Background Image
Previous Page  20 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 20 / 24 Next Page
Page Background

Diverse

20

ROMANIANTIMES

VAURMA

Marinela Buzas

/

marybuzas@yahoo.com

(continuare din pagina 6)

Viata printre picaturi si faramituri…

Spre deosebire de alte locuri, de alte organizatii omenesti, cum ar fi - scoli, gradinite,

cluburi, teatre, societati comerciale, ferme agricole, fabrici, uzine, organizatii sindicale,

partide politice etc., pe care oamenii le infiinteaza si tot ei le desfiinteaza, BISERICA

este locul de reala intilnire duhovniceasca si de vietuire tainica impreuna cu Hristos

intemeietorul si capul bisericii care este prezent permanent in ea.

Cuvintul biserica nu se refera la cladirea bisericii, care este mai mult sau mai putin

asemanatoare marilor temple din antichitate. Biserica este formata din pietre vii, sunteti

ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie simpla, sa aduceti jertfe duhovnicesti,

placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. In biserica glorificam pe Dumnezeu prin

rugaciuni si cintari de lauda, slava si multumire si prin celelalte lucrari ce se oficiaza in

biserica (botezuri, cununii, parastase, ungere cu mir, rugaciuni pentru bolnavi, rugaciuni

pentru cei morti etc.

Iubite cititor cerceteaza-te cu atentie, daca faci parte dintre cei ce formeaza biserica lui

Hristos, daca mergi ca mine la Biserica, te indrepti pe drumul luminos al mintuirii. Daca

da, te indemn continua si vei gasi hrana cereasca necesara sufletului tau in cautarea fericirii

divine.

Biserica crestina dateaza de mii de ani. Pe parcursul vietii sale multi istorici, cum ar fi -

Tacitus scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacti istorici ai

lumii antice, a facut mentiuni legate de existenta lui Hristos si a Bisericii sale, - Flavius

Iosefus istoric evreu in lucrarile sale intitulate Antichitatile - face referire la existenta

Bisericii.

In concluzie noi credem ca exista dovezi zdrobitoare a existentei Bisericii lui Hristos

atit din istoria laica cit si din cea biblica. De-a lungul istoriei, crestinismul a fost marcat

de schizme si dispute teologice care au avut ca efect aparitia unor biserici disctinte.

Principalele ramuri ale crestinismului sunt reprezentate de biserica Romano-Catolica si

bisericile ortodoxe rasaritene din anii 300 urmate de bisericile protestante.

Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre au avut loc pe teritorii dintre Dunare

si Marea Neagra, Dobrogea de azi unde Sf. Apostol Andrei propovaduia evanghelia

si hirotonea episcopi si preoti. Mai tirziu prin secolul 4 in nord de Dunare au aparut

primele lacasuri de cult, biserici poleocrestine. Ca argument convingator asupra vechimii

crestinismului romanesc sunt numeroroasele cuvinte lingvistice cu sens religios folosite in

sec 3-4 pina azi, termenii din latina populara vorbita de stramosii nostri.

Notam cuvintele - rugaciune, biserica, credinta, lege, inviere, inaltare, treime, tata,

fecioara, inger, altar, toaca, cruce, pacat, parinte etc. Din cele de mai sus rezulta ca la daco-

romani procesul de increstinare are o nota specifica, in sensul ca a durat citeva secole, fiind

rezultatul contactului direct al populatiei autohtone si al colonistilor cu propovaduitorii

noii credinte religioase.

Limba latina si credinta crestina au fost factorii care aucontribuit la consolidareaprocesului

de unificare etnica, lingvistica si spirituala a autoctonilor cunoii veniti inDacia, de neamuri

si credinte diferite. Romanizarea si crestinarea au fost doua procese paralele, incit se poate

spune ca la incheierea lor au aparut in istorie un popor nou, cu o credinta noua, cu alte

cuvinte poporul roman s-a nascut crestin. Voi sustine intotdeauna ca demersul misionar

al Bisericii trebuie sa cuprinda conceptul conform caruia Biserica nu este in fond doar

comunitatea cu numar mare de membri ci si cea cu numar mai mic - cum buna oara

este cea din RONTAU - dar in care salaslueste marturia cea duhovniceasca despre trairea

in viata noastra a vietii lui Iisus Hristos, cea autentica. Biserica ortodoxa din Rontau pe

care sugestiv o denumesc - BISERICA LUI POPA TANDA - are si ea o istorie. A fost

construita in anul 1700 de catre cele 37 de familii existente la acea vreme pe in acest sat.

Saraca Biserica a saracenilor - cum le spunea Ion Slavici - avea peretii din potici prinse

cu cuie si lipite cu noroi din lut cu paie. Tare mult si-au dorit saracenii sa aiba o Biserica

a lor, deoarece pina atunci mergeau sa se roage la biserica din Haieu (actuala bisericuta

de la cimitirul care ulterior la presiunea autoritatilor austro-ungare a fost trecuta la cultul

greco-catolic. Inca un motiv pentru saraceni de a-si construi propia Biserica.

Satul Rontau de astazi, se numea Satul Saraceni denumire de la saracia satenilor. In anul

1700 ei si-au construit o biserica saraca cu peretii din potici cum spuneammai sus, care in

1868 a suferit un incendiu provocat din neglijenta, iar preotul din acea vreme cu numele

de Parintele Trandafir impreuna cu credinciosii au reconstruit Biserica, de data aceasta

din caramida. Parintele Trandafir fiind prietenul marelui scriitor roman Ioan Slavici care

si scrie o nuvela cunoscuta in literatura romana sub denumirea de - POPA TANDA - in

care scriitorul arata cu lux de amanunte viata si activitatea satenilor din Saraceni alaturi

de Parintele Trandafir. Parintele Trandafir era prezent peste tot - in vecini, la cimp, la vale,

la munte, in Biserica, la nunti necrutind pe nimeni cu vorbele lui. Dupa atita tandalitura

(cicaleala) cum spunea slavici, - oamenii din sat i-au pus numele, l-au poreclit Popa Tanda

- popo tanda a si ramas.

(continuare din pagina 6)

Decepții

BISERICA DIN SATUL MEU

puternice și incredibil de sofisticate. Orice compromis în lupta împotriva acesteia este un

tratat încheiat cu moartea. Orice izbândă împotriva acesteia este un asurzitorAmin pentru

gloria lui Dumnezeu. Cu cât uneltele decepției se înmulțesc, zilele pănă la izbăvirea

noastră deplină se împuținează.

“Fiți treji, vegheați! Pentru că protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care

rânjește, și caută pe cine să înghită. Înpotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații

voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca și voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a

chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veți suferi puțină vreme,vă va

desăvârși, vă va întări,vă va da putere și vă va face neclintiți.”

(1 Petru 5:8-10)

În articolul următor vom încerca să pătrundem în adâncimea versetelor de mai

sus și să desprindem ceea ce este specific luptei noastre individuale împotriva decepției

care dă năvală peste sufletele noastre.

VAURMA

(continuare din pagina 8)

Virginia Zeani

Apostolul Iacov ne spune sa fim implinitori ai Cuvantului nu doar ascultatori

pentru ca sa nu ne inselam singuri. Sunt varii situatiile in care poti sluji intr-o biserica.

Sunt multe slujiri marunte, aparent fara insemanatate, pentru persoane nebagate in seama.

N-am auzit inca de vreo biserica in care nu mai e nimic de facut (stiu insa cateva in care

mai toti stiu sa faca de toate…dar asta e alta poveste…)

Traim vremuri in care picaturile pot insemna mai mult decat un ocean iar

faramiturile mai mult decat o bucata intreaga.

Daca cauti implinire in anul acesta gandestede-te ca poate veni prin practicarea la

un nivel personal, in doze mici aAdevarului complet venit de la Dumnezeu.

Emanuel C. Pavel /

www.blog.punctul.com

(continuare din pagina 8)

Identitatea

Pot cu mai multe cuvinte? „Am făcut ce-

am iubit!”.

Carte de vizită

Data şi locul naşterii:

21 octombrie 1925,

la Solovăstru (jud. Mureş)

Stare civilă:

A fost căsătorită cu celebrul

bas italian Nicola Rossi-Lemeni, împreună

cu care are un fiu.

Studiile şi cariera:

A studiat literatura şi filosofia la

Universitatea din Bucureşti şi a luat lecţii

de canto cu LuciaAnghel.

Mai târziuastudiat cucelebrasopranăLydia

Lipkowska şi cu Aureliano Pertile, solistul

preferat al dirijorului Arturo Toscanini.

Adebutat în 1955 la Opera din Roma, unde

a fost, timp de două decenii, prim-solistă.A

urcat pe cele mai mari scene ale lumii, fiind

supranumită „L’assoluta”.

Bună prietenă cu regizorul Federico Fellini,

Virginia Zeani i-a avut ca parteneri pe

cei mai cunoscuţi tenori ai secolului XX:

Beniamino Gigli, Ferruccio Tagliavini,

Luciano Pavarotti, Plácido Domingo.

În Statele Unite, unde a predat

master class la prestigioasa Indiana

University

din

Bloomington

l-a

avut ca elev pe Andrea Bocelli.

Locuieşte în:

Florida (SUA)

căsătoria sau de a descuraja nașterea de copii nu se potrivește cu învățătura Biblie.

Suntem îndemnați în Cuvânt, să ținem legile și poruncile Domnului în gândirea

noastră, să le scriem pe tăblița inimii noastre și să cugetăm la ele zi și noapte. Și aceasta,

pentru că ne va ține piciorul drept pe calea pe care trebuie să o urmăm. Dacă tinerii noștrii

au mesajele acestea greșite despre căsătorie în gândirea lor, dacă atât noi cât și societatea

le vor spune să amâne sau să evite căsătoria, asta este ce vor face. Dacă în schimb le vom

prezenta căsătoria ca fiind un dar frumos de la Dumnezeu și dacă noi vom avea căsătorii

frumoase în care mama și tata se iubesc și se respectă și ei vor fi gata să facă acest pas, la

momentul potrivit. Haideți să punem în gândirea copiilor noștrii mesajul Scripturii și nu

mesajele subtile ale celui rău.

Tragedia vremurilor noastre este că, avem și azi Irozi antihriști, care ucid credința

oamenilor în Iisus Hristos Dumnezeu și îi persecută murind apoi ca pruncii de doi ani și

mai jos, omorâți de regele Irod. Domnul Dumnezeu, Care vorbește prin Scripturi (2, Tim.

3, 16), zice:

„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul,

aceea va şi secera”

(Gal. 6, 7). Și zice mai departe: „

Pentru că ei au semănat vânt, vor

culege furtună…”

(Osea 8, 7), ceea ce înseamnă că cine seamănă pace, iertare și iubire va

culege pace, iertare și iubire de la Dumnezeu și semeni.

(continuare din pagina 18)

Întoarcerea celor trei Magi…

VAURMA

de Ionel CADAR

Mai adânc, acest concept al Noului Templu se extinde la cei ce au Duhul lui

Dumnezeu:

Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu

locuiește în voi

? (1 Corinteni 3:16);

Nu știți că

trupul vostru este Templul Duhului Sfânt

care locuiește în voi

și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?

(1Corinteni 6:19)…noi suntemtemplul Dumnezeului celuiViu, cuma zisDumnezeu: „

Eu

voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.”

(2

Corinteni 6:16); …

voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci

sunteți împreună

cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu

, fiind zidiți pe temelia apostolilor și

prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată,

crește ca să fie un

Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să

fiți un locaș al lui Dumnezeu

, prin Duhul.

(Efeseni 2: 19-22)

PurtătoriiDuhului Sfânt sunt cei ce alcătuiescTemplul viu al lui Christos, Biserica

Lui. Aceștia sunt cei, care, adunați împreună, prezența lor, determină prezența Domnului

Dumnezeu.

Acolo rugăciunile sunt ascultate, acolo se află calea iertării, a mântuirii,

acolo străinul care nu are o relație cu Tatăl, poate găsi mijlocul de apropiere de El.

Noul Templu, Biserica, este locul rugăciunii, al închinării

.

Sinagoga nou construită sub Muntele Templului este un

loc al rugăciunii, al

închinării.

S-ar putea să nu mai fie necesar construirea unui alt Templu pentru că în

Apocalipsa 11:1-2, bătrânul Ioan ne spune:

Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini

și mi s-a zis: “Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu,

altarul și pe cei ce se închină

în el

. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată

neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni”.

Nu se

vorbește de cei ce aduc jertfe ci, de cei ce se închină.

Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați

!” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o

Domnul Isus (Marcu 13:37).

VAURMA

de Nelu Ciorba =

amerotim@yahoo.com

(continuare din pagina 5)

Locul nou de închinare