Biserica Confiscată - Marian Mușat

30 Marian Mușat Lecția de zidire Ce inspiră fotografia? Inspiră demnitate fără trufie. Stă drept în fața zidului făcut de el. Nu își umflă pieptul. Nu are nevoie. Demnitatea lui vine din lucrul bine făcut. Din faptul că peretele din spate nu cade. Inspiră unitate între crez și meserie. Generația de azi separă. La serviciu una, la biserică alta. Pe Facebook una, acasă alta. Popescu Petre le unește. Zidul din spate și Biblia din față sunt același mesaj: „Tot ce faceți, să faceți ca pentru Domnul”. El nu a „slujit” cu jumătăți. Când zidea o casă, o zidea ca pentru Dumnezeu. Când predica, predica cu mâinile care știau cum se ține cumpăna. Inspiră curaj cu fața liniștită. Nu are privire de erou. Are privire de om împăcat. Și asta sperie mai tare decât o sabie. Securitatea s-a luptat 30 de ani cu liniștea omului acestuia și a pierdut. Nu poți amenința un om care și-a făcut socotelile cu veșnicia. Nu poți dărâma un om care stă pe Stâncă. Fotografia nu strigă. Tocmai de aceea te răscolește. Inspiră continuitate Zidul neterminat din spate este cheia teologică a imaginii. Popescu Petre nu se dă drept ctitor care și-a încheiat opera. Se dă drept lucrător care a pus câteva rânduri de cărămidă și acum dă ștafeta. Biblia din mână nu e trofeu. E plan de construcție pentru următorul zidar.