ROMANIANTIMES
Cultură
9
S-a rezolvat! Vinovați sînt străinii
de Andrei PLEȘU
Cine acceptă postura de gazetar, acceptă
un soi de prizonierat. Ești condamnat
la „actualitate“, adică la ghiveciul
conjunctural al știrilor de ultimăoră.M-am
plîns și mă tot plîng de această nemiloasă
soartă. Să ai 70 de ani și să fii „arestat“
în politichia de doi bani a unor personaje
despre care, în condiții normale, n-ai fi
știut că există. Ai încă multe de citit, mai ai,
poate, și cîteva proiecte, dar te lași bătut de
toate vînturile unui cotidian în același timp
nătîng, ridicol și, vai, periculos. Vrei, nu
vrei, dai cu nasul, clipă de clipă, de tot soiul
de „românași“ mîndri, ajunși la putere
fără nici o „împuternicire“ interioară, fără
nici o „vrednicie“, fără nici o performanță
profesională consistentă. Ba inarticulatul
Andrușcă, ba insuficient școlitul Popa,
ba năucul trist Pop, ba palida secretară
de la Videle (Carmen Dan), ba zglobiul
metafizician Daea, ba papagalul șef de
pluton Tudorel Toader, ba – cireașa de
pe tort! – Viorica Dăncilă, rătăcită prin
gramatică, hărți, instituții, sarcini greu
de înțeles, vorbe greu de pronunțat etc.
Dar mai e și hamletianul Dragnea, sfîșiat
între „a fi sau a nu fi“ asasinat de vreo
patru străini, înarmați – pe bani grei – cu
priviri dușmănoase de calibru maxim, mai
e și plutonierul euforic Codrin, și crîncenul
Nicolicea, și șturlubaticul jurist de buzunar
Șerban Nicolae etc. Nu mai vorbesc de
vajnica urbanistă Firea sau de vesela
subretă de Craiova Olguța. Și tocmai
Olguța a pus, de curînd, punctul pe „i“.
Președintele Iohannis a condamnat atacul
cu gaze lacrimogene din 10 august pentru
că e „neamț“, adică fascist, adică expert în
gazare. Se dovedește, așadar, încă o dată,
că toate relele ne vin de la venetici. Dacă
am rămîne între noi, ne-am îneca în lapte și
miere, în dor și jale, în ii înflorite și opinci
Clarks…
Am vorbit, în mai multe rînduri, despre
victimizare prin xenofobie în mult încercata
noastră patrie. Dar, pentru mințile
lichefiate, sufletele de lemn și educația de
colhoz a categoriei „Olguța“, nu obosesc
să mă repet. Mai jos, cîteva fragmente
scrise acum doi ani, cînd lui Dacian Cioloș
i se spunea, „la mișto“ „Julien“ (plus că
„Cioloș“ are și ceva din „Soros“) și lui
Iohannis – „Werner“. Adică amîndoi niște
„străini“ răi, puși să ne nenorocească.
Iată un inventar reparator despre cultura
germană și cultura română, ca și despre
alți „infiltrați“ prestigioși din istoria
autohtonă.
…Eminescu – student la Viena și Berlin,
Titu Maiorescu – gimnaziu la Viena,
doctorat la Giessen, Nicolae Iorga – studii
la Berlin, doctorat la Leipzig, Lucian Blaga
– studii și doctorat la Viena. Să amintim
și că primul profesor de sculptură din țară
(Karl Storck) a fost un neamț născut la
Hanau, că pe profesorul de la București
al tînărului Brâncuși îl chema Hegel, că
ambianța modelatoare a pictorului Ștefan
Luchian a fost școala müncheneză (…). De
neocolit – chiar dacă mai puțin prezente în
mintea publicului larg – sînt contribuțiile
decisive ale unor etnici germani la evoluția
literelor și artelor autohtone, de la Oskar
Walter Cizek, critic de artă de anvergură,
sprijinitor al avangardei românești din anii
’20 ai secolului trecut, pînă la un muzician
ca Wilhelm Berger sau la scriitori ca Wolf
von Eichelburg, Eginald Schlattner, Oskar
Pastior, Herta Müller, ca să nu pomenim
decît cîteva nume. De neocolit este uriașul
patrimoniu de cultură și civilizație lăsat, în
Ardeal, de minoritatea sașilor în cei 800 de
ani de conviețuire cu noi.
(Te pomenești că dușmănia Dragnea-
Ponta e tot chestie de patriotism. Păi, n-a
recunoscut Victor Ponta că, după mamă, e
albanez, iar după tată – italian? Vine, deci,
dintr-o familie aciuiată pe-aici în secolul al
XIX-lea, la solicitarea împăratului austro-
ungar, care avea nevoie de mînă de lucru
pentru construcţii de drumuri. Dl Ponta
stă, în această privinţă, mai prost decît
„Werner“, a cărui comunitate trăieşte pe
pămîntul patriei de vreo opt sute de ani.)
(…) E teribil ce de „străini“ bîntuie prin
partea locului! Din păcate, ne-am trezit prea
tîrziu! Trebuia să începem curăţenia mai
demult.Trebuia să nu acceptămînscăunarea
lui Carol I, cel căruia îi datorăm–o recunosc
chiar antimonarhiştii – aşezarea ţării pe
drumul modernităţii europene. Trebuia să
nu luăm modelul primei noastre Constituţii
(cea din 1866) de la belgieni. Trebuia să nu
lăsămosumedeniedearhitecţi francezi săne
umple capitala cu clădiri „străine“: Ateneul
Român, BancaNaţională, FundaţiileRegale
(azi Biblioteca Centrală Universitară),
CEC-ul de pe Calea Victoriei, Tribunalul
de pe Splai, Ministerul Agriculturii de
lîngă Universitate, Facultatea de Medicină
din Cotroceni sau Hotelul Athénée-Palace
(azi Hilton). Bine ar fi fost să nu ne dăm
nici pe mîna numitului Carol Davila,
de fapt un franco-italian (Carlo Antonio
Francesco d’Avila), chiar dacă, fără el, am
cam fi întîrziat cu învăţămîntul medical,
cu organizarea primului serviciu autohton
de ambulanţă, cu deschiderea primelor
orfelinate, ba chiar şi cu inaugurarea
Grădinii Botanice din Bucureşti (aranjată,
vai, împreună cu un horticultor austriac).
Fiindcă veni vorba de grădini, să amintim
şi Cişmigiul, cel mai vechi parc public din
Bucureşti, născut la iniţiativa generalului
Kiseleff şi încheiat cu sprijinul expert al
vienezuluiWilhelmMayer.AmzisKiseleff?
Da, „străinul“ care a participat la întocmirea
Regulamentelor Organice de la noi şi care,
ca ambasador al Rusiei la Paris, a sprijinit
în mod eficace unirea Principatelor. Mai
departe: cum de-am acceptat să se instaleze
în biata, obidita noastră țărișoară artişti ca
Giovanni Schiavoni, Niccoló Livaditti,
AntonChladek, primii pictori post-bizantini
din Principate, ultimul dintre ei profesor al
lui Nicolae Grigorescu? Dar „ghinioanele“
noastre nu se opresc aici. Lingvistica şi
folcloristica românească sînt opera unor
fondatori „alogeni“: Moses Gaster, Lazăr
Şăineanu, Heimann Hariton Tiktin. Imnul
naţional („Deşteaptă-te, române!“) a fost
compus de Anton Pann, născut în Bulgaria
de azi, cu numele de familie Petrov. Ce să
mai spunem de românii celebri, cu unele
antecedente nu tocmai româneşti: Vasile
Alecsandri (cu un bunic evreu botezat),
Alexandru Xenopol (un nume care, în
traducere, ar însemna „fiul străinului“),
cu un tată englez de origine evreiască,
sau B.P. Hasdeu, cu o genealogie greu de
sistematizat… Rosetteştii şi Ghiculeştii
erau cam greci, de Cantacuzini nu mai
vorbim. Ion Luca Caragiale era aromân
(greco-albanez?) cu un tată născut la
Constantinopol, marele Nicolae Iorga se
trăgea, după mamă (Arghiropol), din greci
bizantini şi după tată din munţii Pindului,
Constantin Noica avea drept străbunic pe
un anume Gigantis.
Iată tot atîteamotive să cer scuze, în numele
poporului român, compatrioților noștri de
toate etniile – și, în ocurență, președintelui
Iohannis – pentru cuvintele proaste ale
cîte unei Olguțe sau ale cîte unui Daddy.
Românii normali nu gîndesc ca ei! În rest,
rămîne cum am vorbit: m-am săturat de
derbedei, de proști și de țoape!
5.09.2018
/dilemaveche.ro(continuare în pagina 20)
1. Arctica şi situaţia geopolitică actuală
Întâlnirea dintre preşedinţii american, Donald Trump, și
rus, Vladimir Putin de luni, 16 iulie 2018, de la Helsinki
(Finlanda), a avut loc, iar acum e deja de domeniul
trecutului. Țările pe care acești doi președinți le reprezintă
continuă să aibă mai multe subiecte fierbinți nerezolvate,
printre care: Ucraina, Crimeea, conducta de gaze Nord
Stream2, precumși amestecul Rusiei în alegerileSUAdin
2016. Cei doi președinți au convenit să se întâlnească din
nou în cursul anului, iar Putin a fost invitat laWashington
în această toamnă. Un alt subiect important care ar trebui
luat în considerare în timpul următoarelor întâlniri dintre
cei doi președinți este problemaArcticii.
Statele Unite trebuie să formuleze o strategie pe termen
lung, de contracarare a expansiunii militare a Rusiei, care
a continuat în ultima jumătate de secol. Teritoriul bogat,
dar nerevendicat, al Arcticii a fost şi continuă să fie o
zonă a fricțiunilor și a incidentelor americano-ruse care,
în perioada de după războiul rece, pot escalada la nivelul
unor conflicte deschise. Regiunea polară deține un sfert
din resursele mondiale de petrol și gaze neexploatate,
iar zona marină americană acoperă aproximativ 27 de
miliarde de barili de petrol și 132 de trilioane de picioare
cubice (peste 3,7 trilioane de metri cubi) de gaze naturale,
suficient pentru a crea locuri de muncă, venituri și
energie termică pentru următorii 30 de ani.
http://www.
americanthinker.com/articles/2015/04/could_the_us_EXPANSIONISMULRUSIEI ÎNARCTICAŞI RECONFIGURAREA
STRATEGIEI AMERICANE ÎN ZONĂ
de Tiberiu DIANU
lose_its_arctic_energy_war_to_rivals.html
Devine din ce în ce mai evident că, în actuala situație
geopolitică, Putin nu va dispărea prea curând. La urma
urmei, la frageda sa vârstă de peste 65 de ani, el are tot
timpul să se joace de-a preşedintele şi de-a prim-ministrul
prin rotaţie, după cumo face cu succes din 1999. La rândul
lui, Trump a fost ales în funcția de președinte al SUA în
2016 și poate rămâne în funcția de președinte reales până
în 2024.
Cei doi lideri mondiali, Trump și Putin, par a avea modele
psihologice similare, atât în formă, cât şi în conţinut. Ei se
manifestă într-o manieră similară, sunt considerați patrioți
de către concetățenii lor (consideraţi “populiști” de către
analiștii politici) și beneficiază, fiecare în parte, de o bază
solidă de alegători.
Să nu uităm însă că Putin şi-a extins cu mult mandatele
ulterior preşedinţilor americani Bill Clinton, George W.
Bush și Barack Obama, toţi trei având la activ câte două
mandate de preşedinţi aleşi.
Prin urmare, o prognoză pe următorii 10 ani a relației
SUA-Rusia se impune cu necesitate.
2. Jucătorii din zonaArcticii
Regiunea arctică, situată în cea mai nordică parte a
planetei, include, în zona sa subarctică, teritoriile nordice
ale Canadei, Danemarcei, Finlandei, Islandei, Norvegiei,
Rusiei, Suediei și Statelor Unite.
https://en.wikipedia.org/wiki/Arctic
Zona arctică, însă, este împărțită doar între cinci ţări, de-a
lungul unei linii de demarcație de 200 de mile nautice (cca
370 de kilometri), cu Rusia pe de o parte, și Statele Unite,
Canada, Danemarca și Norvegia, pe de altă parte.
http://
russia-insider.com/sites/insider/files/20141220_IRM937.png
Creștereaprezențeimilitare rusești înArctica creeazăo stare
de neliniște în aceste țări vecine, în special în Norvegia,
care a avut în NATO un rol foarte activ în regiunea arctică,
această ţară sprijinind aplicarea de sancțiuni împotriva
Rusiei din partea Occidentului.
https://www.stratfor.com/analysis/russias-plans-arctic-supremacy
3. ”Expunerea nordică” a Rusiei
În epoca lui Putin, Rusia a avut câteva iniţiative agresive de
a-şi marca teritoriul, prin reactivarea și renovarea bazelor ei
militaremai vechi, din perioada sovietică, pentru a adăposti
sistemele de apărare de ultimă generație (inclusiv sistemele
radar și de ghidare de la sol), avioane de luptă, spărgătoare
de gheaţă și submarine cu energie nucleară. De asemenea,
Rusia şi-a extins brigăzile de infanterie motorizată și
patrulele de grăniceri (în regiunea arhipelagului Novaia




