7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
Răsfoind pagini vechi de istorie româ-
nească, iată unul din primele modele
politice care aveau să construiască ideea
de unitate a românilor, premergând Marea
Unire...Zice cronicarul, asupra realităților
din Țara Românească:
“Înainte vreme, când războaiele nu
conteneau, Domnul trebuia să fie în primul
rând un om voinic. De aceea, dacă Domnul
murea și lăsa urmaș un copil nevârstnic,
urma la tron un frate vârstnic al Domnului
mort, nicidecum odrasla sa, cum ar fi fost
obiceiu. Din această pricină, însă, au ajuns
să se certe fraţii pentru domnie și să ceară
sprijinul străin, al turcului sau al ungurului, și
dinacestecerturi,darmaialesdinchemarea
străinuluiînluptadintrefraţi,aslăbitdomnia,
a sărăcit ţara. Domnul ales cu ajutor turcesc
căuta să fie cât mai aproape de Dunăre, ca
să-i poată sări turcul în ajutor la nevoie și de
aceea Domnul pus de turci stătea cât mai
puţin la capitala lui demunte și totmai mult
laBucureșƟ, pânăaajuns să-șimute cu totul
capitala din Târgoviște la BucureșƟ, aceasta
pe vremea lui Mircea Ciobanul (1545)”.
Ulterior, Ștefan cel Mare a fost, desigur,
primul domn român ce a făcut prima
legătură de sânge întreMușaƟnii Moldovei și
Basarabii Munteniei. Pe scurt, iată cum s-au
întâmplat lucrurile. După cucerirea cetăţii
Dâmboviţei, unde se adăposƟse fiul lui Vlad
Dracul și fratele lui Vlad Ţepeș, anume Radu
cel Frumos, pus de turci la domnie, Ștefan
cel Mare se căsătorește, deși îi era și unchi,
cu... nepoata, fiica frumosului domn, Maria
Voichiţa, oficial la 1480.
...Cumva, a fost unpas spreunitatea românilor,
ce a devansat cu mult timp, încă de la 1473,
Marea Unire...La puțină vreme, în 1475, în
bătălia de la Podul Înalt, Ștefan avea să opună
o armată românească mică (40.000 de oșteni)
unei armate musulmane formate din 120.000
de soldați și, grație unei strategii militare
geniale, realiza și cea mai mare înfrângere
a turcilor de către lumea creștină. Victoria
de la Podul Înalt i-a atras lui Ștefan cel
Mare prețuirea întregii creștinătăți și laudele
Sfântului Părinte.
„Ștefan urmări încă din tinerețea lui un
principiu, care îi fu prea folositor în lunga și
viforoasa lui carieră. Niciodată doi dușmani,
ci totdeauna împăcarea cu unul, cât era în
ceartă cu celălalt.”, spune A.D.Xenopol
în
Istoria românilor
din Dacia Traiană
,
despre arta diplomației aplicată de Ștefan.
Confirmarea există în excelenta lucrare
asupra epocii lui Ștefan cel Mare semnată
de P.P.Panaitescu: “Diplomația se judecă
după rezultate, și rezultatele diplomației lui
Ștefan sunt minunate. La 1462-1465 se luptă
cu muntenii și e în pace cu turcii, ungurii și
polonii; la 1467 se luptă cu ungurii, e bine
cu turcii și polonii intervin în favoarea lui,
protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă
cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la
1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii
îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă
cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487
luptă cu turcii, fără intervenție polonă și
ungurească; la 1497-1499 luptă cu polonii
- ungurii, turcii și rușii intervin în favoarea
lui Ștefan. Chiar cu tătarii lui Mengli Ghirei
a avut mult timp relații bune”.
CuȘtefancelMareseproduce,maipregnant,
o trezire a instinctului colectiv de unitate și
o inițiere a unui proces de clarificare și de
rafinare identitară a conștiinței naționale.
Începând cu acesta apare, parcămai evident,
faptul că teritoriile românești aparțin unui
areal dominat de imperii în care, fie că
vorbim de cel Otoman sau cel Rus, ori de
cel Austro-Ungar mai târziu, « puterea este
greu de apărat, de aceea secole de-a rândul,
conducătorii au încercat să compenseze prin
extinderea granițelor », cf. Tim Marshall.
Din această perspectivă vedem astăzi că
geografia nu conturează doar istoria, ci și
destinul. Și tot astăzi sunt din ce în ce mai
clare repoziționările unor vecini imperiali în
ceea ce privește extinderile teritoriale, multe
vizând destinul României, care traversează
o epocă de slăbire. S-au împlinit, în iunie,
70 de ani, de la funestul iunie 1948, când
Moscova, prin țarii săi bolșevici, decidea și
ordona,maiîntâilaBucurești,iarapoiîntoată
România, demolarea tuturor monumentelor
ce le-ar fi amintit românilor de singurul
stat cu adevărat național. Niciodată nu
vom epuiza pierderile înregistrate de istorii
nefaste, destin dificil, trădări, lovituri ale
imperiilor, în care poporul român a asistat
la veritabile seisme cu epicentrul în energia
puterii politice. A contat mereu, ieri, ca și
azi, tot ce se petrece cu interesele României
la alegerea și susținerea Domnului cu ajutor
străin și sărăcirea țării
...
Angela Furtună
Septembrie 2018
Despre destinul puterii cu ajutor străin și sărăcirea țării...
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași
(continuare din pagina 5)
Schimbări poziƟve ale ONU și rădăcina lor
(continuare din pagina 6)
(continuare in pagina 10)
Ștefan cel Mare și nevasta Maria Voichița
Intorcandu-ma la sloganulNIKE- parereamea este
sa nu sacrificam totul pentru „ceva”. Sa luam in considerare
ceea ce este adevarat, demn de incredere si vrednic de viata
noastra. Dacă vom face asta vom putea spune ca Apostolul
Pavel: „Însă toate lucrurile care pentrumine erau un câştig le
consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. Mai mult decât
atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită
a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia
am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le
consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos şi pentru a fi
găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci
una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de
la Dumnezeu prin credinţă. “(Filipeni 3: 7-9)”
Emanuel C. Pavel – Vancouver, Canada
www.blog.punctul.comA crede înseamnă mai mult ...
Da, Cugetarea este o chemare înaltă, este un îndemn
izvorât din chiar inima lui Dumnezeu! “Opriți-vă și să știți
că Eu sunt Dumnezeu”. Lucifer și șleahta lui ți-au întins
capcane la fiecare pas al umblării tale. Lipsa de timp? Da,
asta este una din armele lui cele mai ucigătoare. Nu crezi că
este o vreme în zi cândmintea ta va trebui încinsă cu adevărul
despre existența ta, vis-à-vis cu existența lui Dumenzeu? Iată,
încă odată, gândul lui Dumnezeu în privința cugetării, gând
împărtășit cu omul după inima Lui care avea să pună Țara
Promisă și laurii biruinței la picioarele Lui:
“Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta;
CUGETĂASUPRAEI ZI ȘI NOAPTE, căutând să faci tot
ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale
și atunci vei lucra cu înțelepciune”.
Dumnezeu este onorat prin efortul nostru de a gândi, observa
și a căuta cu mintea descifrarea minunatelor Lui taine…
(continuare din pagina 6)
Înalta Chemare a Cugetării
PreședinteleTrump și cumine încercămsă realizămo legăturămai strânsă între ajutorul external Statelor
Unite și țările care sprijină interesele SUA în cadrul ONU
- nu numai în ambasadă, ci și în toate interesele SUA.
Voturile ONU nu ar trebui să fie singurul factor în deciziile noastre privind ajutorul extern. Avem multe interese care
depășesc ONU. Dar ar trebui să fie un factor și suntem hotărâți să facem această conexiune.
Cel de-al doilea veto al Consiliului de Securitate a venit tocmai luna trecută. Dar de data asta lucrurile
s-au dovedit diferit.
Violențele din Fâșia Gaza
Ați văzut cu toții
violențele la granița Israelului cu Gaza
. Oamenii din Gaza trăiesc în condiții mizerabile.
Ei merită o viață mult mai bună decât ceea ce le-a impus Hamas.
Respectămdreptul fiecăruia de a protesta pașnic. Dar nimeni nu trebuie să fie păcălit de rolul Hamasului.
Mulți dintre protestatarii dinGaza nu sunt de loc pașnici.
Dacă ar fi pașnici, nu ar exista anvelope arzând, nu ar mai
fi cocktailuri de Molotov, nu ar fi nici un zmeu de zăpadă în flăcări care să arboreze Israelul, arzând mii de hectare de
pământ. Și bineînțeles, dacă aceasta ar fi o mișcare pașnică, nu ar fi lansate sute de rachete din Gaza în Israel.
Asemenea oricărei țări,
Israelul a reacționat la violența de la granița sa
. Ceea ce este atât de uimitor este
reacția internațională la toate astea
…
Când am auzit țară după țară în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, judecând în mod ipocrit răspunsul
Israelului, nu am putut să tac.
Ceea ce am spus a șocat oamenii de la ONU; dar o voi spune din nou, pentru că este
adevărul. Israelul a acționat cumai multă restricție decât în orice altă țară în aceleași condiții.
E adevărat. Și totuși,
Israelul este încă condamnat la ONU.
În Consiliul de Securitate, a fost formulată o rezoluție
rușinoasă din toate punctele de vedere,
condamnând
acțiunile lui Israel în Gaza și nefăcând absolut nicio mențiune despre Hamas.
Nici o mențiune a grupului terorist
care folosește oamenii din Gaza ca scuturi umane și lansează rachete în școlile israeliene.
A fost al doilea veto al
meu.
Dar când această prostie a fost adusă la Adunarea Generală, de data aceasta am avut o altă strategie.
Am
plecat în ofensivă și am oferit amendamentul nostru care a făcut apel la terorismul Hamasului.
Este posibil ca acest lucru să nu fie revoluționar, dar să se considere că
în istoriaAdunării Generale a ONU
au fost adoptate peste 600 de rezoluții cu privire la problema Israelo-Palestiniană - și nici unul dintre aceștia nu a
menționat vreodată Hamas. Nici unul din 600.
Este foarte important pentru mine să
reprezentăm adevărurile și realitatea la ONU, chiar dacă face ca
alte țări să se simtă incomode.
Pentru prima dată, am făcut
ca fiecare țară să spună dacă crede că Hamas are o
responsabilitate pentru violență.
Pentru prima dată, am numit nume și am identificat sursa reală a conflictului din
Gaza. Și spre surpriza tuturor,
mai multe țări au votat cu noi decât împotriva noastră.
A trimis valuri de șoc prin Adunarea Generală. Toată lumea a fost șocată. Permiteți-mi să vă spun că a
fost o zi nouă la ONU.
De atunci înainte, fiecare țară știe că Statele Unite nu vor bloca doar măsurile anti-israeliene, și vor fi
atenționați toți cei care sunt responsabili. Nu vor mai exista treceri gratuite pentru cei care atacă Israelul la ONU.