18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
Iisus Hristos este Calea celor în vârstă
„Dumnezeule, m-ai învățat din tinerețile mele și eu și astăzi vestesc minunile
Tale. Până la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeule, să nu mă părăsești”
(Psalm 70,
18-20). Dragi vârstnici, bunicule și bunică, adevărat este ce ne revelează Scriptura de
mai sus că Dumnezu ne-a învățat din tinerețile noastre și așa acum la bătrânețe vestim
minunile Lui pentru noi. Ne amintim că în viață de câte ori în puterea noastră nu mai era
rezolvare și scăpare din necazuri, boli, greutăți, împotriviri vrășmașe etc, dar totuși am
trecut și apoi am realizat că numai Dumnezeul milei, al îndurărilor și al iubirii de oameni
ne-a ajutat, deși noi de multe ori aveam o credință slabă sau poate eram necredincioși.
Așa îl cunoaște omul pe Dumnezeu prin lucrările Sale pentru el și prin cele din univers
că:
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”
(Psalm
18, 1), iar oamneii în generații care cred în științele omenești nu văd aceasta.
Abia la bătrânețe ne dăm seama că, Bunul Dumnezeu a avut grijă de noi în
viață ca părinții de copii, care, atunci când copiii nu ascultă și pot ajunge rău le mai dau
câte o mustrare pentru că îi iubesc: „
Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar
întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
Înmulţit-
ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului
iarăşi m-ai scos”
(Psalm 70, 23-24). Cine la bătrânețe se lasă de păcate, nu s-a lăsat el,
ci păcatele l-au lăsat pe el. Așa este bine să se lase omul de păcate la tinerețe ca să fie
meritul lui, în lupta cu păcatul. Pe o Mănăstire din Grecia, a Sf. Patapie scrie: „Cine a
murit înainte de a muri, acela când moare nu mai moare”. Da, cine a murit față de păcat
înainte de muri, atunci nu mai moare mergând în iad, ci moare mergând în rai. Aceasta
este adevărata filozofie a vieții.
Iar acum la vârsta înaintată să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu să nu ne
părăsească pentru păcatele noastre, în descoperirea Scripturilor care zic: „
Până la
bătrâneţe şi cărunteţe,Dumnezeule, sănumăpărăseşti”
(Psalm70, 18-20)
„Îndreptările
Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit”
(Psalm 118, 8
).
Dar acum este vremea să
ne întoarcem cu credință și pocăință la Dumnezeu, toți cei în vârstă, pentru că ne dăm
seama că toate au fost deșertăciune (Ecclesiastul 1, 2) în viață și goană după vânt și
“Dacă voieşte cineva să vină după Mine (Iisus Hristos), să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie”
(Luca 9, 23).
pentru toate vom ajunge la judecată:
„… dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu
te va aduce la judecata Sa
…
”
(Ecclesiaasticul 11, 9). Să nu uităm, deci, că vom fi
judecați și pentru cuvinte (Matei 12, 36).
Iar sentința la Judecată a dreptului judecător Hristos Domnul, Care era Calea
vieții noastre pământești și nu L-am urmat, este pentru unul din locurile: în rai, unde
este locul fericirii, după credința și faptele bune, sau iad, după necredința și faptele rele
săvârșite în această viață pământească, în descoperirea Scripturilor care zic:
„Că de
nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu”
(Psalm
93, 17).
„Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în
groapă”
(Psalm 29, 3).
„Că nu vei lăsa
sufletul
meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios
al Tău să vadă stricăciunea”
(Psalm 15, 10).
Dar Milostivul Dumnezu nu vrea pe nimeni în iad, că El nu vrea moartea
păcătosului ci să se întoarcă și să trăiască (Iezechil 33, 11) și astfel să luăm imediat
urmarea Pildei fiului rătăcit (Luca 15, 1-32), de reîntoarcere la Tatăl nostru Dumnezeu
cu credință și lacrimi de pocăință și El ne va da haină nouă, în urma spovedirii păcatelor
sub epitrahirul preotului Bisericii, canonul pentru păcate și deslegarea păcatelor. Apoi,
ne vom împărtăși cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos la Sfânta Liturghie,
spre iertarea păcatelor și viața de veci și astfel vom primi inel în degetul nostru, care
înseamnă noul legământ cu Dumnezeu, la auzirea cuvintelor tainice:
„De acum să nu
mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”
(Ioan 5, 14). Prin acestea cuvinte, Iisus ne
descoperă căci cauza răului în viața omului este păcatul.
Așa ne vom da seama de cuvintele Tatălui ceresc că ne potrivesc și nouă:
„Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat…”
(Luca 15, 24), prin
întoarcerea la Dumnezeu. Astfel, vom realiza ca să-L urmăm de acum pe Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, Care este Cale vieții noastre în această lume, în care călătorim spre
Viața Veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.
„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o
căutăm (călătorim) pe aceea ce va să fie (în ceruri)”
(Evrei 13, 14) și așa să-L urmăm
pe Iisus Hristos, Care este Calea vieții noastre, iar celelalte sunt căile morții spirituale
și fizice la urmă, după filozofiile rătăcitoare, în afara lui Hristos (Col. 2, 8), pe care le-a
urmat omul în viața aceasta spre iadul suferinței după moarte, fiindcă a refuzat învățăturile
Evangheliei ce au puterea lui Dumnezeu de mântuire pentru cel ce crede (Rom. 1, 16).
Învățăturile Evangheliei lui Hrsitos de două mii de ani au luminat lumea.
Primiți, vă rog, pentru binele dvs să vă rugați Mântuitorului cu rugăciunea
Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos: Calea, Adevărul și Viața. Iisus este: „Calea
stropită de lacrimile pocăinței, Calea luminată de razele dumnezeirii, Calea deșertării
de chipul păcatului, Calea închinării și jertfirii voastre, Calea sfintelor nevoințe, Calea
umblării cu Dumnezeu în inimă, Calea iubirii ce se dăruiește pe sine, Calea împărtășirii
dumnezeiești”. Să urmăm dar, pe Iisus Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața
(Ioan 14, 6), în urmarea Scripturilor:
„Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este
poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este
poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află”
(Matei 7, 13-
14). Să închiem cu rugăciune de la sfârșitul Acatistului Domnului Iisus Hristos: Calea,
Adevărul și Viața, zicând: „O, Domane Iisuse Hristoase, Tu ne ești Calea în această
lume și în cea ce va să fie, Tu eștiAdevărul ce ne luminează și ne hrănește inima, Tu ești
Viața și Învierea, prin care biruim deznădejdea morții și toată judecata. Tu ești Chipul
înfierii prin care ne împărtășim de iubirea Sfintei Treimi și pășim în Icoana Împărăției
Tale, în cântarea: Aliluia!” Amin.
IISUS HRISTOS ESTE CALEAVIEȚII
TINERETULUI, AFAMILIILOR ȘI AOAMENILOR ÎN VÂRSTĂ
(6)
***