasupra, greşit, a nu acorda atenţie greutăţii cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sînt tot atîtea feluri de a introduce, înmediul în care temanifeşti, o primejdioasă otravă. Strici bunul gust, jigneştibuna-cuviinţă,tulburiordineafirească a lucrurilor şi deformezi sufletele. Exigenţa unei bune utilizări a limbii se adresează mai ales oamenilor şi instituţiilor pentru care vorbirea e o profesiune: presa în toate variantele ei, şcoala pe toate nivelurile ei, scriitorii şi politicienii.Acestea sînt „mediile” creatoare de modele. Din această zonă se aşteaptă criterii valide pentru constituirea unui stil de viaţă şi de convieţuire pe măsura demnităţii umane. Parlamentarul care ţine un discurs nu are doar a transmite un mesaj politic, nu are doar a contracara opinia unui adversar: el livrează auditoriului său unmod de a fi, un anumit design comportamental, un sentiment global al ordinii publice şi al valorilor. „Ce-ai face, în primul şi în primul rînd, dacă ţi s-ar oferi sarcina guvernării?” – a fost întrebat, la unmoment dat, Confucius. Răspunsul său a sunat astfel: „Esenţialul este să numeşti corect lucrurile. Dacă denumirile nusînt corecte, cuvintelenusemai potrivesc. Dacă cuvintele nu semai potrivesc, treburile statului merg prost. Dacă treburile statului merg prost, nici riturile şi muzica numai pot înflori. Dacă riturile şi muzica nu mai pot înflori, judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte. Dacă judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte, poporul nu mai ştie cum trebuie să se poarte”. Aşadar, de vreme ce ordinea comunitară depinde în asemenea măsură de corectitudinea limbajului, înseamnă că prima îndatorire a unei guvernări adevărate este folosirea adecvată a cuvintelor. Şi că cine se foloseşte de cuvinte, cine scrie şi vorbeşte în văzul lumii, umblă la ţesătura cea mai intimă a naţiunii şi a statului. A vorbi înseamnă a decide, indirect, cu fiecare frază rostită, asupra limbii, asupra temeiurilor judiciare, asupra riturilor şi asupra artelor. Afi, cu alte cuvinte, clipă de clipă, legiuitor, creator de limbă, pedagog, moralist şi estet. Admit că e o povară uriaşă. Nu poţi fi Confucius pe perioada unui întreg mandat. Dar nici nu poţi pretinde respect şi legitimitate cînd raporturile tale cu limba pe care o vorbeşti sînt cele ale unui violator în recidivă. P.S. 8 februarie 2026. Limbajul nu include numai limba, ci și mimica, ecoul facial, expresia însoțitoare a chipului. Mi-am amintit de asta auzind acum cîteva zile unele comentarii critice despre faptul că dl Bolojan nu zîmbește. Doar taie! Aș avea două comentarii: 1) Cînd funcția și contextul te obligă lamăsuri drastice, a-ți însoți fapta cu tandre surîsuri ar suna a batjocură, a cinism. 2) Nu ducem lipsă de zîmbete în lumea politică. Cui îi lipsesc zîmbetele are tot soiul de soluții pe scena noastră instituțională: dl președinte Nicușor Dan practică zîmbetul cu o irepresibilă candoare. Pare adesea în concediu sau într-o conversație amicală... O altă versiune de zîmbet întrupat e dl Sorin Grindeanu. Fizionomia lui preferată e o băiețească, „șarmantă”, șmecher conciliantă (și falsă) promenadă. Una peste alta, cine vrea zîmbete are de unde alege. Pe scurt: dl Bolojan nu zîmbește, dar face ce are de făcut. Dl Grindeanu and company nu e clar ce fac, dar zîmbesc compensator. Avem cazuri asemănătoare (chiar mai periculoase!) și în străinătate: ați văzut cum zîmbește Putin? Ai zice că parcă tocmai a ieșit de la o petrecere... Măcar Donald Trump e mai plauzibil: rîde apocaliptic! Sursa: Dilema - 12.02.2026 Mă numesc Viorel Bradea născut în orașul biblicARAD (vezi in Biblie, Vechiul Testament la cartea Numeri 21:1) din România în anul 1954. În articolele următoare vreau să mărturisesc cum umblarea mea cu Dumnezeu de zi cu zi m-a ajutat în toate încercările și testele prin care am trecut în viață atât în România cât și înAustralia unde m-am stabilit din anul 1981 când am fugit de regimul comunist. Amcrescut într-o familie de creștini și părinții mei au fost din prima generație care s-au pocăit din familia ortodoxa. De mic copil am fost foarte interesat de lucrurile spirituale și de Biblie pe care am citit-o de la Geneza la Apocalipsa de cel puțin 4 ori. Am dorit să cunosc ce spune Dumnezeu în Biblie nu ce îmi spun preoții sau păstorii!! Am fost foarte disciplinat și nu m-am dus la culcare până nu am citit măcar un capitol din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Citind Biblia am aflat că Dumnezeu a creat omul și umanitatea ca să îi dea slavă Lui. La școala comunistă ne-a învățat că nu există Dumnezeu și eu am avut o dilemă mare ca să credBiblia! Nu puteamsă înțeleg cumIsus Christos a fost Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu în același timp, și de ce a trebuit ca El să moară pe cruce ca să salveze omenirea de la iad (lipsa prezenței lui Dumnezeu). Au trecut mai mulți ani până am trecut la liceu și m-amhotărât să credBiblia așa cumeste și căDomnul Isus Christos este Fiul lui Dumnezeu cum a spus și a demonstrat El, prin viața Lui, minunile, vindecările și eliberarea de duhurile rele care chinuiau omenirea. În 8/8/1972m-amhotărât sămă botez și să-l accept peDomnul Isus Christos ca Domn și Mântuitor al meu. După ce m-am hotărât să cred Biblia și că Isus Christos este Dumnezeu si Om născut din Fecioara Maria nu am mai avut nici o îndoiala despre Biblie că este Cuvântul lui Dumnezeu și tot ce este scris acolo esteAdevărat. Acumdoresc sămărturisesc cumamumblat cuDumnezeu în fiecare zi și cumm-a binecuvântat El și m-a ajutat să trec prin toate încercările vieții, biruitor. Am crescut în Biserica Baptistă Speranța din Arad, care avea peste 2000 de membri în 1972, fiind una din cele mai mari biserici Baptiste din Europa. Eu mergeam aproape în fiecare zi la biserică: să cânt la corul tinerilor, la fanfară și la Orchestra simfonică cu Clarinetul; la orchestra de mandoline cu chitara și cu un grup vocal numit FG - Fantastic Group - Faptul că am fost implicat cu biserica zilnic m-a ferit de prieteniile rele și m-a păzit de dezamăgirile vieții. Îmi aduc aminte că într-o zi veneam pe drum din cartierul Micalaca să merg acasă pe la ora 12 noaptea.Am avut cu mine înregistrările pe magnetofon cu role, mărturiile a doi frați care au trecut prin încercări grele în viață și l-au găsit pe Dumnezeu. Unul dintre ei se numea Bărnuțiu Gavril din Șimleul Silvaniei care a fost membru în biserica Speranța unde eram și eu membru; iar al doilea fratele Gabor Ioan din Oradea, Județul Bihor de la biserica unde a fost pastor fratele Liviu Olah și Iosif Țon mai târziu. Mărturiile lor se pot găsi pe You Tube dacă mergeți la Testimony. Fratele Bărnuțiu a fost comunist și ateist convins; el fuma cam 2 pachete de țigări pe zi. A avut o experiență de moarte clinică unde a spus că a fost înaintea iadului și în cer cu Domnul Isus Christos. După ce și-a revenit din moarte s-a pocăit, nu a mai fumat de loc, s-a botezat și l-a urmat pe Domnul Isus cu toată inima lui. Multe biserici l-au invitat să meargă și să mărturisească cum a fost în iad și rai; mulți erau curioși dacă a văzut pe vreunul din rudele lor acolo?! El a fost la bisericile protestante, la Ortodocși, la Catolici, la Reformați, Luterani etc. oriunde îl invitau frații, până a auzit securitatea de el și au încercat să-l amenințe cu moartea; l-au bătut ca să nu mai spună la nimeni de Isus Christos și experiențele lui cu Dumnezeu, dar el nu s-a oprit. Atunci când a fost bătut aproape leșinat pe jos el le-a spus: cum să nu spun despre Domnul Isus care m-a salvat de la moarte; eu fumam 2 pachete de țigări pe zi, am fost comunist ca voi, dar El m-a eliberat de viciul fumatului și este cu mine în fiecare zi. Eu nu mă opresc să mărturisesc chiar dacă mă omorâți, că, pentru mine cum a spus șiApostolul Pavel “ pentru mine a trăi este Christos și a muri este un câștig”; că eu merg acasă la Domnul meu unde este mult mai bine decât aici pe pământ unde este numai necaz și suferințe. Atunci când au văzut securiști că nu au pe cine să convingă l-au lăsat în pace și i-au spus că a înnebunit. Adoua înregistrare făcută de mine personal la Oradea cu fratele Gabor Ioan acasă, a fost și mai interesantă. Fratele Gabor Ioan a fost credincios Baptist dar după ce a citit mărturiile unor credincioși din cartea ” Fox - cartea Martirilor de credință ” el nu a crezut ce a citit, ci a crezut că scriitorul a umplut paginile cărții numai să facă bani mai mulți. În Februarie 1976 a avut un accident la combinatul chimic din Arad. Cu 2 ani înainte de accident Dumnezeu i-a vorbit în limba Română, că va avea un accident demoarte din cauza necredinței lui. Vocea i-a vorbit de 3 ori, ca de obicei, când îi vorbea Dumnezeu. Mai multe informații în articolele următoare cum a căzut într-o groapă cu chimicale și apă clocotită; doctorii au vrut să-l omoare ca să nu mai sufere așa de mult. Mergând pe drum spre casă am văzut un autobus apropiindu-se de mine, și i-am făcut semn să oprească. Spre surprinderea mea, șoferul s-a oprit și m-a luat in autobus. După o vreme m-a întrebat ce caut așa târziu prin oraș; eu i-am spus că amvizitat prieteni care au dorit să asculte mărturia lui Gavril Bărnuțiu și Ioan Gabor care au avut experiențe deosebite cu Dumnezeu. Pe când trebuia să mă cobor din autobus șoferul m-a oprit și m-a întrebat: Domnule, văd că sunteți religios. Spuneți-mi să fac semnul crucii sau nu? Eu i-am răspuns că eu nu pot să-i spun ce să facă dar dacă vine Duminecă dimineața la biserica Baptistă Speranța de pe strada Bușteni, îi voi da o Biblie; și Biblia îi va spune ce să facă. El a venit, și i-am dat Biblia promisă și nu am mai auzit de la el o vreme. După câteva luni ne-am întâlnit din nou și mi-a spus că s-a botezat și dacă nu mă supăr că el merge la biserica Penticostală! Eu am fost foarte bucuros când am auzit vestea aceasta și bineînțeles i-am spus că nu este nici o problemă. Să meargă acolo unde îl conduce Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.Acesta a fost primul meu snop pentru Christos. După ce i-am spus de Domnul Isus Christos și m-am coborât din autobus atunci noaptea am fost foarte fericit că am avut ocazia să-i spun despre Isus și el a primit Cuvântul cu bucurie. VAURMA Umblarea zilnică cu Dumnezeu