16 / 24
ROMANIANTIMES
VAURMA
„Am fost prieteni o viaţă, dar n-am ştiut că e ţigan!” (2)
Ultima scrisoare
Am citit împreună scrisoarea aceea
plină de emoţie firească trăită de un
muribund care-şi negase originile, de
teama implicaţiilor sociale ce le-ar fi avut
în viaţa lui – statutul de ţigan -, un om
care nu dorea să moară cu taina aceasta
neîmpărtăşită celui pe care-l respectase
atât de mult, lăsând să curgă din sufletul
său tot ce păstrase cu sfinţenie o viaţă.
De câte ori îmi telefonezi mă întrebi
mereu dacă n-am ceva pentru cartea
dumitale… Uite câteva rânduri: despre
ţigani s-au scris câteva sute de cărţi.
Despre evrei, sute de biblioteci. Despre
români, aproape nimic. Italienii au o
cântare foarte interesantă: «De unde
vii tu frumoaso? Eu vin din Italii. Dar
tu bărbat mândru, de unde vii? Din
Andaluzia» – scria Florian, atingând mai
departe subiecte sensibile din istoria a
trei popoare pe care încerca, în felul lui,
să le pună în antiteză: ţiganii, evreii şi
românii. Redau în cele ce urmează un
fragment din scrisoarea lui Florian, în
care face referire la această temă:
Două popoare vechi de când e lumea:
ţiganii şi jidanii – câtă diferenţă între
aceste două popoare şi câtă similitudine!
Ţiganul oriunde se duce, el rămâne ţigan.
Jidanul în orice ţară se duce, el rămâne
jidan. Cum de nimeni nu s-a îndurat
să scrie două rânduri, despre cine sunt
românii? Sigur că, de câte ori am auzit
ceva de ţigani, jidani, români, am tras
cu urechea, sigur că, toate în lume se
schimbă, nimic nu stă pe loc. Care sunt
şi au acelaşi sânge ca tine? Două popoare
vechi: jidanii şi ţiganii: unii se plimbă cu
banii şi cu frică – jidanii; ţiganii nu au
nimic: nici frică, nici bani. Acum: Cine
sunt românii? Te întrebi de ce francezii
de la Ludovic al XIV-lea i-au dat afară şi
pe jidani şi pe ţigani de 3-4 ori? Românii,
nu! S-au strâns peste 950.000 de evrei şi
3-4 milioane de ţigani. Să nu uităm că
şi ţiganii şi jidanii au învăţat româneşte
(ungurii, secuii, să ştii, prea puţin!). Nu
numa’ că au învăţat dar au şi scris poezii
şi cântări, colinde etc.
Deşi Florian nu era un om cu studii
înalte, pe nea Mitică l-a uluit bagajul
de cunoştinţe pe care-l deţinea, date şi
informaţii despre istoria ţiganilor, puterea
de analiză a istoriei popoarelor, diferenţe
şi similitudini între acestea precum şi
umorul inegalabil al celor veseli mereu,
ţiganii!
În scrisoarea către nea Mitică, Mike
Florian făcea referire şi la mişcarea
legionară, redând pasaje întregi din
cântecele legionarilor şi polemizând pe
baza lor. Abordase subiecte sensibile şi
diverse, ceea ce dovedea, din nou, că în
jurul lui Dumitru Sinu n-au poposit orice
fel de oameni, el a ştiu cum să-şi aleagă şi
mai ales cum să-şi păstreze prietenii.
Din istoria Bohemienilor (ţiganilor)
Fascinat de ceea ce aflase din scrisoarea
lui Mike Florian, nea Mitică devenise
foarte interesat în a afla cât mai multe
lucruri despre acest popor. A citit cărţi,
a căutat informaţii şi le-a coroborat cu
cele reliefate de către Mike în scrisoare,
pentru că ţiganii, istoria şi toată viaţa
lor deveniseră pentru el un subiect
provocator:
„M-am interesat de Dumnezeul ţiganilor
– şi-a început relatarea nea Mitică.
Maurkmoulé, aşa se numeşte Dumnezeul
ţiganilor, «Leur petit Bon Dieu» (Micul
lor Dumnezeu). Maurice Féaudierre,
scriitor francez (1909-1992), în «Marea
istorie a Bohemianilor« (La grande
histoire des Bohémiens”) vorbeşte despre
sosirea ţiganilor în Europa şi modul în
care s-au răspândit pe continent şi în
lumea întreagă de-a lungul vremurilor.”
Dar ce este acela un bohémien, bohemian
în limba română? – l-am întrebat.
Ar însemna locuitor din Boemia,
sinonim cu ţigan, romani, gypsy etc.
„Bohémien? Cu alte cuvinte ar însemna
că oriunde te duci, te joci cu destinul:
dacă tu încerci să cunoşti misterul…
el fuge. Dacă încerci să eviţi destinul,
el vine la tine. Continuă drumul acesta
miraculos sub acoperişul căruţei tale!
Tu ţi-ai ales această libertate! Tu ţi-ai
ales necunoscutul! Viaţa pentru tine e
un vis! Tu trăieşti şi iubeşti! Da, dacă te
stăpânesc toate aceste virtuţi, atunci cu
siguranţă eşti bohémien.” Povestirea lui
nea Mitică parcă se transformase dintr-o
dată într-o piesă de teatru, avându-l ca
protagonist pe bohémien.
I-am înşiruit câteva date ştiute, cum
că prima atestare a romilor în Imperiul
Bizantin apare într-un text hagiografic
georgian, în jurul anului 1068. Două
secole au fost prezenţi pe teritoriul
Imperiului Bizantin, după care au
migrat spre Occident, ca urmare a
ocupării zonei de către turci şi a cuceririi
Constantinopolului (sec. XV). Astfel,
din Grecia, romii au trecut în ţările
de limbă slavă din Balcani: Serbia,
Bulgaria şi în Ţările Române: în Ţara
Românească (1385), Moldova (1400). În
Octavian D. CURPAŞ
Ungaria şi Polonia cercetătorii presupun
prezenţa romilor încă din secolul XIII.
În Germania, cronica bavareză a lui
Andreas menţionează romii în 1417, în
aceeaşi perioadă ei fiind atestaţi şi în alte
ţări ca: Elveţia, Franţa, Ţările de Jos,
Italia, Anglia, Rusia, Lituania, Suedia,
Spania, Scandinavia, iar în XVII romii
sunt atestaţi pe continentul american, în
sec. XIX şi în Australia.
„Cum au ajuns ţiganii în Europa? –
intervine Dumitru Sinu -. Iată ce am găsit
eu în căutările mele: în 1419 – a apărut
un cortegiu fabulos de ţigani în Boemia,
de unde li se trage numele pomenit, apoi
în Ungaria şi unii dintre ei au continuat
drumul spreoraşeledinnordulGermaniei;
aveau nişte cai foarte frumoşi, dresaţi; în
1422 – coboară caravane în Italia; italienii
i-au botezat zingaris; în 1422 – apar şi
în Paris, dansau şi aveau şi o maimuţă
după ei; după ce terminau spectacolul
făceau chetă. De-acolo a rămas expresia
şi astăzi: Payer en monnaie le singe
(plătim banii pentru maimuţă); în 1539 –
Regele Francois I (1494-1547) interzice
intrarea în Franţa a acestor bohémiens şi
îi expulzează pe cei pe care-i găseşte; în
1560- Regele Carol (Charles) al IX-lea
(1550-1574) le dă răgaz de două luni
pentru plecare; cei care nu plecau făceau
puşcărie 3 ani, iar femeilor şi copiilor li
se tăia părul imediat, erau raşi pe cap; în
anii 1612-1666 – se dă o nouă lege contra
acestor vagabonzi; la 11 iulie 1682 –
Louis al XIV-lea dă o altă lege contra
satanicilor, cum erau numiţi de către
francezi. Germanii, englezii şi spaniolii
– începuseră şi ei să-i bage în puşcării,
să le dea foc la căruţe. Îi numeau copii
de diavoli, parias intouchables – paraziţi
murdari, bandiţi, etc. «De unde veniţi?
Din Egipt? Din India?» -erau întrebaţi
de toată lumea din jurul lor -. În 1829
prin declaraţia regelui Louis, toţi aceşti
bohémieni erau trimişi la închisoare iar
nevestele şi copiii în prizonierat. Regele
Ludovic (Louis) al XIV-lea (1638-1715)
dă ordin să fie arestaţi în Franţa toţi
bohemieni sau egipteni, cum li se mai
spunea. La închisoare erau duse şi femeile
şi copiii. Fac o paranteză : se estimează
că sunt la ora actuală peste 8 milioane în
toată lumea. Nu mă interesează de unde
vin şi nu mă interesează ce doresc, că vin
de pe malul Gangelui, Siria, Persia… –
acesta era sloganul bohemienilor care nu
aveau nimic decât dorinţa de aventură.
Îi găseşti în China, Mexic, Peru,
Brazilia. Prezentul sau trecutul nu-i mai
interesează – viitorul, vor vedea ei! Omul
o să fie salvat de poeţi, de mistici şi de
dansatori.”
Dumitru Sinu făcuse această trecere
în revistă a istoriei ţiganilor, fiind bine
documentat, pentru că scrisoarea lui
Florian îl incitase din nou la cunoaştere.
„Eu sunt fericit, Ioane, fără să ştiu de
ce!”
Întrerupsesem citirea scrisorii lui Mike,
cu intervenţia lui nea Mitică despre istoria
bohemienilor, obţinusem multe informaţii
interesante despre ţigani şi parcă tot
mai aşteptam să descopăr şi alte lucruri
captivante despre ei.
(continuare din numărul trecut)