Background Image
Previous Page  16 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 16 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIANTIMES

VAURMA

„Am fost prieteni o viaţă, dar n-am ştiut că e ţigan!” (2)

Ultima scrisoare

Am citit împreună scrisoarea aceea

plină de emoţie firească trăită de un

muribund care-şi negase originile, de

teama implicaţiilor sociale ce le-ar fi avut

în viaţa lui – statutul de ţigan -, un om

care nu dorea să moară cu taina aceasta

neîmpărtăşită celui pe care-l respectase

atât de mult, lăsând să curgă din sufletul

său tot ce păstrase cu sfinţenie o viaţă.

De câte ori îmi telefonezi mă întrebi

mereu dacă n-am ceva pentru cartea

dumitale… Uite câteva rânduri: despre

ţigani s-au scris câteva sute de cărţi.

Despre evrei, sute de biblioteci. Despre

români, aproape nimic. Italienii au o

cântare foarte interesantă: «De unde

vii tu frumoaso? Eu vin din Italii. Dar

tu bărbat mândru, de unde vii? Din

Andaluzia» – scria Florian, atingând mai

departe subiecte sensibile din istoria a

trei popoare pe care încerca, în felul lui,

să le pună în antiteză: ţiganii, evreii şi

românii. Redau în cele ce urmează un

fragment din scrisoarea lui Florian, în

care face referire la această temă:

Două popoare vechi de când e lumea:

ţiganii şi jidanii – câtă diferenţă între

aceste două popoare şi câtă similitudine!

Ţiganul oriunde se duce, el rămâne ţigan.

Jidanul în orice ţară se duce, el rămâne

jidan. Cum de nimeni nu s-a îndurat

să scrie două rânduri, despre cine sunt

românii? Sigur că, de câte ori am auzit

ceva de ţigani, jidani, români, am tras

cu urechea, sigur că, toate în lume se

schimbă, nimic nu stă pe loc. Care sunt

şi au acelaşi sânge ca tine? Două popoare

vechi: jidanii şi ţiganii: unii se plimbă cu

banii şi cu frică – jidanii; ţiganii nu au

nimic: nici frică, nici bani. Acum: Cine

sunt românii? Te întrebi de ce francezii

de la Ludovic al XIV-lea i-au dat afară şi

pe jidani şi pe ţigani de 3-4 ori? Românii,

nu! S-au strâns peste 950.000 de evrei şi

3-4 milioane de ţigani. Să nu uităm că

şi ţiganii şi jidanii au învăţat româneşte

(ungurii, secuii, să ştii, prea puţin!). Nu

numa’ că au învăţat dar au şi scris poezii

şi cântări, colinde etc.

Deşi Florian nu era un om cu studii

înalte, pe nea Mitică l-a uluit bagajul

de cunoştinţe pe care-l deţinea, date şi

informaţii despre istoria ţiganilor, puterea

de analiză a istoriei popoarelor, diferenţe

şi similitudini între acestea precum şi

umorul inegalabil al celor veseli mereu,

ţiganii!

În scrisoarea către nea Mitică, Mike

Florian făcea referire şi la mişcarea

legionară, redând pasaje întregi din

cântecele legionarilor şi polemizând pe

baza lor. Abordase subiecte sensibile şi

diverse, ceea ce dovedea, din nou, că în

jurul lui Dumitru Sinu n-au poposit orice

fel de oameni, el a ştiu cum să-şi aleagă şi

mai ales cum să-şi păstreze prietenii.

Din istoria Bohemienilor (ţiganilor)

Fascinat de ceea ce aflase din scrisoarea

lui Mike Florian, nea Mitică devenise

foarte interesat în a afla cât mai multe

lucruri despre acest popor. A citit cărţi,

a căutat informaţii şi le-a coroborat cu

cele reliefate de către Mike în scrisoare,

pentru că ţiganii, istoria şi toată viaţa

lor deveniseră pentru el un subiect

provocator:

„M-am interesat de Dumnezeul ţiganilor

– şi-a început relatarea nea Mitică.

Maurkmoulé, aşa se numeşte Dumnezeul

ţiganilor, «Leur petit Bon Dieu» (Micul

lor Dumnezeu). Maurice Féaudierre,

scriitor francez (1909-1992), în «Marea

istorie a Bohemianilor« (La grande

histoire des Bohémiens”) vorbeşte despre

sosirea ţiganilor în Europa şi modul în

care s-au răspândit pe continent şi în

lumea întreagă de-a lungul vremurilor.”

Dar ce este acela un bohémien, bohemian

în limba română? – l-am întrebat.

Ar însemna locuitor din Boemia,

sinonim cu ţigan, romani, gypsy etc.

„Bohémien? Cu alte cuvinte ar însemna

că oriunde te duci, te joci cu destinul:

dacă tu încerci să cunoşti misterul…

el fuge. Dacă încerci să eviţi destinul,

el vine la tine. Continuă drumul acesta

miraculos sub acoperişul căruţei tale!

Tu ţi-ai ales această libertate! Tu ţi-ai

ales necunoscutul! Viaţa pentru tine e

un vis! Tu trăieşti şi iubeşti! Da, dacă te

stăpânesc toate aceste virtuţi, atunci cu

siguranţă eşti bohémien.” Povestirea lui

nea Mitică parcă se transformase dintr-o

dată într-o piesă de teatru, avându-l ca

protagonist pe bohémien.

I-am înşiruit câteva date ştiute, cum

că prima atestare a romilor în Imperiul

Bizantin apare într-un text hagiografic

georgian, în jurul anului 1068. Două

secole au fost prezenţi pe teritoriul

Imperiului Bizantin, după care au

migrat spre Occident, ca urmare a

ocupării zonei de către turci şi a cuceririi

Constantinopolului (sec. XV). Astfel,

din Grecia, romii au trecut în ţările

de limbă slavă din Balcani: Serbia,

Bulgaria şi în Ţările Române: în Ţara

Românească (1385), Moldova (1400). În

Octavian D. CURPAŞ

Ungaria şi Polonia cercetătorii presupun

prezenţa romilor încă din secolul XIII.

În Germania, cronica bavareză a lui

Andreas menţionează romii în 1417, în

aceeaşi perioadă ei fiind atestaţi şi în alte

ţări ca: Elveţia, Franţa, Ţările de Jos,

Italia, Anglia, Rusia, Lituania, Suedia,

Spania, Scandinavia, iar în XVII romii

sunt atestaţi pe continentul american, în

sec. XIX şi în Australia.

„Cum au ajuns ţiganii în Europa? –

intervine Dumitru Sinu -. Iată ce am găsit

eu în căutările mele: în 1419 – a apărut

un cortegiu fabulos de ţigani în Boemia,

de unde li se trage numele pomenit, apoi

în Ungaria şi unii dintre ei au continuat

drumul spreoraşeledinnordulGermaniei;

aveau nişte cai foarte frumoşi, dresaţi; în

1422 – coboară caravane în Italia; italienii

i-au botezat zingaris; în 1422 – apar şi

în Paris, dansau şi aveau şi o maimuţă

după ei; după ce terminau spectacolul

făceau chetă. De-acolo a rămas expresia

şi astăzi: Payer en monnaie le singe

(plătim banii pentru maimuţă); în 1539 –

Regele Francois I (1494-1547) interzice

intrarea în Franţa a acestor bohémiens şi

îi expulzează pe cei pe care-i găseşte; în

1560- Regele Carol (Charles) al IX-lea

(1550-1574) le dă răgaz de două luni

pentru plecare; cei care nu plecau făceau

puşcărie 3 ani, iar femeilor şi copiilor li

se tăia părul imediat, erau raşi pe cap; în

anii 1612-1666 – se dă o nouă lege contra

acestor vagabonzi; la 11 iulie 1682 –

Louis al XIV-lea dă o altă lege contra

satanicilor, cum erau numiţi de către

francezi. Germanii, englezii şi spaniolii

– începuseră şi ei să-i bage în puşcării,

să le dea foc la căruţe. Îi numeau copii

de diavoli, parias intouchables – paraziţi

murdari, bandiţi, etc. «De unde veniţi?

Din Egipt? Din India?» -erau întrebaţi

de toată lumea din jurul lor -. În 1829

prin declaraţia regelui Louis, toţi aceşti

bohémieni erau trimişi la închisoare iar

nevestele şi copiii în prizonierat. Regele

Ludovic (Louis) al XIV-lea (1638-1715)

dă ordin să fie arestaţi în Franţa toţi

bohemieni sau egipteni, cum li se mai

spunea. La închisoare erau duse şi femeile

şi copiii. Fac o paranteză : se estimează

că sunt la ora actuală peste 8 milioane în

toată lumea. Nu mă interesează de unde

vin şi nu mă interesează ce doresc, că vin

de pe malul Gangelui, Siria, Persia… –

acesta era sloganul bohemienilor care nu

aveau nimic decât dorinţa de aventură.

Îi găseşti în China, Mexic, Peru,

Brazilia. Prezentul sau trecutul nu-i mai

interesează – viitorul, vor vedea ei! Omul

o să fie salvat de poeţi, de mistici şi de

dansatori.”

Dumitru Sinu făcuse această trecere

în revistă a istoriei ţiganilor, fiind bine

documentat, pentru că scrisoarea lui

Florian îl incitase din nou la cunoaştere.

„Eu sunt fericit, Ioane, fără să ştiu de

ce!”

Întrerupsesem citirea scrisorii lui Mike,

cu intervenţia lui nea Mitică despre istoria

bohemienilor, obţinusem multe informaţii

interesante despre ţigani şi parcă tot

mai aşteptam să descopăr şi alte lucruri

captivante despre ei.

(continuare din numărul trecut)