6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIANTIMES
CUM SA IESI BINE DINTR-O CRIZA NEBUNA
(continuare in pagina 20)
Slavomir Alm]jan
Oh, da! Aș vrea să scriu un articol cu totul incendiar, un articol
care să vină direct din inima lui Dumnezeu către mine și frații
de credință! Și dacă aș avea destulă îndrazneală, m-aș sui pe
acoperișurilecaselorșiașstriga:“Trezire!”Dar(O,binecuvântată
flacără!)găsesc înmine însumi pajiști uscateși desișuri devastate
de secetă…“Doar o scântie, Doamne, doar cu una să-mi atingi
inima și apoi să mistui uscăciunile dinlăuntrul meu!”
Cu gândul la strigătul pe care avea să-l scriu m-am trezit dintr-o
dată la buza prăpastiei din propria mea umblare. “cât mai e din
noapte, străjerule?” îmi vine sa strig cutremurat de gândul că ar
putea veni clipa socotelii înainte ca sufletul meu sa guste pacea
deplină a ascultării! Și iată-mă meditând cu frică și cutremur
la ceea ce n-a trecut de mult prin gândurile mele: ascultarea.
Și de ce? De ce am risipit eu și frații mei , anii plătiți cu sânge
pe Golgota, fără o adâncă și cinstită judecată asupra celei mai înalte misiuni la care suntem
chemați cu toții, la ascultare. Oh da, s-a vorbit mult despre asta, pe tonuri strigate sau șoptite,
la amvoane sau in demisolurile rugăciunii și la tot felul de judecăți, în inactivitate sau în
acțiuni pripite…Am fost martor la toate acestea dar fructul zămislit în frageda mea umblare a
fost fie o libertate exuberantă dar nestatornică, fie o frică paralizatoare. Lipsea ceva înlăuntrul
meu care să ridice zidiri trainice. M-am întrebat deseori de ce trecem cu atâta ușurință de la o
extremă la cealaltă. Raspunsul a venit mult mai târziu, când am început sa simt inima Tatălui
printre, dar și în rândurileScripturii, când, desbrăcat de emoția crudă amomentului amînceput
să-mi angajez mintea în căutare. Și , așa cum spuneam în articolul precedent, nu înțelegerea
Adevărului ci cunoașterea acestuia contează. Harul cunoașterii nu numai că eliberează dar, în
contextul acestuia, depune aur de noblețe in inima omului…Vorbeamcu frații mei slujitori de
laEvangel despreEzra și despre respectul sau reverențaextraordinarepecareel ledovedea față
de adevărul scripturii. Ezra dupa cum este știut era cel mai proeminent învățat al vremii, om
cu o nemrginită influență în împarăția Medo-Persană atât printre Evrei cât și printre neamuri.
El cunoștea legea cu deamanuntul și el și-a pus inima, ca urmare, în răspândirea cunoașterii
acesteia în rămășița poporului evreu. El nu și-a cruțat eforturile și numele bun pe care îl avea
înspre împlinirea voii lui Dumnezeu în viața poporului ales. Aceastăminte strălucită a pătruns
adânc în cunoașterea adevărului și observăm, ca rod, nașterea nu a unui intelectual sofisticat
al vremii ci a unui om dăruit în atrăi și a umbla în ascultare. Acest om nu pășea în nebuloasa
credinței oarbe bazată pe emoții de moment ci pe un teren solid al unei realități terestre care-i
era ostilă dar dar binecunoscută, și pe stânca realității cerești cuprinsă în sulurile Torei. Ezra
era pe drept numit de tradiție ca al doileaMoise. De faptMoise ,Samuel și Ezra au fost pivoții
apariției vechiului testament. Talmudul îi atribuie lui Ezra canonizarea vechiului testament
Harul Ascultării
sub numele de “Legea, Profeții și Scrierile”. Personal găsesc că sarcina de pe umerii lui
Ezra nu era cu nimic mai ușoară decât cea de pe umerii lui Moise. Moise era, fizic, față în
față cu Dumnrezeu, Ezra era conectat cu Dumnrzeu prin cunoașterea Adevărului. Estre
adevărat, condeiul lui Ezra nu avea proprietățile miraculoase ale toiagului lui Moise, dar
roadele lui nu sunt cu nimicmai prejos. Atitudinea reverentă a lui Ezra față deAdevăr mă
duce la o inevitabilă concluzie: Ezra L-a cunoscut pe Dumnezeu! Citiți Ezra capitolul
9 înspre iluminare. Apoi citiți Daniel capitolul 9. Daniel era “om prea iubit și scump”
înaintea lui Dumnezeu și era părtaș (iertați-mi metafora!) la sfatul ceresc de taină. Tainele
cele mai adânci i-au fost desvăluite lui Daniel. Daniel studia în cărți și recunoștea vremea
în care trăia. Și el ca și Ezra cunoștea realitatea terestră care îi era și lui ostilă (vezi groapa
cu lei) dar în acelaș timp cunoștea și realitatea cerească cea dătătoare de pace și putere.
Vedem în Ezra și în Daniel, doi cărturari cu nemaiîntâlnită influență, neclintiți în credința
lor, neprihăniți în ascultare… Haideți acum, cu toată smerenia, să ne oglindim în viețile
celor doi și să vedem unde suntem?
Ezra și Daniel au Studiat:
asta nu ca să învingă în dezbaterile publice ci să slujească
societății în care trăiau. Ei au dat dovadă de altruism lăudabil în efortul lor. Ezra a
recunoscut vremea și planul lui Dumnezeu pentru scoaterea poporului din robie și și-a
folosit influența. Daniel deasemene a cunoscut din carți împinirea anilor de robie și s-a
pus pe genunchi… Amândoi erau înlți demnitari în împarația Medo-Persană. Cu alte
cuvinte erau foarte versați în viața “politică a societății”. Poate că , în contextul de azi
ar fi fost candidați la poziții de senatori sau președinți… Ei nu au stat pasivi lăsând pe
vicioșii politici să-și facă de cap. Gradul de influență pe care cei doi titani ai Scripturii
presupunea că ei posedau o înaltă pricepere în treburile economice și spirituale ale statului.
De fapt capabilitățile lui Daniel au fost cunoscute si recunoscute de o întreagă suită de
împărați… Valorile promovate de Daniel au fost apreciate atât in imperiul Babilonian
cât și in cel Medo-Persan. Studiul aprofundat al scripturii si aplicabilitatea acesteia în
sistemul politico-economic al vremii au zidit în Daniel valori universale…
Principiile biblice aplicate de Daniel au fost deopotriva acceptate de Babilon și Medo-
Persia… Putem extinde ideea și la Egipt unde Iosif a schimbat fața țării în fața restului
lumii…Acum, haideți să vedem noi inșine în noi înșine cam cât de aproape suntem de
pildele lor demne de urmat. Studiem Scriptura? Presupunem că da. În ce masură însa
aplicămreperelepracticecuprinse inea? Și unde suntem(ma refer la societate) ca urmare?
Exact , unde suntem? Știm că sistemurile de guvernare ale Americii și Canadei au fost
fondate pe principiile biblice și guvernanții celor două țări au dus dus societatea la nivele
de bunăstare neîntâlnite nicăieri în restul lumii. America a devenit “Patria Promisă” pentru
sute de milioane de suflete de-a lungul istoriei. Pâinea și Evanghelia au potopit lumea și
mâna lui Dumnezeu a fost peste cele două națiuni. Pamântul Americii și al Canadei nu
au cunoscut războiul. America a câștigat respectul lumii întregi…Pe de altă parte, vedem
Europa zguduită de revoluții și războaie, de ciumă și holeră. Franța a sfidat tot ce este sfânt
prin negarea lui Dumnezeu. Ș totuși, unde suntem azi, vedem azi fața continentului Nord
American schimbată. Vedem puterile răului punând stăpănire pe învățământul public, pe
Este dificil, aproape imposibil, sa nu fi profund tulburat de
lispa de moralitate evidentiata azi in societate precum si de
esecurile, derapajele morale ale unor apreciati conducatori
crestini. Este o criza generalizata ce trece prin indivizi,
grupuri, organizatii, instutitii. Este greu de a gasi oameni
– barbati si femei – ce pot proba un caracter ireprosabil,
integru si pot da o directie, pot promova un nivel de
conducere/slujire fara compromisuri.
Chiar o astfel de observatie simpla poate fi gasita drept
ridicola de multi contemporani ce cred ca moralitatea este
o notiune ciudata ce apartine unei epoci trecute, un fel de
autoneprihanire rigida si represiva ce valideaza mai mereu
urme si reactii ipocrite.
In fata acestor falimente sprituale, moralitatea ramane una din caracteristice esentiale ale
fiecaruia dintre noi nu doar ale unor lideri sau persoane reprezentative. Falimentul oricui imi
ofera un punct de autoanalizare personala.
Credinta ca este o diferenta intre bine si rau, intre ceea ce ar trebui si nu ar trebui sau intre
bine, mai bine si cel mai bun – ne poate opri de pe drumul autodistrugerii noastre ca indivizi,
ca oameni.
Daca nu este nici o diferenta intre moral si imoral atunci – spre exemplu - nu este nici o
diferenta fundamentala intre ingrijirea copilului si abuzul copilului. N-ar fi nici un motiv sa
nu-ti furi fratele sau sa nu-ti inseli ori ucizi aproapele. Fara repere morale nu este nimic in a
ne opri sa mintim pe banda pentru a manipula, insela si domina.
Filosoful C. S. Lewis afirma ca sensul moralitatii – asa neuniformcum se poate vedea – este
cea mai puternica dovada a existentei lui Dumnezeu.
Pur si simplu nu exista nici un motiv pentru care barbatii si femeile sa aibe vreun simt al
definirii lucurilor si starilor daca nu ar exista un Creator al carui caracter este esentialmente
moral si de la care deriva orice forma a moralitatii perceptibile in umanitate.
Suntem desiguri intristati, dezamagiti cand vedem crestini cu “ştate vechi” pe bancile
bisericilor saucareauocupat pozitii deconduceresi caresunt expusi cafindparte inscandaluri
ce prezinta o imoraliate grosolana.
La fel ar trebui safimdezamagiti candvedemcumalti lideri crestini renunta la standardele lor
morale pentru a sustine pe cineva, pentru a lua partea cuiva care se face vinovat de scandal.
E greu sa-ti reprimi intrebari in genul: “Cum se poate aceasta?”, “Cum pot lucurile sa se
rastalmaceasca chair asa?”, “Ce speranta mai exista pentru a trai cu integritate?”.
In situatii de genul acesta s-ar putea sa fim ispititi a crede ca daca am fi stiut textele Bibliei
mai bine, poate nu s-ar fi intamplat asa. Dar analfabetismul biblic nu este radacina problemei.
Cei mai multi oameni, chiar si necrestini, stiu ca cele 10 porunci interzic adulterul, hotia si
uciderea – dar aceasta cunoastere nu impiedica esecul moral.
Toata criza moral vizibila in interiorul bisericii poate ajuta, poate conduce spre indreptare
si pocainta. “Sa nu lasam o criza buna sa ne scape” – a devenit o vorba celebra in politica.
Ar fi un indemn bun si pentru cei credinciosi. Sa nu ne blocam si sa nu ne infricosam.
Ci smeriti sa cautam prin Duhul Sfant a intelege unde trebuie sa corectam, unde trebuie
sa cerem iertare si cum sa mergem cu umilinta mai departe. Nu Christos este vinovat de
falimentele bisericii ci oamenii care il folosesc pe Christos in scopuri marsave, personale.
Fiecareivirtuti ii corespundeunviciu.Deexempludacaunlideraredaruldeaficonvingator
si bun conducator, viciul mandriei si arogantei il poate capacita cu usurinta. Orice timp de
criza ofera o buna ocazie pentru toti liderii crestini de a-i cere lui Dumenzeu curatarea
inimii lor de orice nuanta de aroganta.
Crizeledinviatasidincomunitatilecrestinetrebuieconfruntatecuadevar,curaj,intelepciune
si har. Nicidecum printr-un specialist de imagine publica. Sa nu uitam ca Dumnezeu nu
lucreaza doar prin lideri de succes. El lucreaza prin fiecare persoana credincioasa ce este
dispusa sa il asculte si sa traiasca cu credinciosie. Ispita mare este ca de multe ori vrem
sa fim vazuti ca persoane de succes si mai putin decat a fi identificati ca personae umile,
credincioase.
Atrai substanta preceptelor biblice inseamna a fi capabil sa respecti standardelemoralitatii
si eticii de baza iar aceasta modelare a caracterului se intampla in timp, printr-un proces
de evenimente, stari ce se dezvolta de-a lungul vietii. Apostolul Pavel descria o persoana
notabila moral cand scria: ”… tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care
eşti deplin încredinţat, fiindcă ştii de la cine le-ai învăţat. Din copilărie cunoşti Sfintele
Scripturi, care-ţi pot da înţelepciunea ceduce lamântuireprincredinţa înCristos Isus.Toată
Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentrumustrare, pentru
îndreptare, pentru instruire în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pe
deplin echipat pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:14-17).
Ideea principala este ca aceste scrieri sfinte, sacre sunt capabile sa ne faca intelepti pentru
salvarea si pastrarea vietilor noastre. Credinta in Domnul Isus si prezenta Duhului Sfant
reprezinta sursa de putere. Procesul ca si in cazul lui Timotei dureaza de o viata – din
copilarie a inceput el a cunoaste bazele. Daca in viata ta nu ai o astfel de borna, de aducere
aminte a unor lucruri morale atunci procesul poate incepe chiar azi. Nu te lasa mintit ca tu
nu ai nici o sansa. Adevarul Scripturii este predat, afirmat si expus de oameni care il traiesc
ei insisi – in cazul lui Timotei atat bunica cat si mama sa. Atrai biblic inseamna a continua
in ceea ce ai fost educat si crezi cu tarie. Cu alte cuvinte un angajament de viata bazat pe o
credinta informata si statornica.
Apostolul Pavel este specific in modul in care Biblia ne poate forma un stil de viata:
Cuvantul lui Dumnezeu - inspirat de Dumnezeu insusi – nu este doar o carte scrisa de
(continuare in pagina 20)