16 / 24
ROMANIANTIMES
Centrulîntemeiatdeaceștia,
RazedeLumină,
simbolizează,
așa cum îi este și numele, o oază cvasiparadiasiacă
nesperată fiind un perimetru sustras tragediilor de afară,
unde fiecare fată ce persistă în credința în Isus poate fi
recuperată atât pentru viața de acum și aici, cât și, ceea
ce este extrem de important (în fond, cel mai important),
pentru eternitate.
Dar deceacest titlu incitant?Dece
Suflet și virtual
? Pentru
că aceste suflete aflate în derivă pe marea plină de valuri
primejdioase ale vieții caută să-și aline dorurile, aleanul
inimii recurgând la ceea ce le este cel mai la îndemână: la
virtual, adică la rețeauade internet creându-și câteunprofil
pe rețeaua de socializare
în nădejdea accederii
launalt orizont existențial.Deexemplu,Andrei Stejaru, își
creează profilul fals numit Oliver T. pentru a putea sta de
vorbă cu... el însuși, împins fiind la acest gest de impasul
în care a ajuns în relațiile cu cei dragi lui. Însingurarea
în propria sa familie, distanțarea în timp de fiică, apoi de
soție, este surprinsă magistral de către scriitoare, care nu
uită să pună în evidență abisurile psihologice ale acestui
comportament straniu al personajului, a cărui copilărie
a fost marcată de un eveniment tragic (despărțirea sa
bruscă de mamă, alungată de acasă de către tatăl său
cu brutalitate). Sechelele acelui eveniment au continuat
să subziste dureros în străfundurile personalității lui,
în pofida celebrității de care se bucură, ba chiar au fost
adâncite într-un anume fel de acest succes, făcându-l
opac la nevoile firești de socializare ale fiicei, respectiv
ale soției sale. Dacă pentru scriitorul de mare succes
având o carieră solidă de invidiat, virtualul are o funcție,
„Suflet și virtual” - Derivă pe marea plină de valuri primejdioase ale vieții (2)
inițial, de exorcizare a fantasmelor din copilărie, un fel de
exercițiu de a se desprinde din chinga lor, dar și de a exersa,
respectiv a cultiva deprinderi noi de a comunica (culmea,
tocmai el, profesorul de limba și literatura română!), chiar
dacă cu un personaj fictiv creat de el însuși, în cazul tinerilor
adolescenți, precum Marcus, virtualul își vădește ambele
fațete: negativă și pozitivă.
Negativă, căci ajunge dependent de pornografia pe
internet, fiind atras de prostituata Sandra care își oferă
„farmecele” tuturor celor doritori s-o soarbă din priviri prin
prisma camerei video a computerului; pozitivă, întrucât
tot prin internet, pe calea virtualului, vor păstra ambii
(atât Marcus, cât și Ziana-Sandra) o legătură constantă
cu personaje de o mare probitate morală, căci acestea au
avut și ele ceasul lor când destinul li s-a intersectat cu
cel al lui Cristos care le-a schimbat din temelii viața. E
vorba de consilierul Gabriel, respectiv de Sorin Vlaicu,
asistentul lui Andrei Stejaru, care, intuind tragedia din
familia superiorului său, ia legătură cu Ziana, aceasta fiind
adusă pe tărâmul credinței în Isus cu mult tact. La rândul
ei, Ziana-Sandra își creează un alt profil pe
,
numit
Altfel de gânduri
(deoarece își dorește să fi rămas
curată și neîntinată) prin intermediul căruia are puterea să
ia legătura cu tatăl său de care s-a înstrăinat, trădându-i
principiile de viață, din dorința reînfiripării relațiilor rupte.
Prin acest profil virtual, Ziana ajunge să-i împărtășească
tatălui ei valorile cristice de care ea află, tot pe această
cale. SorinVlaicu se dovedește a fi personajul providențial
al familiei Stejaru, căci atât tatăl, cât și fiica acestuia vor
fi puternic amprentați de valorile creștine promovate de
acesta și reprezentate cu cinste de el.
Așadar, firele narative se țes și se întrețes extremde ingenios
într-o intrigă bine condusă de mâna talentatei autoarei
care știe să construiască o tramă romanescă interesantă,
palpitantă, amintind pe alocuri de romanul polițist (vezi
episodul în careMarcus o pândește
à la SherlockHolmes
pe Narcisa, frumoasa prostituată din cartierul rău famat
al Parisului.)
Aceste dexterități nu epuizează talentul scriitoricesc al
Ligiei Seman, căci el este potențat de capacitatea de
a creiona viziuni spirituale extrem de vaste ocupând
pagini întregi, viziuni ce amintesc fie de cele din Vechiul
Testament (vezi cartea
Zaharia
ori cea a lui
Ezechiel
),
fie de cele din romane socotite clasice precum cel scris
de John Bunyan. Oricum aceste viziuni – datorate lui
Daniel Stoenoiu, ce cade în prăpastie și experimentează,
preț de câteva minute, moartea clinică, și lui Marcus,
care, adormind alături de tinerii săi prieteni aflați în drum
spre Paris, trăiește un fel de răpire sufletească – sunt de
o pregnanță și de o putere vizionară atât de evidente
încât rivalizează cu cele mai fascinante tablouri purtând
semnătura unor pictori celebri, precum cel amintit de
mai multe ori în chiar paginile romanului. E vorba de
tabloul lui Salvador Dali cu titlul
Sfântul Ioan al Crucii.
Dar celelalte virtuți și teme ale romanului rămân să fie
descoperite pas cu pas de către lectorul atent al acestui
roman notabil, care ridică pe culmea cea mai înaltă a
literarului tema transformării destinului uman grație
întâlnirii cu Hristos Domnul și Mântuitorul.
prof. Mariana Dvorzsik
(continuare din numărul trecut)